De ce facem bookblog.ro? Care sunt motivele?
Scris de Andrei Rosca • 30 septembrie 2007 • in categoria SchimbDeCarti
Inainte sa plece de la Schimb de Carti, Gabi mi-a plasat o intrebare pe care, la randul lui, o primise de la cineva: de ce facem noi, bookblog.ro, ceea ce facem? care sunt motivele? ce castigam din asta?
Am mormait cateva cuvinte ce ar fi fost extrem de potrivite intr-o conferinta cu scop de PR, tradandu-mi sangele de om de marketing (sau "economist" cum ma mai necajeste Gabi) :) si am promis ca ma gandesc si ii raspund. Am ales, mai apoi, sa pun ceea ce simt in cuvinte, aici, pe blog, intr-o incercare dificila pt mine de a extrage esenta lucrurilor care ne fac sa mergem inainte si sa credem in bookblog.
Sigur ca motivele mari, declarate de mai multe ori, le stiu si le visez. Pe astea le gasiti pe pagina Ce este bookblog. Sunt valabile, sunt pe bune, dar nu surprind esenta.
In ultimii ani am tot lucrat cu oameni. Cu asociati, colaboratori si angajati, pe bani si fara bani, full-time sau pe proiect, de la distanta sau intr-un sediu. Niciodata insa nu am fost mai mandru de echipa mea decat acum. Niciodata nu am simtit mai multa pasiune concentrata in aceeasi directie, niciodata pana la bookblog nu am vazut oameni care sa imi spuna "Andrei, eu nu vreau bani" atunci cand am vrut sa le dau, niciodata pana acum nu am lucrat cu oameni care sa imi ceara sarcini suplimentare si sa se implice din ce in ce mai mult intr-un proiect care nu le aduce foloase materiale.
Sigur ca mi-am folosit toate cunostintele pentru a suda echipa, sigur ca am facut tot posibilul sa transfer cat mai mult din ceea ce cred ca stiu si, absolut sigur, am crezut si cred cu fervoare ca bookblog poate schimba ceva, ca poate influenta oamenii in bine si ca poate ghida dincolo de carti si recenzii. Cu toate astea, bookblog a crescut si va creste in continuare nu datorita mie ci datorita eforturilor unor oameni care, ca si mine, CRED.
Gabi, m-ai intrebat de ce facem asta. As putea sa dau multe raspunsuri si toate ar fi plauzibile: poate ca o facem pentru a castiga notorietate, o facem pentru ca speram ca ne va ajuta sa ne lansam si sa ne atingem niste tinte, o facem pentru ca am inteles ca succesul bookblog este, de fapt, si succesul nostru iar asta ne-ar confirma valoarea.
Sau poate o facem pentru ca scriind despre carti speram ca nu vom uita niciodata cat de mult inseamna pentru noi, o facem pentru ca ne-am dat seama ca bookblog ne poate pune in legatura cu oameni pe care ii iubim fiindca si ei iubesc ceea ce noi adoram, o facem fiindca am simtit un gol intr-un loc pe care l-am fi vrut plin si am hotarat sa il umplem noi, o facem ca sa ne construim o lume in care putem evada de cate ori lumea reala ne doare, o facem pentru ca avem nevoie sa credem ca se poate.
As putea sa dau multe raspunsuri si toate ar fi plauzibile. Cred insa ca exista unul care le include pe toate. Ma intrebi care cred eu ca sunt motivele de a face tot ceea ce facem, ce castigam noi din asta. M-am gandit iar acum iti pot raspunde clar, sigur, fara nicio urma de indoiala: castigam o poveste. Acea poveste dupa care fiecare dintre noi alearga cu disperare toata viata. Aia pentru care merita sa ti-o iei pe nedrept, sa muncesti pana la epuizare si sa crezi cu o consecventa ce sfideaza bunul-simt, cu o pasiune care tinde la fanatism, cu ideea ca daca altii nu au reusit sa o faca, nu inseamna ca nu se poate ci ca ei n-au crezut cu adevarat ca e posibil. Propria poveste. Povestea bookblog.
Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andrei Rosca spune:
:)
“Dar este aici un raspuns valabil pentru toti din echipă?”
E raspunsul meu. Nu subiectiv! FOARTE subiectiv.
-
Woodisor spune:
Hop şi eu cu un răspuns … adiţional la ce a spus Andrei şi Gabriel. În primul rând nu cred că mai contează iniţiatorul nedumeririi principale, aceea a existenţei bookblog… şi asta pentru simplul motiv că sunt singură că fiecare dintre cititorii noştri şi-a pus această întrebare la un moment dat.
Şi de ce existăm? de ce bookblog?
