New Weird

October 16th, 2008 | SF/Fantasy, Scrie pe bookblog |

Autor: Ann & Jeff Vandermeer (editori)
Rating:

Antologia New Weird reprezintă un regal pentru orice fan al literaturii de tip straniu, constituindu-se în literatura horror a noului mileniu cu influenţe science fiction şi fantasy, având ca surse de inspiraţie opera lui H.P. Lovecraft sau Clark Ashton Smith, cel care este cunoscut prin prisma colaborării fructoase la revista de benzi desenate Weird Tales, şi nu numai. Precursorii acestui “curent” sunt consideraţi a fi Mervyn Peake, cu ciclul Gormenghast rămas neterminat, M. John Harrison, Michael Moorcock şi J.G Ballard, cărora li se alătură Jack Vance, cu ciclul Dying Earth. Mai recent avem Books of Blood (1980) de Clive Barker, publicat la Nemira în 1998, care se înscrie pe aceeaşi linie a acestui gen de ficţiune, descrierile sale depăşind cu mult viziunea înaintaşilor săi şi oferind un suflu nou literaturii de acest gen.

Antologia este fericit structurată în mai multe sectiuni, începând cu introducerea editorului Jeff VanderMeer. “Stimulii” literaturii de acest gen ne sunt prezentaţi prin exemple din perioada New Wave a lui Harrison şi Moorcock, iar în secţiunea de “Dovezi” au fost strânse poveştile lui Mieville sau Bishop, ca să-i amintesc pe cei tradusi la noi. Există şi o “zonă” de dezbatere despre New Weird, cu discutii de pe un forum online şi lucrari de analiză a influentelor şi modificarilor suferite de curent, urmată de “Laboratorul” în care mai multi scriitori şi-au pus pe hârtie ideile despre acelaşi subiect, la rugamintea editorului. În ultima parte ni se oferă scrierile vesnicelor sperante locale, considerate ca făcând parte din adaptarea New Weird la noi în ţara, dar, din punctul meu de vedere, nu pot susţine această pretenţie, dovedind încă o dată ce diferenţă este între “noi” şi “ei”, cel puţin la nivelul imaginaţiei.

M. John Harrison începe antologia cu Norocul din cap o poveste destul de greoaie la început, ce se dovedeşte a avea rădăcini în lumea din Viriconium, cu care se aseamănă şi din punct de vedere al construcţiei literare. Povestirea lui Clive Barker Între dealuri, oraşele este o veche cunostinta din Books of Blood şi o consider o alegere bună, în sensul că îl aduce pe Barker în faţa celor care nu au citit până acum nimic de el şi vorbeşte despre imaginaţia debordantă a scriitorului, dar nu este neapărat o alegere reprezentativă. Traversând Cambodgia a lui Michael Moorcock nu m-a impresionat, chiar dacă este bine construită, cred că din lipsa acelui sentiment de straniu şi datorită ştachetei care fusese deja ridicată de Barker. Pentru mine, una dintre surprizele cărţii este Decerebrarea Maicii Lamprey (1990) a lui Simon D. Ings, care este din păcate un outsider pentru acest curent, lucrarea de faţă fiind singura de acest gen din cariera lui, cel puţin în universul de faţă. Sper să nu greşesc (am mai căutat pe internet, însă nu i-am mai gasit ceva asemănător). Kathe Koja ne vorbeşte în Grădina neîngrijită despre dragostea dusă la extrem şi, împreună cu Thomas Ligotti în Şoapte dulci vorbind despre neant, încheie seria “Stimulilor” acestui curent literar.

