bookblog.ro

---

O mie nouă sute optzeci şi patru

Scris de • 28 September 2007 • in categoria SF/Fantasy

**Publicam mai jos prima recenzie aleasa pentru sectiunea Scrie pe bookblog. Autoarea este Alina Epingeac, studenta in anul I la UNATC, sectia Teatrologie. Asteptam in continuare recenziile voastre :)

Autor: George Orwell
Rating: 1984 rating - recenzii carti

(ediţia în limba engleză)

O mie nouă sute optzeci şi patru - recenzie carti

"12 mai 1984, sau cel putin asa cred..."- iată primele cuvinte pe care Winston Smith le scria în jurnalul său. Winston este un cetăţean oarecare al Oceaniei, una dintre cele trei puteri care se luptă perpetuu într-un război fără cauză: Oceania Eurasia şi Estasia. Războiul este alimentat artificial pentru a menţine vie frica oamenilor, pentru a le concentra ura către un inamic definit şi în definitiv pentru a îi controla. Trecutul este mistificat (oricând se poate rectifica o greşeală: dacă pâna ieri ne luptam cu Estasia, astăzi ne luptăm cu Eurasia- ea este duşmanul nostru dintotdeauna şi automat adevărul acesta atât de "evident" este unul general valabil pentru oricine), limbajul este şi el ajustat şi acordat cu noile valori ale societăţii, Ministerul Păcii se ocupă cu problemele de război, ministerul Adevărului cu modificarea trecutului, iar Ministerul Dragostei cu anihilarea celor care nu vor să se conformeze şi au inconştienţa de a gândi singuri şi de a îşi păstra memoria individuală - cu alte cuvinte comit crimă de gândire. Toate acestea sunt realităţile utopiei lui George Orwell 1984 - o sumbră viziune a autorului englez asupra viitorului pe care îl întrevedea în 1948 când a scris romanul; practic un cumul a toate resorturile şi mecanismele unei societăţi de tip totalitar hiperbolizate şi potenţate artistic, între copertele unei cărţi care va face istorie.

Din fericire nici o ţară nu a experimentat un sistem atât de dur precum cel descris în roman, iar această plagă totalitară nu a molipsit întreg mapamondul aşa cum prevestea Orwell, însă practicile torţionarilor nazişti, iar mai apoi comunişti frizau acel mecanism perfecţionat al teorii şi acele metode diabolice de transformare a celui care se opunea Partidului din "1984". Aşadar, putem numi utopie romanul orwellian până la un anumit punct, însă dacă renunţăm la generalizări şi ne axăm strict pe doctrine şi mecanisme psihologice vom înţelege că practic orice sistem totalitar are ca delanşatori aceleaşi idei bolnave. În dialogul dintre Winston ( cel care fără să fie un ins superior sau un erou, comite crima supremă de a gândi contra Partidului şi se încăpăţânează să înţeleagă de ce se schimbă trecutul şi de ce aparent este singurul care sesizează aceste minciuni grosolane) şi O"™Brien - torţionarul său, ne sunt prezentate foarte clar toate dedesubturile edificiului puterii. De la simpla observaţie că puterea nu este un mijloc, ci un scop în sine, ca un fin psiholog, O"™Brien îi explică, lui Winston că o conştiinţă de una singură poate greşi flagrant, se poate înşela, iar adevărul absolut este deţinut de conştiinţa colectivă a Partidului care nu greşeşte niciodată. Expresia vizuală cea mai plastică şi mai puternică, din expunerea torţionarului este următoarea: "Dacă vrei o imagine sugestivă a viitorului imaginează-ţi o cizmă imensă apăsând pe faţa unui om pentru totdeauna"- aceasta ar fi şi cea mai bună definiţie a totalitarismului: forţarea prin orice mijloc ( în genere opresiv) a individului să se supună unui mod de gândire dictat de un conducător suprem - un Big Brother, fie ele unul în carne şi oase fie numai o imagine îndoctrinată de capii aflaţi la putere.

