Autor: Roger Zelazny
Rating:

Romanul "A night in the Lonesome October" de Roger Zelazny a aparut in 1993, urmat in 1994 de o editie insotita de ilustratiile lui Gahan Wilson. Valoarea romanului a fost recunoscuta imediat dupa publicare, acesta obtinand doua dintre premiile importante ale genului, Nebula si Locus, in 1994. Titlul operei "˜imprumuta"™ un vers din poezia Ulalume de E. A. Poe ("It was night in the lonesome October/Of my most immemorial year"). Inca din dedicatie se poate ghici faptul ca in carte se vor amesteca personaje familiare: autorul le multumeste lui Mary Shelley, Edgar Allan Poe, Bram Stoker, Sir Arthur Conan Doyle, H.P. Lovecraft, Ray Bradbury, Robert Bloch si Albert Payson Terhune.

Romanul este impartit in 31 de capitole si o introducere, narate sub forma unui jurnal ce acopera toatele zilele lunii octombrie, de catre un personaj mai putin obisnuit: un caine pe nume Snuff (in engleza, snuff se poate referi la tutun, dar si la un gen de filme violente care infatiseaza o crima reala).

Actiunea este simpla in aparenta: in noaptea de 31 octombrie (Halloween), daca este luna plina, the Elder Gods (preluati din nuvelele lui H.P. Lovecraft), vor incerca sa patrunda in lume. Personajele romanului apartin unuia dintre cele doua grupuri cu scopuri opuse, Openers si Closers: cei dintai doresc ca Elder Gods sa intre in dimensiunea noastra, iar cei din urma incearca sa ii impiedice.

Din pacate pentru participanti, apartenenta cuiva la un grup sau celalalt nu este deloc usor de aflat. Cea mai mare parte a cartii se ocupa de punerea in scena a punctului culminant, care se apropie pe masura ce participantii la Joc incearca sa isi identifice aliatii si dusmanii, locul unde trebuie sa aiba loc confruntarea finala, si, in acelasi timp, sa ramana in viata pana atunci.

Personajul principal, stapanul lui Snuff, este chiar Jack Spintecatorul, sursa de inspiratie pentru personaj fiind o carte a lui Robert Bloch din anii "˜40. Nici restul jucatorilor nu sunt anonimi, majoritatea fiind inspirati din istorie sau din opere celebre. Chiar daca autorul nu le mentioneaza numele, originile sunt usor de ghicit, mai ales avand in vedere dedicatia.

Astfel, apar contele Dracula, Sherlock Holmes si Watson, Doctorul Frankenstein, ajutorul sau si monstrul pe care il aduce la viata, vrajitoarea Jill si pisica ei Graymalk (inspirate din Macbeth), Rasputin, doi hoti de morminte (faimosi in secolul 19), varcolacul Larry Talbot (din filmul "The Wolf Man") si Owen Glendower (personaj in Henry al IV-lea al lui Shakespeare). Chiar si cainele Snuff este inspirat din una din cartile lui Albert Payson Tehune, cunoscut pentru romanele sale avand ca personaje animalele.

Personajele care se contureaza cel mai clar sunt Jack si Jill, impreuna cu familiarii lor, Snuff si Graymalk. Numele Jack si Jill amintesc de o faimoasa poezie pentru copii:

Jack and Jill went up the hill to fetch a pail of water
Jack fell down and broke his crown
And Jill came tumbling after
Up got Jack, and home did trot
As fast as he could caper
He went to bed and bound his head
With vinegar and brown paper.

Totusi, personajul pe care este bazata Jill nu este cel din poezie, ci vrajitoarea a treia din Macbeth, care, in piesa, isi numeste pisica Graymalkin. In ciuda personajului istoric din care este inspirat, in "A Night in the Lonesome October" Jack Spintecatorul este un personaj pozitiv, care lupta pentru impiedicarea intrarii Elder Gods in lume. Jill este de cealalta parte a baricadei, dar aceasta nu ii impiedica pe cei doi sa colaboreze si chiar sa aiba o relatie la granita dintre prietenie si atractie. O pereche neobisnuita este si cea alcatuita din Snuff si Graymalk, caine si pisica, inamicii traditionali, care isi unesc fortele, initial din necesitate, ajungand treptat la un soi de prietenie.

Actiunea fiind povestita din punctul de vedere al lui Snuff, ceilalti participanti la Joc nu isi fac aparitia in mod direct, ci prin intermediul familiarilor lor: sobolanul Bubo (nume ce aminteste de ciuma bubonica), corbul Tekela (posibila referinta la poezia "Corbul" a lui E.A. Poe), bufnita Nightwind si sarpele Quicklime.

Pe langa personajele principale, in roman apar Lucruri din alte dimensiuni, hingheri, pisici care spun profetii si prostituate moarte (plus o noua explicatie pentru crimele lui Jack Spintecatorul). Actiunea se complica si se rezolva, se nasc si se rup aliante, totul culminand cu batalia finala intre forte, din noaptea de 31 octombrie.

Chiar daca, in definitiv, e o poveste gotica, stilul lui Zelazny e foarte departe de al lui Lovecraft, de exemplu. Ca de obicei, meritul sau e ca reuseste, folosind un limbaj relativ simplu, sa creeze atmosfera potrivita si sa (re)creeze niste personaje memorabile.

Concluzia? Chiar daca este o lectura placuta si pentru cei care nu cunosc originea personajelor care isi fac aparitia in carte, pentru a o putea aprecia cu adevarat e nevoie sa ai macar idee despre sursele de inspiratie. Din fericire, acest lucru nu este greu nici pentru cei care nu sunt experti in epoca victoriana, pentru ca exista zeci de site-uri ai caror autori s-au preocupat fix de identificarea influentelor din roman.