Esti aici: bookblog.ro » Cristi Mitran, Roman politist, SF/Fantasy » The Yiddish Policemen’s Union
The Yiddish Policemen’s Union
Autor: Michael Chabon
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Michael Chabon povesteşte că şi-a scris primul roman, The Mysteries of Pittsburgh, într-o cămăruţă foarte îngustă, luminată de un singur bec, stând pe un scaun pliant care era cocoţat la rândul lui pe un cufăr de voiaj. „Am descoperit că, dacă stăteam foarte nemişcat, băteam tastele foarte încet şi nu mă legănam deloc pe scaun, aveam să fiu în regulă.”
Asta se întâmpla acum douăzeci de ani şi lucrurile s-au schimbat între timp. În 2001 Chabon a câştigat premiul Pulitzer pentru Ficţiune cu romanul său, The Amazing Adventures of Kavalier and Clay, iar anul acesta a câştigat premiile Hugo, Nebula şi Sidewise pentru The Yiddish Policemen’s Union. Aşa că putem presupune că şi-a creat condiţii de scris mai puţin spartane.
Dar tocmai acea disciplină narativă lipseşte în The Yiddish Policemen’s Union, roman care porneşte de la premise extraordinare şi se împotmoleşte în ele aproape de final. În realitatea alternativă pe care o propune Chabon, evreii au scăpat de holocaust fugind în Alaska. Un asemenea proiect chiar a existat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a fost oprit în Congres de Anthony Dimond. Numai că în carte Dimond este omorât de un taximetrist (evreu) pe un trotuar din New York şi preşedintele Roosevelt semnează actul care le permite evreilor să se stabilească în Sitka, Alaska.
Acţiunea romanului are loc şaizeci de ani mai târziu, când Alaska urmează să fie înapoiată indienilor şi toţi evreii deportaţi. Pe fundalul acestui nou exod, detectivul Meyer Landsman trăieşte doar cu ţigări şi alcool într-o cameră de hotel din Sitka. Dar, spre nemulţumirea lui, unul dintre rezidenţii hotelului este ucis, iar investigaţia aferentă nu este deloc uşoară.
Ce putem aprecia cu adevărat în The Yiddish Policemen’s Union este paleta noir cu care Chabon zugrăveşte Alaska evreiască. Totul este pictat în culori şterse, tencuiala a căzut pe alocuri, oamenii îşi poartă poverile apăsătoare pe străzile îngheţate. Cartea abundă cu expresii şi cuvinte evreieşti, arătând că noul ghetou a fost construit pentru a ţine lumea afară, nu evreii înauntru. Toţi străinii sunt priviţi cu suspiciune, iar în Sitka se creează un microcosmos straniu şi fascinant.
Investigaţia lui Landsman îl va duce prin toate colţurile Alaskei, arătând cititorului viaţa pe care evreii şi-au construit-o acolo. Însă, pe măsură ce cartea se aproprie de final, romanul poliţist se transformă într-o tratat geopolitic, iar realitatea alternativă intră pe un curs de coliziune cu cea adevărată.
Chabon dă dovadă de un talent remarcabil pentru orice fel de naraţiune, învârtind cuvintele şi frazele ca un adevărat maestru. Însă umorul şi noutatea dispar în a doua jumătate a cărţii, iar personajele nu sunt dezvoltate destul pentru a susţine un final impresionant. Cu toate eforturile vizibile ale naraţiunii, personajele rămân doar stereotipuri ale genului noir, pe care la un moment dat chiar ajung să-l parodieze (neintenţionat). Avem detectivul rebel, fosta sa soţie care-i este şi şefă, partenerul său puternic şi bine intenţionat etc. Propriul talent al autorului se pare-l să-l fi hipnotizat la un moment dat.
A doua jumătate a cărţii se preocupă mai mult cu situaţia politică a evreilor şi diversele conspiraţii învârtite în jurul Alaskei, iar în final situaţia mondială devine ciudat de asemănătoare cu cea din prezentul nostru. Personal, am fost dezamăgit de direcţia pe care a luat-o invesitgaţia poliţistă, iar finalul a fost dezamăgitor şi previzibil. Dar cred că ar fi fost nerealist să ne aşteptăm ca Chabon să găsească de unul singur o rezolvare la conflictul din Orientul Mijlociu şi problema evreiască.
În ciuda intrigii încâlcite şi defectuoase, The Yiddish Policemen’s Union este un roman foarte bine scris, inventiv şi surprinzător. Îşi merită pe deplin toate premiile şi laudele, dar toate acele mici defecte arată cât de puţin mai avea Chabon până la perfecţiune.
Scrisă de Cristi Mitran