Ceea ce pentru mine a fost cutremurător în acest roman, este că mecanismul de tortură este atât de perfecţionat (au descoperit că nu există o generalizare a fricii absolute. De la caz la caz, groaza cea mai mare este provocată e un alt factor şi acesta este aplicat fără drept de apel ca ultim supliciu) încât nu doar creierul lui Winston a fost spălat, nu doar în minte sa s-a umblat, ci şi în sufletul său. Fiind pus faţă în faţă cu cel mai mare coşmar al său, automat a cedat presiunii psihice şi în faţa perspectivei de a înfrunta ceea ce îl teroriza de mic copil, automat şi-a golit şi sufletul de spiritul de revoltă, de orice fel de sentimente anterioare şi a acceptat mecanic ceea ce i s-a impus de către sistem. A ajuns să-l iubescă pe conducătorul Big Brother. Astfel, se ridică ipoteza dacă nu cumva aceasta ar fi cea mai mare ameninţare pe care o aduce un regim totalitar: eventualitatea de a anula total personalitatea umanităţii, de a îţi manipula odată cu mintea şi sufletul şi de a anihila ceea ce reprezintă umanul din noi- spiritul umanităţii ca atare.

Astăzi chiar şi ipoteza unui astfel de regim pare utopică la o primă vedere, însă mă întreb, retoric poate, oare această globalizare va avea un final fericit, vom ajunge în sfârşit, după milenii de evoluţie la mult râvnita Pace Mondială, la o fraternitate benevolă senină, sau vom crea singuri datorită violenţei ajunsă la rang de normalitate un conglomerat social care va tinde către o organizare asemănătoare cu utopia lui Orwell. Desigur, nimic nu prevesteşte un astfel de deznodământ: poate doar camerele de supraveghere montate pe străzile Londrei, poate doar impunerea forţată a politicii Americane în Irak, poate doar victimele perpetue ale unui război care pare că nu se vrea să se termine, poate doar suprimarea istoriei naţionale din manualele şcolare şi înlocuirea ei cu surogate precum lecţii despre Baby Boom sau Flower Power. Rămâne să analizaţi singuri dacă normalitatea de azi este într-adevăr a unei societăţi democrate în ansamblu sau dacă nu cumva Fratele nostru Cel Mare ne aşteaptă cu braţele deschise în "raiul" unui 1984 contemporan.

O recenzie de: Alina Epingeac, in cadrul sectiunii Scrie pe bookblog.





Citeste cele 32 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Foarte buna recenzia. Noua Ordine Mondiala este utopia totalitara a mileniului 3. Din 1944, de cand a luat fiinta FMI si Banca Mondiala, in lume nu se mai face politica. Politicul a devenit dependent de economic. Marii magnati ai lumii doresc faurirea unui “sat global” ce este promovat azi de multiculturalismul marxist si politicile corecte: afara cu religia din scoli, afara cu caracteristicile nationale ale unui popor. Cartea asta se citeste cu Sclavii Fericiti de Ovidiu Hurduzeu. Am s-o iau.

    Baby Boom si Flower Power sunt handicapatii contraculturii din anii ’60 din SUA si Franta, deghizati azi in multiculturalism. Daca spui azi ca multiculturalismul e comunist la origine, ti-o iei bine in mecla. Adevarul supara.
    Foarte buna recenzia.

    raspunde

    • Vict0r1984 spune:

      Contracultura e religia aia preaslavita a ta care a stagnat progresul lumii timp de 1000 de ani in imbecilism si cruzime mai mare decat a oricarui sistem totalitar existent in istorie! In evul mediu un taran era torturat si spanzurat chiar si pentru un mar furat, fara sa mai vorbesc cum ii erau taiate venele si pusa sare pe rana daca organizase vreo revolutie sau daca avea cel mai mic dubiu in legatura cu divinitatea lor inventata care crease lumina inainte de stele si un pamant cu patru colturi vizibile de pe muntele Sinai… Teocratia a fost mai oribila si decat stalinismul, si chiar si decat fascismul, dar e interesant ca voi conspirationistii de dreapta mereu uitati de mizeriile ei si ale monarhiilor absolutiste pentru a proteja o minciuna dovedita invalida de stiinta in care credeti cu totii.
      Totodata, e de mentionat si ca “baby boom” a fost un efect demografic din anii 60-70, nu vreo forma de cultura sau contracultura cum zici tu, iar “flower power” o adunatura de hipioti mult prea idealisti pe care oricum nimeni nu ii baga in seama! (nici marxistii si nici capitalistii cosmopolitani…)
      Despre originea comunista a multiculturalismului, bravo domnule, asa e! Marxismul a fost primul sistem de gandire destul de libera si democratica pentru a sustine transformarea radicala a societatii bolnave nationalist-religioase a secolului 19-20 care inceta milioane de vieti doar pentru ambitii imperialiste sau convingeri stravechi! Marxistii au fost primii care au sustinut o unire a tuturor popoarelor in lupta impotriva asupririi imperialiste, si care au spus nu gandirii dogmatice. Ei au creat prima forma de multiculturalism (internationalismul socialist), doar ca bazata pe princiupiul luptei de clasa, care a facilitat alt tip de dictaturi imperialist-nationaliste (stalinismul si maoismul), mult mai opresive decat vechile oranduiri sociale, asa ca locul marxismului a fost majoritar luat astazi de multiculturalism progresiv, care nu tinteste si colectivizarea economica (desi inca exista si miscari comunist-democratice in vest).
      Ce-ar fi, daca tot slavesti religia aia atotputernica a ta si traditia nationala, sa te apuci sa traiesti ca un taran interbelic si sa mananci doua mese amarate pe zi, sa stai intr-o casa din chirpici si sa muncesti pamantul vreo 12-14 ore cu unelte rudimentare? Atunci sa ne spui cat de “malefic” e multiculturalismul asta, fie el socialist sau capitalist, care faciliteaza dezvoltarea tehnologica si economica, nu acum!

      raspunde

  2. fanel spune:

    Cea mai buna carte citita in ultimii 2 ani. Am citit-o de parca intrasem in sevraj. Nici Matrix-ul(filmul) n-a reusit sa ma impresioneze cum m-a impresionat cartea asta.

    raspunde

  3. Cosmin spune:

    cuvantul potrivit este “distopie”,societatea lui orwell e un cosmar,nu ceva perfect.:|

    raspunde

  4. dantes spune:

    Recenzie? Compunere scolara tarata greoi si incredibil de stangaci. Colcaie de perle si gugumanii. Incepand cu stupida clasificare conform careia romanul e : SF? fantasy.
    “Toate acestea sunt realităţile utopiei lui George Orwell 1984 – o sumbră viziune a autorului englez asupra viitorului pe care îl întrevedea în 1948 când a scris romanul; practic un cumul a toate resorturile şi mecanismele unei societăţi de tip totalitar hiperbolizate şi potenţate artistic, între copertele unei cărţi care va face istorie.”
    Deci in mintea odihnita a autoarei recenziei asta e o utopie. Formulare obscura e bonus.
    “Din fericire nici o ţară nu a experimentat un sistem atât de dur precum cel descris în roman, iar această plagă totalitară nu a molipsit întreg mapamondul aşa cum prevestea Orwell, însă practicile torţionarilor nazişti, iar mai apoi comunişti frizau acel mecanism perfecţionat al teorii şi acele metode diabolice de transformare a celui care se opunea Partidului din „1984” ”
    Pai… daca nicio tara …. logic ca nici “intreg mapamondul”. Punctuatia haotica e bonus.