Fiind subiectivă, pentru că altfel nu pot fi la această oră (şi nici la altă oră) cred că fiecare membru al Bookblogului vede o parte separată ce înseamnă site-ul pentru ei şi să nu uităm, întâi gândim ca o echipă. Nu cred că mai are rost să afirm de ce suntem o echipă, asta pentru că Andrei a reuşit să reunească “principiile alcătuirii” noastre destul de bine.
De ce bookblog din punctul meu de vedere? pentru că iubim literatura de aproape orice gen, pentru că suntem tineri şi putem să ne afirmăm, să devenim o aşa zisă mică enciclopedie într-o lume în care se citeşte tot mai puţin (şi aici nu mă refer la cititorii noştri, cât la copilaşii din ciclul preuniversitar care de multe ori se rezumă la curricula şcoalară).
Bookblog îmi permite să îmi aleg cărţile preferate şi să le aduc în faţa cititorilor site-ului, să împărtăşesc ceea ce am simţit când am citit o carte cu ceilalţi. Mai mult, bookblog îmi dezvoltă latura artistică, să-i zicem aşa. Prin faptul că scriu recenzii în fiecare săptămână m-a ajutat să-mi formez un stil propriu… şi cine ştie? asta poate fi folositor la mai multe lucruri decât la a scrie o recenzie.
Sunt atâtea motive pentru care zis DA Bookblog! Nu pot uita când am trimis prima mea recenzie şi ce bine a fost primită. Mai mult decât atât, atunci când am intrat în echipa de atunci am fost fericită.
Există atât de multe motive pentru care alegem Bookblog… şi cred că primul este calitatea şi profesionalismul. Apoi este colegialitatea şi prietenia. Şi aşa mai departe.Servus!
Cristina Teodorescu a.k.a. Woodisor
-
Ana Maria spune:
Raspunsul meu se vede obligat sa inceapa cu un cliseu: daca bookblog nu era, trebuia inventat!
Trebuia sa existe un loc spre care sa se canalizeze aceasta energie. Trebuia un loc care sa reflecte ceea ce iubim (adoram), ceea ce ne imbogateste viata.
Ce castig eu din bookblog? Din punctul de vedere al cinicului, nimic. Poate doar experienta. Dar vorba lui Oscar Wilde: cinicul cunoaste pretul tuturor lucrurilor, dar valoarea nici unuia.
Pentru ca prin bookblog am aflat ca nu sunt singura care se trezeste tremurand in librarii, care isi lasa acolo salariul si care nu poate lasa o zi sa treaca fara sa citeasca.
Pin booklog am reusit sa port dialoguri despre carti, sa aflu opinii, pareri, puncte de vedere.
Prin bookblog am reusit sa ma intalnesc personal cu acesti oameni, sa ii descopar, sa ii apreciez.
Si da, m-am schimbat mult fata de acum un an si mi-am schimbat mult asteptarile fata de bookblog. Pentru ca acum am convingerea ca ceea ce este aici este ceva foarte puternic, real si bun. Ca aici exista potential si ca pe zi ce trece, prin fiecare cititor care ni se alatura, crestem tot mai mult acest potential.
De ce fac asta? De ce sunt (tot mai) motivata sa fac asta, sa investesc tot mai multa energie in bookblog? Simplu. Pentru oamenii pe care ii descopar.
Dar Andrei, imi pare rau, nu sunt de acord cu tine. Bookblog nu este o poveste. Este o realitate!
-
Raluca spune:
Cand mi-a cerut Andrei sa scriu prima recenzie de pe bookblog, nu mi-a dat foarte multe detalii, nu mi-a povestit ore in sir despre ce vrea sa faca. Mi-a spus ca vrea sa faca un blog cu recenzii care sa se adreseze iubitorilor de carti, ca vrea sa faca ceva iesit din comun, un blog care sa schimbe ceva, si probabil alte cateva cuvinte. Desi credeam in ideea lui, nu mi-am inchipuit o secunda ce evolutie va avea acest proiect.
Au aparut apoi micile probleme, la disecarea carora am luat parte de multe ori, la rezolvarea carora am incercat sa contribui (mai mult sau mai putin eficient :) ) si m-am trezit la un moment dat avand aceeasi dorinta, de a vedea bookblog mare.
Apoi au venit oamenii, si cei care au plecat dar mai ales cei care au ramas. Imi amintesc si acum cum m-am simtit vara trecuta cand le-am cunoscut pe Jen si pe Ioana- am plecat spre casa cu senzatia aceea de, vorba lui Gabi, “Evrika!”. Si asta ma aduce pe mine la motivul de acum pentru care fac parte din bookblog.
