Comentarii la: Regina de gheata

De către: Catalina

Catalina — Tue, 09 Aug 2011 22:36:12 +0000

Super, super cartea. Nu am putut sa o las din mana de vreme ce am citit primele randuri pana la ultimul cuvant.

De către: Robie (Servitute omeneasca) | bookblog.ro

Robie (Servitute omeneasca) | bookblog.ro — Wed, 09 Apr 2008 19:45:28 +0000

[...] Precum a apreciat Anca, azi m-am aplecat asupra unui roman al lui Maugham. Apărut în 1915, Robie este una dintre cele mai importante capodopere ale lui William Somerset Maugham, amestecând dragostea cu pasiunea, obsesia, frumuseţea, întunericul, suferinţa, compasiunea, idealismul, ura, tristeţea, durerea, fericirea, realismul. Romanul redă de fapt formarea unui individ şi pasiunea oarbă a unui băiat bun pentru o femeie ticăloasă. [...]

De către: Sarpele cu pene | bookblog.ro

Sarpele cu pene | bookblog.ro — Wed, 09 Apr 2008 19:36:42 +0000

[...] Probabil a devenit deja un obicei ca atunci când citesc o carte să găsesc un personaj feminin care ajunge să se împlinească într-un spaţiu exterior acesteia (la fel ca şi în Vin ploile sau în Regina de gheaţă). Şi aici, Kate, o femeie care a fugit de spaţiul european pe care îl respingea, ajunge să cunoască un teritoriu pulsând de instincte de care se îndrăgosteşte, schimbându-se la rândul ei pe parcurs, îmbrăţişând toate ritualurile de trecere spre o religie precreştină şi devenind o zeiţă alături de Quetzalcoatl şi de Huitzilopochtli cel Viu. Probabil că doar în spaţiile cu adevărat primare un om poate deveni în urma unor ritualuri cu adevărat Femeie sau Bărbat. Incursiunea în spaţiul aztec m-a făcut să fiu curioasă în legătura cu zeităţile acestora şi am realizat că Lawrence prezintă doar faţa întunecată a zeului Quetzalcoatl, iar Mexicul este prezentat ca un teritoriu întunecat, instinctual, fără dualităţi. Cu toate acestea, Quetzalcoatl înseamnă mai mult decât întuneric, este şi viaţă şi este cea mai luminoasă zeitate a Mexicului, este un zeu dual, la fel ca orice zeitate aztecă. [...]

De către: amelie

amelie — Wed, 02 Jan 2008 15:43:19 +0000

frumoasa recenzie……..felicitari

De către: Cristina

Cristina — Mon, 09 Apr 2007 07:33:57 +0000

Tocmai asta m-a fascinat si pe mine… faptul ca in spatele tuturor simbolurilor se ascunde o lume extrem de banala, o lume care se doreste a fi descoperita si este acoperita cu o pelicula fina de gheata care creaza iluzia de fantastic si de mistic. Pe langa asta :) este o minunata carte de buzunar pe care o poti citi oriunde :)

De către: Ana Barbulescu

Ana Barbulescu — Fri, 06 Apr 2007 11:10:55 +0000

Regina de gheata, un roman fascinant, unul dintre cele pe care le-as reciti.

Ceea ce am apreciat la acest roman este umanitatea si normalul ascunse in spatele unui invelis fantastic.

Cati dintre noi nu au o lume de gheata, o carcasa in care cu greu lasam pe cineva sa patrunda? Cate dorinte ascunse se pun pe minut si ce ar insemna de fapt implinirea lor?..Cat de mistuitoare poate fi pasiunea sau durerea? Si ce inseamna echilibrul si implinirea prin lucruri citidiene?

Un roman uman, al placerii de a trai, pur si simplu, indiferent de situatie….In care realitatea razbate din spatele aparentelor, asa cum liliecii parasesc copacul aparent pustiu.

De către: Cristina

Cristina — Thu, 05 Apr 2007 17:32:41 +0000

Mai mult ca sigur… Maugham are o carte intitulata “Ploaia”, iar in momentul in care am scris recenzia cautam pe raft cartea lui Bromfieldm si am dat peste cea a lui Maugham (este exact lipita de Vin ploile)… asa ca sa ma scuze cititorii :) mai facem greseli din cand in cand, doar oameni suntem

De către: Anca

Anca — Thu, 05 Apr 2007 13:13:55 +0000

Ei, o fi ceva de te gandeai asa la Maugham…poate urmatoarea ta recenzie? :)