    “Aşadar, putem numi utopie romanul orwellian până la un anumit punct, însă dacă renunţăm la generalizări şi ne axăm strict pe doctrine şi mecanisme psihologice vom înţelege că practic orice sistem totalitar are ca delanşatori aceleaşi idei bolnave.”
    Tipa are o dambla cu utopia. Care generalizari? Doctrine si mecanisme psihologice? Declansatori ????
    Etc. etc. etc.
    O tampenie cap coada. Punctuatie aiurea, deficiente de acord subiect predicat. Un cretinism desavarsit.

    raspunde

    • Claudia spune:

      Sunteţi un observator excelent al defectelor stilistice şi un critic desăvârşit! Sunt sigură că că ne puteţi oferi o recenzie adevărată a acestei cărţi, scrisă de dvs.

      raspunde

  5. krossfire spune:

    Carte excelenta, recenzie mediocra.

    No offence, dar mai bine lasati cartile ”mari”. Nu pentru ca n-ati fi pregatiti sau pentru ca ar face altii recenzii mai bune (fac, nu-i problema) ci pentru ca romanele epocale se citesc, nu se ”recenzeaza”.

    raspunde

  6. billy spune:

    Baieti,de ce nu incercati direct cu bazuka ? Cam multa munitie consumata pentru mici stangacii normale la debut. In rest, sanatosi, voinici ?

    raspunde

  7. billy spune:

    Si ca sa nu ramaneti cu glontul pe teava.” 1984″ e o carticica ideologizanta facuta mare de propaganda razboiului rece. Poate doar in contextul epocii romanul este “epocal”.
    Mai interesanta este actualizarea facuta de Alina in ultimul paragraf.

    raspunde

  8. Andrei Rosca spune:

    dantes: comentez abia acum fiindca acum am observat ce ai scris.

    Daca mai jignesti o singura data pe cineva de pe bookblog iti garantez ca nu mai intri aici.

    E singura data cand iti spun.

    krossfire: “romanele epocale se citesc, nu se recenzeaza.” Asta e un aforism, ca nu-mi dau seama? Si daca da, cine l-a zis si de ce l-am lua de bun.

    raspunde

  9. cristian sirb spune:

    ci pentru ca romanele epocale se citesc, nu se ‘’recenzeaza’’.

    EXCEPŢIONAL! Întru totul de acord.

    Andrei, numai dacă “aforismul” e din “cineva” are valoare?

    raspunde

  10. man spune:

    @ krossfire : exprimarea ta e vag sofistica, chiar daca are ce-i drept, naturaletea si aparenta unei bune butade.
    insa din ea s-ar deduce ca tocmai romanele mari nu trebuie “discutate” (discutiile despre carti fiind exact domeniul de activitate al site-ului astuia), tocmai fiindca sunt mari si ca, eventual, ar fi mai bine ca pe bookblog sa scriem despre carti de la 2 stele in jos ca sa nu facem vreun act de impietate.

    in alta ordine de idei, va invit (cu toata seriozitatea) pe tine si pe dantes sa-mi trimiteti cate o recenzie, eventual la un roman ne-epocal, deci “recenzibil” si fara “perle si gugumanii”

    raspunde

  11. krossfire spune:

    Nu, nu romane de la 2 stele in jos ci romane care nu se citesc in liceu. (Pentru ca 1984 este o lectura recomandata in liceu – sunt serios)

    Imediat ce termin cu munca (probabil dupa campanie) voi posta pe blogul propriu niste recenzii de carti. (Sper sa si termin tot ce mi-am propus pana atunci)

    raspunde

  12. Jen spune:

    poate ca e acum recomandata la liceu, dar cand am terminat eu (2002) nici nu se mentiona asa ceva in manual.

    raspunde

  13. krossfire spune:

    Sunt serios, noua ni s-a recomandat in clasa a zecea cartea, venind vorba de regimuri autoritare. (Era in manualul nostru la optionale un fragment din ‘Fenomenul Pitesti’). O citisem deja pentru ca mi-o recomandase de mult taica-meu :)

    raspunde

  14. Jen spune:

    te cred, dar probabil multi dintre cititorii bookblog au facut liceul pe vremea cu manuale unice, si nu toti au avut profesori care sa le recomande carti.