Pe langa cartile pe care le iubesc, din care invat, care ma schimba, pe care le savurez, sunt aici pentru oameni. Pentru oamenii magnifici din echipa, care, cum spunea si Andrei (cel mai magnific dintre toti :) ), se implica fara a isi dori sa traga vreun folos material. Pentru oamenii super tari pe care ii cunosc la Schimb de Carti, cu care simt ca pot vorbi oricat, despre orice, fara ca macar sa le stiu numele. Pentru cei o mie si ceva de oameni care intra zilnic aici sa vada ce s-a mai spus, si pentru cei ceva mai putin de o mie ( :) )care isi spun parerile in comentarii, stiind ca ele conteaza.
(Nu vi se pare si voua ca poti comunica mai usor cu cineva care are o carte in mana? Eu una cred ca si daca m-as duce in metrou la o astfel de persoana, as reusi cu succes sa leg o conversatie.)
Da Andrei, bookblog este o poveste. O poveste frumoasa. Genul de poveste pe care o citesti inainte de culcare ca sa dormi mai bine. Care are nevoie de munca da, pentru a se pastra frumoasa, dar care, cel putin de unde privesc eu, nu ameninta cu pericolul de a “mi-o lua pe nedrept” :) .
-
Silviu Toma spune:
Totusi cred ca nu trebuie sa va puneti probleme daca raspunsul este subiectiv sau obiectiv. Dialectica asta nu are legatura cu placerea lecturii si nici cu cea a lucrului bine facut.
Blogul exista si deja are un sens al lui, pe care fiecare vizitator il descopera independent de echipa care l-a “nasit”.
S-a facut mare, nu mai trebuie justificat, “existenta justifica esenta”, daca e sa-mi dau in petec…:) -
Junior spune:
punctul meu de vedere este similar cu al lui Silviu… bookblog ofera fiecaruia cate ceva.. atat timp cat se intampla acest lucru el va exista si va creste.
Pentru membrii echipei a fost o provocare sa-l dezvolte si acum este o provocare sa-l mentina (sa continue povestea)… pentru vizitatori este un loc in care poti descoperi o carte noua sau poti vorbi despre o carte… pentru cei ce scriu recenzii poate fi un loc in care au posibilitatea sa se exprime (sa scrie despre carti pentru persoane care doresc sa afle despre carti)…
-
billy spune:
Ce faceti oameni buni ? Ati trecut deja la bilanturi ? La munca ! Mai aveti multe de facut. O sa incerc sa va scutur putin de nostalgia de toamna.
-
billy spune:
Doua lucruri care ma nemultumesc la bookblog.
1. Denumirea de “recenzii”. Stiu ca s-a discutat mult pe tema asta, s-au dat definitii din dictionare, cred in continuare ca e nepotrivita.Putin cam pretioasa, putin cam pompoasa, putin cam restrictiva. Prezentari de carti ar fi o idee. Sunt sigur ca voi aveti altele, mult mai bune. Un singur exemplu. Prezentarile lui Gabriel Mirea. Le astept si le citesc cu placere. Dar ma pufneste rasul cand vad la sfarsit : O recenzie de G. M.2. Care de fapt deriva din 1. Clasicii.Mai precis lipsa lor. Un of mai vechi, pe care vi l-am mai spus. Cati dintre voi ar avea curaj sa prezinte “recenzii” la Cervantes, Shakespeare sau Homer ? Dar o prezentare onesta, de bun simt, ar fi folositoare si bine primita.
-
Woodisor spune:
Billy, Poate
Ar fi interesant sa facem recenzii la astfel de carti billy, dar! sa nu uitam, la marii clasici sunt sute de recenzii si pareri pe net. Desigur, noi ne putem diferentia si sa scriem parerea noastra despre o anumita opera a unui clasic. O sa tinem cont de sugestia ta.
Poate… lumea cu siguranta citeste clasicii
-
man spune:
billy, cred ca oricarui critic literar de bun-simt (d’apai unui “recenzent”) i se strange putin inimioara cand se pune problema unei prezentari la Dostoievski sau Shakespeare. eu ma multumesc sa arunc referinte la clasici, cand mi se pare ca e relevant. dar e foarte delicat sa demonstrezi ca Dante e formidabil folosind argumente noi.
-
billy spune:
Woodisor, Man – Nu astept in mod special vreo revelatie despre clasici. Desi, la valoarea voastra, nu se stie niciodata. Dar, daca am inteles bine, multi vizitatori ai bookblogului sunt elevi si studenti. Cel putin pentru ei, o referinta cat de sumara cred ca ar fi bine primita.
Poate – Daca lumea nu citeste clasici, atunci de ce mai citeste ? Toate cartile contin referinte la opere anterioare.De apreciere sau de repudiere. Ce intelegi din Ulysse al lui Joyce daca n-ai citit macar Homer sau Shakespeare ? Iar Ulysse este matricea intregii literaturi moderne.
