Night Watch
Scris de Cristi Mitran • 13 noiembrie 2006 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Terry Pratchett
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Există autori care pot să te facă să râzi la fiecare pagină, din atâtea motive diferite încât lectura devine o adevărată plăcere. Terry Pratchett este cu siguranţă unul dintre ei. Deşi seria Discworld poate părea intimidantă la început prin numărul mare de titluri, multe din cărţile care o compun pot fi citite şi individual. Indiferent dacă eşti un mare fan Pratchett sau pui mâna pentru prima dată pe o carte de-a lui vei găsi ceva care să-ţi placă şi să te facă să-ţi doreşti mai mult.
Night Watch a fost prima carte din Discworld pe care am citit-o, şi am fost plăcut surprins de uşurinţa cu care prezenta lumea şi modul în care personajele ei se conturau. Protagonistul cărţii, Ducele Sam Vimes, a devenit imediat personajul meu favorit din Discworld, iar atmosfera povestirii, prinsă undeva între revoluţie şi ridicol, este cu adevărat memorabilă.
Prins într-o furtună magică în timp ce urmărea un criminal în serie, Vimes este trimis în trecut şi arestat de o versiune mai tânără a sa. Criminalul pe care-l urmărea, Carcer, scapă şi ajunge să fie angajat de poliţia secretă a oraşului, în timp ce Vimes este convins de un călugăr că trebuie să preia rolul lui John Keel, mentorul său din tinereţe care fusese ucis de Carcer. În mod ironic bătrânul Vimes ajunge să-l înveţe pe tânărul Vimes tot ce ştie.
Iar dacă criminalii în serie şi paradoxurile temporale nu sunt destul pentru Vimes, cetăţenii din Ankh-Morpork se hotărăsc că e timpul pentru o revoluţie. Ajuns la conducerea gărzii oraşului, o instituţie ridicol de coruptă, Vimes se vede obligat să apere districtul său de rebeli şi soldaţi, tot înaintând baricadele până ajunge să controleze o mare parte din metropolă.
Povestea cărţii este o parodie după evenimentele ce au dus la instaurarea şi căderea guvernului socialist care a condus Parisul în 1871, iar autorul nu ratează nici o ocazie să ironizeze lucruri clasice ca sloganele revoluţionare sau construcţia baricadelor. Felul în care funcţionează poliţia din Ankh-Morpork este şi el ironizat, ofiţerii corupţi şi sistemul birocratic ineficient făcând haz de problemele istorice şi chiar actuale ale forţelor de ordine.
Aş mai dori să menţionez zombii revoluţionari, călugării care regizau dezastre, ghilda asasinilor sau scenele în care apare Moartea, dar vă las să descoperiţi aceste lucruri singuri.
Per total Night Watch este o carte excelentă, de care se poate bucura oricine indiferent daca a mai citit sau nu cărţi din Discworld. Mai amuzant şi iscusit ca niciodată, Pratchett nu iartă nimic şi ne oferă o poveste scrisă excelent, cu un ritm alert şi constant, nedezamăgind nici măcar o clipă.
Reviewer: Cristi Mitran





Jen spune:
14 noiembrie 2006 | 10:23 am
Chiar daca se pot citi bine mersi si individual, tot mai bine e sa iei cartile din fiecare ‘serie’ in ordine – in cazul de fata ‘Guards! Guards!’, ‘Feet of Clay’, ‘Jingo’, ‘The Fifth Elephant’, ‘Night Watch’, ‘Thud!’ (sper ca n-am ratat nici una). E foarte misto sa vezi cum Vimes-ul incompetent si total pe dinafara din ‘Guards’ se transforma in Duce si Sefu’ al mare al Politiei pana in ‘Thud!’