“Dovezile“ încep cu nimeni altul decât China Mieville şi universul său fantastic Bas Lag, în care ne detaliază viaţa justiţiarului refăcut Jack-Juma-de-Rugăciune, prezent şi într-unul din romanele sale (posibil în Iron Council ). Şopârla din Ooze este al doilea univers, creat de Jay Lake, din care nu aş mai fi vrut să mă desprind, varianta în engleză putând fi downloadată de pe net şi se pare că nu este singura povestire de acest gen. Ce bucurie pe capul meu. Povestirea The God-Clown is Near, situată în acelasi univers, a fost publicată în antologia Steampunk, editată de aceiaşi omniprezenţi Ann şi Jeff VanderMeer în anul de graţie 2008. Brian Evenson are o idee interesantă în Baiatul lui Watson, dar nu m-a agăţat prea mult timp, iar K.J. Bishop ne confirmă că scrie bine în Arta de a muri, povestire situată în universul din Oraşul gravat, însă mie îmi întăreşte convingerea că nu se află printre preferaţii mei. La Reparata a lui Jeffrey Ford are ceva substrat fantastic şi straniu, într-o măsură mai cuminte, iar Leena Krohn ne prezintă în Scrisori din Tainaron o lume stranie şi asemănătoare cu cea din Noul Crobuzon, în care alături de oameni trăiesc şi alte fiinţe ce au suferit mutatii, urmărind cu precădere ciclul de viaţă al acestor stranii existenţe. Seria “Dovezilor” se încheie cum nu se putea mai bine cu Mâncătorul de Măruntaie întâlneşte Lumina-care-nu-Străluceşte-Niciodată, scrisă de Alistair Rennie, o lume atrăgătoare cu o poveste pe măsură, singura “chestie” sâcâitoare fiind replicile pe care le dau cele două surori, replici care mi-au adus aminte de personajele feminine din diverse anime-uri, cu precădere cele din Slayers şi chiar Sailor Moon. Totusi, Rennie rămâne un scriitor promiţător şi evoluţia lui merită urmărită în viitor.

Urmează Zona de dezbatere, care, pe lângă faptul că ne prezintă naşterea termenului New Weird şi discuţiile ce au avut loc pe internet pe aceasta temă, are şi meritul de a aduce în discuţie restul cărţilor care se înscriu în acest curent, cărţi de mare ajutor pentru cititorii care sunt nefamiliarizati cu autorii respectivi şi doresc să cunoască mai multe, cum e şi cazul meu. The Light Ages de Ian R MacLeod, A Year in the Liniar City de Paul Di Fillipo, The Year of our War de Steph Swainston, City of Saints and Madmen de Jeff Vandermeer, Stranger Things Happen de Kelly Link, sunt doar câteva dintre titlurile aduse în discutie.

În continuare, Vieţile Festivalului reprezintă experimentul propus de editori, care le-au oferit unor scriitori de fantasy şansa de a scrie o povestire New Weird. Paul Di Filippo începe acest regal fantasy cu o poveste reuşită, predând, din păcate prea repede, ştafeta următorilor scriitori, care totuşi reuşesc să se adapteze şi să improvizeze cu naturaleţe povestirile următoare. “Per total” este o lectură placută, însă cred că, daca Fillippo ar fi continuat, ar fi ieşit ceva şi mai spectaculos.

Ajungem în final la cei doi reprezentanţi ai straniului românesc, Danuţ Ivănescu şi Ana Maria Negrilă cu povestirile Asteptându-l pe Corban şi, respectiv, De acum şi pînă-n noapte, a cărei acţiune se petrece în universul Radharc. Făra supărare, dar nu am avut răbdare să citesc nici una dintre povestiri până la capăt. Cea a lui Ivănescu mi s-a părut destul de greoaie şi ciudat construită, iar celei de-a doua, ţinând cont că nu am dus-o la bun sfârşit, nu îi pot contesta valoarea literară, pe care o are în mod sigur. Însă, comparativ cu ce găsim în antologia New Weird, mai avem mult de lucru şi mai mult nu spun.

Antologia New Weird are o evolutie sinuoasă: când o povestire te încântă cu lumea creată şi rămâi cu buza umflată că s-a terminat prea repede, când nu ştii cum să treci la următoarea. Desigur, aceasta evoluţie depinde de gusturile fiecaruia. Ceea ce contează cu adevarat este impresia finală, aceea a unei colectii de povestiri horror-dark fantasy-stranii de cea mai buna calitate, cu reprezentati de prima mână ai genului, fiind lăudabilă şi iniţiativa de a promova cu această ocazie şi valorile româneşti. O recomand cu căldură oricărui cititor îndrăgostit de Noul Crobuzon şi China Mieville, de poveştile horror ale lui Barker, de suspansul lui Stephen King sau de diversitatea dovedită de Richard Matheson.

Scrisă de Bogdan Lascu

• Veniss Underground