Autor: Cory Doctorow
Rating:

Tata - munte, mama - masina de spalat

Nu stiu la ce categorie sa incadrez cartea asta: SF, fantasy, realism magic, habar n-am. Cu siguranta e incadrabila, doar ca nu ma pricep eu.

Personajul principal se intreaba mereu daca e uman sau nu. Parintii lui nu sint un barbat si o femeie, ci un munte si o masina de spalat. Este primul nascut. Ceilalti frati sint: un clarvazator, o insula, un cadavru si unul care e de fapt trei intr-unul. Numele lor sint in ordine alfabetica. Primul are toate numele care incep cu A (in carte apare cel mai des drept Alan, dar si Andrew, Adam, Arthur etc.), al doilea e cel mai des Billy, dar si Bentley, Brent, Benny, Brad... ati inteles.
La momentul potrivit pleaca de pe muntele care ii e tata si se instaleaza in Toronto. Incearca sa se integreze in societatea oamenilor normali. Se imprieteneste cu un asemenea om normal, pe nume Kurt (Kurt si atit). Kurt are un vis: sa impinzeasca tot orasul cu un fel de emitatoare radio (nu inteleg chestii tehnice) prin intermediul carora oamenii sa aiba acces liber la internet. Reteaua astfel creata se numeste ParasiteNet. Kurt recupereaza din gunoaie toate piesele de care are nevoie pentru hardware si pentru orice altceva.
Andrew se indragosteste de Mimi. Mimi nu e nici ea tocmai umana, intrucit si deoarece are aripi. Ca sa para normala si sa se poata integra si ea printre oamenii normali, isi taie aripile la intervale regulate, ajutata de un bad guy care, de fapt, se foloseste de ea. Andy o ajuta sa scape de bad guy-ul asta si ea isi lasa aripile sa creasca. Aripile ajung la final suficient de mari ca sa zboare cu ele, ba chiar sa-l ia si pe Adam cu ea in zbor si sa se stabileasca definitiv inapoi pe muntele-tata al lui Arthur.

Povestea e impinsa inainte de unul dintre fratii lui Alan: Davey, Duncan, Danny, Dewayne. El e cadavrul. De fapt, la inceput a fost viu, dar era atit de bad guy (a si omorit-o pe prima iubita a lui Alan) incit ceilalti frati l-au ucis si l-au ingropat in fratele-insula de unde peste citiva ani a evadat si s-a apucat sa-l hartuiasca pe Alan ca sa se razbune. La sfirsit aflam ca de fapt capul rautatilor era clarvazatorul Bentley, nu cadavrul Danny.

Partea interesanta e aia cu ParasiteNet. In care e vorba nici mai mult nici mai putin decit de libertate. Libertatea de expresie pe care "oficialitati" de tot felul vor s-o tina sub control. Kurt viseaza ca prin ParasiteNet utilizatorii sa fie cu adevarat liberi, sa nu poata fi interceptati, sa nu li poata urmari conversatiile etc. Am retinut o formula memorabila: the Four Horsemen of the Infocalypse.

"I can tell what they"™ll say. They"™ll drag out the Four Horsemen of the Infocalypse: kiddie porn, terrorists, pirates, and the mafia. They"™ll tell us that any tool for communicating that they can"™t tap, log, and switch off is irresponsible. They"™ll tell us we"™re stealing from ISP"™s. It"™s what they say every time someone tries this: Philly, New York, London. All around the world same song." (p. 92)

Mie mi-ar fi placut un roman care sa se concentreze cu adevarat pe ParasiteNet si sa ma scuteasca de frati-cadavre care evadeaza din frati-insule si vor sa le faca buba la iubite-inaripate...
In orice caz, a fost o experienta... (Savuroase sint primele pagini, in care ni se descrie cu lux de amanunte cum si-a aranjat Alan casa, cum a adunat el dulapuri pentru zecile de mii de carti pe care le colectioneaza.)

PS M-a facut praf publicarea cartii asteia la noi. Millenium Press a publicat-o "under a Creative Commons - Developing Nations Public License" in 50 de exemplare! Era sa cad jos cind am auzit. 50 de exemplare! Nici volumele de poezie nu se publica in tiraje atit de anemice! Eu am dat 240.000 pe ea. Am incercat sa calculez cam cit ar fi putut cistiga Millenium Press cu "afacerea" asta. Cu siguranta mult mai putin decit a costat hirtia, telefoanele date pentru obtinerea License-ului ala, munca editorului Horia Nicola Ursu si ce-or mai fi cheltuit. Cita pasiune iti trebuie ca sa te aventurezi la o asemenea treaba! Ma intreb daca intr-adevar comunitatea amatorilor de SF (sau F de genul asta sau ce-o fi) e atit de dispersata si "marginalizata" incit sa nu poata absorbi tiraje mai mari... Pasiunea asta, probabil impartasita de fani (multi, putini, citi or fi), nu doar de editura, compenseaza marginalizarea sau o adinceste? Nu stiu, zau... Pentru mine e cam freaky, asa...
Inteleg ca romanul va aparea in curind si in traducere, sper ca va avea un tiraj mai mare (si ca vor fi bani pentru mai multe pagini - cam cu o suta mai multe ar fi nevoie, dupa parerea mea, ca sa aiba literele o marime mai reader-friendly).

Reviewer: Luciat