Comentarii la: Micul Prinţ

De către: andreea

andreea — Tue, 03 Jan 2012 17:22:58 +0000

ce v-a impresionat cel mai tare la aceasta poveste?

De către: Iulia

Iulia — Mon, 02 Feb 2009 20:06:25 +0000

E cartea mea de suflet. Stiu, e mica. Si nu e o capodopera. Dar pentru mine e totul.

De către: Iulia

Iulia — Mon, 02 Feb 2009 20:01:46 +0000

“- Este ca şi cu floarea. Dacă iubeşti o floare care se află pe o stea, este reconfortant să priveşti noaptea cerul. Toate stelele află pe ele flori.
- Bineînţeles…
- Tu vei privi noaptea stelele. A mea este mult prea mică pentru a-ţi putea arăta unde este. E mai bine aşa. Pentru tine, steaua mea va fi una dintre stele. Şi atunci îţi va face plăcere să le priveşti pe toateâ€¦ Ele îţi vor fi toate apropiate. Şi să ştii că vreau să îţi fac un cadouâ€¦
Rîse din nou.
- Ah! Omuleţule, omuleţule drag, ce mult îmi place să-ţi aud rîsul!
- Exact ăsta va fi cadoul meuâ€¦ va fi ca şi apaâ€¦
- Ce vrei să spui?
- Oamenii au stele care nu înseamnă acelaşi lucru pentru toti. Pentru unii, care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alţii nu sunt altceva decat nişte luminiţe. Pentru alţii care sunt savanţi ele reprezintă nişte probleme. Pentru omul de afaceri ele erau ca aurul. Dar toate aceste stele sunt lipsite de glas. Tu vei avea stele cum nimeni altcineva nu are…
- Ce vrei să spui?
- Cînd vei privi cerul, noaptea, pentru că eu voi locui pe una din ele, pentru că eu voi rîde acolo, atunci pentru tine va fi ca şi cum toate stelele ar rîde. Tu vei avea stele care vor şti să rîdă! ”

e o carte sadita in sufletul unui copil care a crescut. o carte in care fiecare cuvant poarta cu el ceva. o stare. un suflu. o tresarire. ceva. daca as incerca sa explic aceasta carte in cuvinte mi s-ar parea prea putin. pentru ca tot ceea ce reprezinta aceasta carte e doar in sufletul meu si a altor milioane de oameni.

De către: Iulia

Iulia — Mon, 02 Feb 2009 19:46:10 +0000

Micul Print e o carte “smechera”. Antoine de Saint Exupery a scris-o(asa cum se scuza, de altfel) pentru un om mare, pentru partea aceea speciala din omul mare. Dar, odata cu asta, isi selecteaza cititorii. Oamenii mari nu au timp de povesti. Nici nu-si imagineaza ca e o poveste pentru ei. Asa ca ea, povestea, se daruieste tot copiilor. Dar nu e o carte pentru copii.
Am citit-o cand eram mica. Dar am citit-o si cand am crescut. Si a fost altceva. Am recitit-o iar si iar si iar si continui sa o recitesc de cate ori am nevoia sa-mi amintesc ca exista atat de multe lucruri frumoase si ca pana si banalul se poate transforma in extraordinar atunci cand marcheaza un “ceva” din viata unui om. Stiti de ce sunt surprinsa? La fiecare noua lectura descopar ceva nou in cartea aia mica. Un cuvant, o fraza, un gest. Nou. Si iarasi am o tresarire.

De către: Anca aka acea persoana verde

Anca aka acea persoana verde — Wed, 03 Sep 2008 13:02:16 +0000

as completa la sintagma ‘carte pentru copii’…si pentru oamenii mari care au fost candva copii…dupa cum spune chiar autorul in dedicatia de la inceputul cartii…”copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare.[...]Toti oamenii mari au fost candva copii.(dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)…lui Leon Werth pe cand era baietel”.
A fost si este cartea copilului din mine…cartea pe care am invatat sa citesc dupa ce bunica mi-o citea in multe seri…
Nu ma asteptam sa gasesc recenzie la aceasta carte, dar ma bucur ca tu ai realizat-o ^_^

ps.poate avem ocazia sa o discutam mai pe indelete la un ceai in cluj :P

De către: Little Prince « Gia Codrescu

Little Prince « Gia Codrescu — Thu, 22 May 2008 18:59:29 +0000

[...] I’ve wrote some words about The Little Prince here [...]

De către: Yuki

Yuki — Fri, 25 Apr 2008 17:18:39 +0000

una dintre cele mai bune carti scrise, ever. Nu-mi vine sa cred ca ai citit-o abia acum, e una dintre cartile care se tot re-citeste la diferite varste, de fiecare data cu un nou inteles :)

De către: Gia

Gia — Mon, 21 Apr 2008 19:42:06 +0000

Ileana, ai dreptate, exact frazele alea mi-au sarit si mie in ochi cand am mai citit apoi recenzia, sunt analitice si puteau fi spuse altfel.
In rest insa am scris foarte mult din suflet, cu drag, pentru ca este o carte… si mai mult decat atat. Nu cred ca am despartit-o in feliute, doar am ales doua momente ale ei care m-au impresionat si am vorbit despre ele.
Iar cand spui ca este o carte pe care orice recenzie ar distruge-o, asta mai poti spune inca despre multe altete. Eu nu vad lucrurile asa, cred foarte mult in recenzii – pentru mine sunt un cadou pe care-l fac, simbolic, scriitorului dupa ce si el mi-a facut cadou ideile lui, apoi amintesc sau indemn si pe altii sa citeasca, creez o legatura.