    eu am citit-o tot in liceu, dar dintr-un motiv mult mai simplu: sunt nascuta in 1984.

    raspunde

  15. fanel spune:

    he he ‘Fenomenul Pitesti’ este mult mai cruda ca 1984…este cruda prin faptul ca faptele sunt reale…tot pe linia asta va putea recomanda la scoala cartile lu Goma, si cartile cu memoriile celor care au trecut prin ‘focurile reeducarii’.

    raspunde

  16. krossfire spune:

    Nu…la noi s-a mers de la particular la general, de la concretul fenomenului la o intrebare mai larga ”De ce ?”.

    raspunde

  17. krossfire spune:

    Andrei : Nu este o pierdere daca nu mai intru pe bookblog. Poti sa-mi dai de-acum spam daca te incalzeste cu ceva. Ti-am prins pretentiile intelectuale de la prima replica la un post mai vechi. Pot continua sa te ”jignesc” spunandu-ti ca nimic din CV-ul tau nu te recomanda ca fiind vreun expert intr-un domeniu dat, deci te rog, elimina-ma de pe blogul asta, dar nu-ti mai da cu parerea.

    raspunde

  18. krossfire, stii care e faza cu “expertul intr-un domeniu dat”? Iti spun eu: “expertul” e o nulitate in cultura generala, e incapabil sa faca un eseu pentru ca se limiteaza la “expertiza” agentului si nu poate sa cuprinda cu cerebelul marile idei ale lumii in care are pretentia ca subzista participand la viata cetatii. “Expertul” ucide actul din prea mult patos reductionist pentru agent.

    raspunde

  19. cristian sirb spune:

    Dumnezeule!

    raspunde

  20. Alina V spune:

    Ce pot spune despre “1984” e că am început s-o citesc în liceu şi nu am terminat-o deoarece nu era cartea mea şi pe atunci nu-mi permiteam să îmi iau cărţi, le împrumutam.Ideea e că acum abia aştept să îmi cadă iar în mână.Mi-a fost şi mie recomandată pe la istorie şi engleză prin liceu.
    Legat de polemicile de mai sus,când am descoperit bookblog,nu am văzut vreo restricţie privind cărţile cărora li se poate recenzie,aşa că nu văd de ce Alina Epingeac n-ar fi putut încerca(aviz lui dantes: te provoc să faci tu recenzii mai bune!nu spun că aceasta e excelentă,dar a fost o încercare şi critica la adresa celui care face recenzia trebuie să fie constructivă şi nu un atac la persoană,părerea mea).Dacă krossfire crede că ar trebui să lăsăm cărţile mari deoparte,la ce rost bookblog,mă întreb? Şi ce dacă s-a făcut recenzie la o carte mare şi recomandată în liceu? Credeam că rostul blogului e de a ne spune noi părerea despre carte, fără a avea preteţia de a fi critici desăvârşiţi. Dacă cei care au iniţiat bookblog au dorit altceva şi dacă nu am înţeles eu bine obiectivul, să mă corecteze cineva!
    O obiecţie în legatură cu recenzia:”Din fericire nici o ţară nu a experimentat un sistem atât de dur precum cel descris în roman”.Pentru a te convinge că regimul a fost dur, îţi recomand “Fenomenul Piteşti”, de Virgil Ierunca(a menţionat şi krossfire de ea, e o carte care m-a cutremurat pentru că faptele sunt reale-din păcate- şi pentru că s-au întâmplat în România).

    raspunde

  21. Pingback: Aşteptându-i pe barbari | bookblog.ro

  22. elennaaa spune:

    o carte de exceptie

    raspunde

  23. Razvan spune:

    una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata.