-
Woodisor spune:
Billy, fara sa doresc sa jignesc pe nimeni iti spun sincer ca ma scarbeste aceasta modalitate de a da copy-paste din recenziile noastre si sa fie prezentate ca si lucrari de liceu. Poate de aceea eu ma feresc de … acei clasici prezentati in liceu.
Am avut cateva informatii din partea unor prieteni care inca sunt la liceu care mi-au confirmat ceea ce stiam: recenzia la Nunta in cer mi-a fost plagiata de multe ori. Poate daca recenziile noastre ar fi doar … referinte, atunci m-as simti mult mai bine si as zice da, uite, imi fac datoria sa fiu o … mica enciclopedie pentru un cititor al site-ului.
Oricum, multumesc pentru sugestie inca o data. O sa meditez asupra ei
gabimirea spune:
1 octombrie 2007 | 10:37 am
Andrei, desi vroiam sa vad reactiile altor vizitatori, ma simt intr-un fel responsabil de a da primul un comentariu.
In fond, mesajul tau este el insusi o poveste despre cum ai ajuns sa intelegi bookblog ca o poveste. Iata o cauza, acest Gabi de care nu ma simt deloc strain, un moment de reflectie, o suita de tatonari si un Evrika. Ai facut un demers oarecum stiintific in descoperirea a ceea ce este bookblog. Dar este aici un raspuns valabil pentru toti din echipă? poate ca aici se desparte o definitie a unui fenomen de literar de una de tip stiintific. Si nici acolo, avand in vedere ca aceluiasi termen pentru diferitele ramuri ale unei stiinte ii sunt conferite acceptii diferite.
Dar ca sa nu intru in sofisme, as vrea sa-ti raspund pe puncte.
In primul rand, ai zis ca am primit acele nedumeriri de la altcineva. Nu, au fost niste idei de alta natura, astea din pacate au fost scornite din capul meu. Daca nu ar fi ideile mele, nici nu m-ar mai interesa restul articolului – mai ales ca ajungi la un moment dat sa mi te adresezi ca acelui cititor neintelegator care trebuie sa fie convins. Cu siguranta, am aceassta indoiala – uneori imi place sa-mi arat inocenta -, dar nu vreau ca să atribui unui necunoscut ceea ce e propria mea neintelegere.
2.caramba, eu chiar nu as fi putut sa caut esenta a ceea ce este bookblog. Stii tocmai am citit o carte de fizica si acolo sunt afirmate patru principii fundamentale care nu pot fi condensate intr-o sinteza cu niciun chip, prea sunt departate unele de altele. Poate ca si bookblog pateste la fel, sunt aici forte de diferite calibre si cu actiuni total divergente, dar tu ai gasit un raspuns care vine dinspre hulita, dispretuita literatura – Povestea. Si in fizica iata sub numele povestii cele patru forte pot fi adunate.
3. Ma gandeam ca ai furnizat apoi o multime de raspunsuri la intrebarea de ce existam in spatiul bookblog. Tot acea carte de fizica spunea undeva ca o lege simpla – vezi o intrebare simpla – starneste raspunsuri complicate si ca o alta axioma, o rezolvare usoara are drept corolar nenumarate rezolvari grele.
Apoi ma gandesc daca mai corespunde propria mea motivatie interioara de atunci cand am intrat in bookblog fata de ce e acum! Nu m-am schimbat, nu vreau mai mult! Nu am deja alte asteptari? Nu cumva fenomenul incep sa nu-l mai inteleg! Uite la acest schimb de carti au venit atatia oameni ca iti era imposibil sa-i mai cunosti fie si superficial. iti croiai un traseu, voluntar sau nu, si afirmai – acesta e schimbul de carti. Constient totusi ca intalnirile cu alti participanti decat cei cu care ai vorbit ti-ar fi facut un alt traseu. Asa e si cu bookblog. Are un inteles care in buna masura e personal – tine sa zicem de orizontul lecturii sau de intalniri, raspunsuri de la cititori, intiative. Dar in acelasi timp a devenit un fenomen public. Ceea ce nu-i elimina caracterul subiectiv. In fond, daca e sa ne gandim nu exista azi fenomen public care sa nu aiba un preeminent caracter subiectiv. Numai ca noi ne asumam ca general ceea ce tine in ultima instanta de o viziune particulara. de pilda jurnalele de stiri. sunt viziuni particulare asupra a ceea ce ar fi demn de interes in tara asta. Dar le consideram stiri care potential ar fi de interes pentru toti. Si totusi sunt oameni care nu privesc la televizor deloc.
4. Iar povesta cu bookblog e o poveste. Doecamdata doar ne-o luam…