Esti aici: bookblog.ro » Cristi Mitran, SF/Fantasy » Veniss Underground

Veniss Underground

Autor: Jeff VanderMeer
Rating:

L-am cunoscut pe Jeff Vandermeer acum ceva vreme, pe cât poţi „cunoaşte” pe cineva într-o sală cu cincizeci de oameni în timpul unei lansări de carte. Părea un tip foarte de treabă, glumeţ şi modest, şi de aceea aş fi vrut să-mi placă Veniss Underground mai mult. Vorbesc desigur despre ediţia tradusă în română şi lansată de Tritonic, şi despre cartea pe care nu am cumpărat-o la lansare ci am împrumutat-o de la un prieten, deoarece avusesem experienţe destul de neplăcute cu acest gen în trecut.

Ce e atât de special la această ediţie (în afară de coperta verde-galbenă) este că nu conţine doar Veniss Underground ci şi Povestiri din Veniss, 7 povestiri scurte care au loc în lumea romanului şi oferă noi faţete creaţiei lui VanderMeer. De aceea în timpul lansării am auzit de mai multe ori că această ediţie este „cea mai completă” lansată vreodată, dar după ce am citit cartea şi un prieten care o citise în engleză mi-a explicat că au fost omise nişte fragmente care schimbă esenţial semnificaţiile poveştii, pot să spun doar că este o ediţie destul de reuşită datorită povestirilor din Veniss.

Acţiunea romanului este povestită din perspectivele a trei personaje diferite, la trei persoane diferite. Nicholas Germane este un holo-artist lipsit de succes care vrea să obţină o întâlnire cu Quin, misteriosul patron al Circului Shanghai din Veniss. Reuşeşte acest lucru prin prietenul său Shadrach care lucrează pentru Quin, doar că întâlnirea are nişte consecinţe nu foarte bune. E un început cam slab pentru roman, deşi naraţiunea la persoana I prezintă destul de bine oraşul şi ciudăţeniile lui.

Partea a doua este narată la persoana a II-a şi o are în centru pe Nicola, sora lui Nicholas, care îşi caută fratele dispărut. Cred că aici autorul a căutat mai degrabă să demonstreze ceva canoanelor literare deoarece naraţiunea şi-a pus singură beţe în roate, până în punctul în care am lăsat cartea şi m-am apucat de altceva.

În orice caz lucrurile se mai îndreaptă în partea a treia (da, narată la persoana a III-a, nu vă prefaceţi că sunteţi surprinşi) pe care nu ezit să o numesc romanul adevărat. După ce Nicola dispare şi ea Shadrach începe să o caute, coboarând până în întunecatele niveluri subterane ale oraşului, sau mai bine zis până în străfundurile conştiinţei umane, ţesând o poveste comparabilă cu Infernul lui Dante.

Romanul tratează foarte bine probleme ca bioingineria sau ce înseamnă în fond umanitatea, prin mediul pe care-l creează şi prin implicaţiile poveştii. Iar aceste teme vor fi explorate şi mai adânc în povestirile din Veniss de care v-am zis mai devreme. Din păcate aceste povestiri pot doar să vă placă sau să nu vă placă, deoarece nu există cale de mijloc. Personal am apreciat Detectivi şi cadavre sau Războiul lui Balzac mai mult decât romanul în sine, în timp ce Oraşul sau Trei zile într-un oraş de frontieră m-au lăsat rece şi confuz până când un prieten mi-a explicat ce se întâmpla de fapt şi atunci doar am ridicat o sprânceană.

Stilul lui VanderMeer este unic, reuşind să descrie în doar câteva fraze un portret pe care alţii l-ar fi făcut în câteva pagini, şi în cele din urmă creează o poveste a cărei implicaţii îţi intră sub piele şi rămân acolo o vreme, speculând excelent ingineria genetică şi ce ne face de fapt rasa dominantă pe această planetă.

Mi-e foarte uşor să compar această carte cu Perdido Street Station a lui Mieville, şi chiar asta o sa fac. Însă acolo unde Mieville reuşeşte să ofere o poveste care, chiar dacă se mişcă mai greu şi nu are atât de mult impact, rămâne constantă şi solidă pe tot parcursul, opera lui VanderMeer este mai haotică şi îşi asumă mai multe riscuri prin felul în care se prezintă.

Reviewer: Cristi Mitran

Carti de acelasi autor

• New Weird