    raspunde

  24. Iulian spune:

    Am avut o surpriza foarte placuta, cand dupa terminarea cartii 1984 am vrut sa compar impresiile mele cu cele de pe bookblog si am vazut ca aceleasi legaturi cu prezentul le-au sesizat si altii. Dar n-am putut sa cred ca atata idiotenie (care slava Domnului exista din plin, si e necesara) a patruns si in partile astea mai “selecte” ale internetului. Oamenii astia care muncesc la acest blog chiar stiu ce zic, si nu am gasit o carte care sa fie prezentata superficial, asa ca decat sa imputiti blogul cu ineptii, stati in banca voastra.

    raspunde

  25. krossfire spune:

    Pentru a aprecia cu-adevar o lucrare critica trebuie sa mai fi citit si alte lucrari critice in prealabil. Asta-i tot, nu intentionam sa jignesc desi ma distreaza ca inca se mai raspunde la comentarii din 2007 (am primit o notificare, fara sa fi fost abonat).

    raspunde

  26. Cristian Secuiu tel 0721290776 spune:

    Este mult mai buna descrierea romanului la Wikipedia.

    In ce priveste legatura dintre roman si realitate, eu cred ca este posibil ca in viitor Globalizarea = Romanul 1984.
    Argumentele sunt urmatoarele:

    Elita mondiala este masoneria evreiasca, care vrea sa anuleze credinta crestina.

    Oamenii se dedau mai mult placerilor si nu-si mai asuma responsabilitati. Pacatele striga la cer!

    Fratele cel mare va fi satana care se va intrupa si va fi intronat ca monah mondial absolut. Argumentele sunt in Scriptura si simbalurile masonice care-l reprezinta prin ochi si triunghi. Aceste simboluri sunt tot mai prezente in viata noastra si influenteaza constientul colectiv.

    Ce putem face noi? Sa fugim de pacate, sa nu tradam pe nimeni, inclusiv credinta noastra.
    Cand va veni la putere Big Brother, sa fugim din calea lui. Trebuie sa fim pregatiti. Sa avem bagajele facute.
    Aruncati televizoarele: campul lor magnetic ne patrunde in subconstient si devenim masa usor de manipulat. Exista date stiintifice in acest sens.

    Nu va panicati, doar treziti-va.
    Orwell a avut intuitia pericolului si forta de a ne transmite un mesaj.
    Nu a exagerat, acelasi lucru dar cu alte cuvinte l-a spus si Sfantul Ioan Evanghelistul cu 2000 de ani inainte.

    Pace si sanatate.

    raspunde

  27. Pingback: Diagrama Identificării Teroriştilor a Guvernului SUA din 2012 | OasteaDigitală

  28. Pingback: Diagrama Identificării Teroriştilor, a Guvernului SUA din 2012 ! | OasteaDigitală

  29. Claudia spune:

    Am citit această carte acum şase luni şi încă nu m-am detaşat complet de conţinutul ideatic şi mai ales de puternica impresie emoţională pe care mi-a lăsat-o precizia, meticulozitatea ştiinţifică cu care reprezentanţii puterii, pe cât de buni psihologi pe-atât de “smintiţi,” scindau sistematic conştiinţa umană spălând creierele oamenilor şi anulându-le sensibilitatea. Încă nutresc speranţa că s-a găsit unul care să scrie o “continuare” a acestei cărţi, în care să redea individului individualitatea, eliberându-l din sclavia normalităţii impuse de majoritate şi a colectivismului. Conform logicii lui Hermes, partea reprezintă întregul, nu întregul reprezintă partea… Pe Această temă poate da naştere unor dezbateri şi polemici lungi. Poate vă pare hilar sau penibil faptul că scriu aici, după atâţia ani… Însă având în vedere că n-am reuşit să conving pe nimeni din anturajul meu să parcurgă această lectură pentru a o putea dezbate împreună cu el/ea, descoperirea acestui blog mi-e binevenită. Vă urez tuturor lectură plăcută indiferent de preferinţe, şi sper, având în vedere trecerea anilor, că mai sunteţi în viaţă!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro