Autor: Ray Bradbury
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Motivul pentru care îmi place atât de mult opera lui Ray Bradbury este simplitatea cu care este alcătuită. Nu este doar o simplitate aparentă. Unii scriitori creează structuri cameleonice, atrăgând cititorii spre suprafeţe aparent simple, care ascund pericole şi complexităţi nebănuite.

Opera lui Bradbury este însă ca un recif neatins. Suprafaţa apei este limpede, umbrele peştilor dansează dedesubt şi razele soarelui se oglindesc în reflexii multicolore. Totul este foarte simplu şi liniştitor. Odată ce te arunci în apă şi te scufunzi, începi să vezi peşti şi corali, pătrunzând într-o lume subacvatică frumoasă şi complexă. Desigur ştiai că asta se află dedesubt, dar eşti surprins de cât de real, natural şi atrăgător este totul. Cred că aceasta este cea mai bună metaforă pentru felul în care funcţionează un roman de Ray Bradbury.

Something Wicked This Way Comes începe cu doi băieţi de treisprezece ani, Jim Nightshade şi Will Halloway, care trândăvesc într-o zi de Octombrie, aşteptând cu nerăbdare ziua de Halloween. Cei doi atrag atenţia unui vânzător ambulant de paratrăznete, care îi previne că o furtună se îndreaptă spre ei. În acea noapte un carnaval vine în orăşelul lor, adus de un tren negru şi însoţit de un marş funerar cântat de o orgă nevăzută.

Bradbury nu este un maestru al decepţiei şi personajele sale intuiesc pericolele şi răul ascuns sub aparenţele cotidiene. Jim şi Will ştiu din start că este ceva ciudat în legătură cu carnavalul, dar cu toate astea sunt atraşi de corturile colorate şi luminile caruselului. Cei doi dau târcoale atracţiilor chiar şi după ce văd că lumea dispare în tunelul oglinzilor şi intră cu adevărat în bucluc când văd cum un angajat al carnavalului se urcă în carusel şi este transformat într-un băiat de vârsta lor.

Cei doi băieţi sunt apoi vânaţi de monştrii carnavalului şi conducătorul lor, Mr. Dark, pe care s-ar putea să-l recunoaşteţi drept Omul Ilustrat din alte povestiri de Bradbury. Adevăratul secret al carnavalului le este dezvăluit însă de tatăl lui Will, Charles Halloway, care lucrează ca om de serviciu la biblioteca locală. Charles este descumpănit de faptul că îmbătrâneşte şi este la rândul său ispitit de promisiunile carnavalului. După cum le explică el băieţilor:

"I am a fool. Always looking over your shoulder to see what"™s coming instead of right at you to see what"™s here. But then, for what salve it gives me, every man"™s a fool. Which means you got to pitch in all your life, bail out, board over, tie rope, patch plaster, pat cheeks, kiss brows, laugh, cry, make do, against the day you"™re the worst fool of all and shout "Help!" Then all you need is one person"™s answer. I see it clear, across the country tonight lie cities, towns and mere jerkwater stops of fools. So the carnival steams by, shakes any tree: it rains jackasses. Separate jackasses, I should say, individuals with no one, they think, or no one actual, to answer their "Help!" Unconnected fools, that"™s the harvest the carnival comes smiling after with its threshing machine."

În caz că nu vreţi să citiţi tot ce am citat, carnavalul călătoreşte prin America împlinind dorinţele oamenilor singuri, speriaţi şi nesiguri, luându-le în schimb sufletele. Este de notat că, cel puţin în părerea mea, Something Wicked This Way Comes nu susţine teza răului moştenit sau latent. Unii oameni sunt inerent răi, precum Mr. Dark. Monştrii carnalului sunt doar oameni păcăliţi să-şi vândă sufletele. Alţi oameni sunt inerent buni, precum cei doi băieţi şi Charles Halloway. Însă fiecare dintre aceştia are propriile slăbiciuni: Jim este nerăbdător şi vrea să fie mai mare, Charles se teme de moarte şi vrea să fie mai tânăr, Will nu vrea să-şi piardă prietenul şi se simte deconectat de tatăl sau datorită vârstei. Carnavalul are câte o tentaţie pentru fiecare dintre ei, dar în final şi monştrii au propriile slăbiciuni.

Proza lui Bradbury are valenţe poetice la tot pasul. Cei doi băieţi aduc cu ei nostalgia copilăriei, Charles Halloway vorbeşte apăsat de nostalgia bătrâneţii şi monştrii carnavalului sunt umbre printre umbre. Naraţiunea este pe alocuri hipnotică, pe alocuri puţin pretenţioasă, dar păstrează un aer de simplitate specifică orăşelelor mici şi vocilor tinere (mare parte din acţiune îi urmăreşte pe cei doi băieţi).

Something Wicked This Way Comes este o alegorie puternică, întunecată şi complexă despre maturizare, îmbătrânire şi, în final, moarte, prezentată în termeni simpli şi direcţi. Uneori este simplă şi frumoasă ca viaţa în momentele ei cele mai bune, alteori este întunecată şi complexă ca furtunile noastre cele mai negre.

Scrisă de Cristi Mitran