Esti aici: bookblog.ro » Erotica, Silviu Man » Românul – o autobiografie erotică
Românul – o autobiografie erotică
Autor:Bruce Benderson
Rating: 
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Dâmboviţa dreamin’
“Românul” este o carte pe cât de mare, pe atât de mică. Se citeşte greu, a plictis, se rezumă uşor. Iată: intriga romanului lui Bruce Benderson s-ar putea rezuma astfel: americanul (ipohondru, libidinos, consumator aprig de codeină şi Gerovital, pe care toţi maidanezii din Bucureşti, în accese turbate de xenofobie şi naţionalism, îl latră şi-l muşcă) se întâlneşte cu românul (cum altfel decât rupt în fund – no pun intended – şi greu de urnit), cu care are o relaţie sturlubatică.
În partea hard a acţiunii (primele 150 de pagini) am putut număra – cu o greaţă cauzată pesemne de educaţia retrograd-heterosexuală primită din familia tradiţională din care fac parte – şapte contacte homosexuale – majoritatea cu televizorul deschis pe canale porno – şi unul de natură incertă.
În partea soft (restul de 350 de pagini), autorul-narator, parcă anticipându-şi eşecul amoros, flirtează compensator cu cultura română, prilej cu care ne oferă, strecurate printre ochiurile melodramei lui multiculturale, informaţii noi şi utile :
- identitare – că noi, românii, avem o “identitate schizofrenică” şi “o ţară asemenea unui copil maltratat dintr-o familie destrămată”;
- socio-filozofico-erotice – “sunt convins că pofta carnală nu este nimic altceva decât interludiul nedreptăţii sociale – sau mai bine spus, visul – despre valenţele libidinale ale Celuilalt”;
- istoric-psihanalitice – raporturile dintre regina Maria şi Carol al II-lea aveau, mă rog, întelegeţi, nişte conotaţii oedipiene, şi – pe-asta sigur n-o ştiaţi! – “spiritual vorbind”, Elena Lupescu şi Corneliu Zelea-Codreanu “erau frate şi soră, convinşi că orice mijloace le scuză căutarea romantică”.
Se pare că, până la urmă, agasată de neroziile de mai sus, cultura română îl refuză, rămânând ca bietul Bruce să lăcrămeze melanholicos, de peste ocean, după romanele lui Panait Istrati, sculpturile lui Brâncuşi şi, mai ales după Mioriţa, cu care aproape că se identificase în timpul unei păruieli cu amorezul său balcanic.
Scris de Silviu Man
Ca experiment as reciti-o alergand pe... 
Bine ca nu a scris despre dracula
) stii mai grav e ca e citita poate si de alti tembeli de prin strainatate si aia-l cred pe el marele scriitor cat despre tema…urmeaza sa se scrie o carte despre un belgian care violeaza copii pe aici si face filme porno de pus pe net… oricat de exotica e Romania pentru multi nu am ajuns inca Thailanda sau vre-un paradis sexual…sau daca am ajuns sunt ultimul care nu o stie….
si uite-asa ne mai construim si noi o imagine… oricum, sunt curioasa sa o citesc, macar pentru acele prime 150 de pagini
bender-son = fiul unui pervers sexual, conceput în stare de ebrietate, în timpul unei orgii (dacă și femeile sînt admise, nu se specifică). cine nu crede, să verifice un cazier englez-român!
iar dacă e un pseudonim, atunci nu are nici o scuză, înseamnă că e pervers făcut, nu născut: afară, afară cu ta-na-na din țară!
@Amilcar: Felicitari pentru comentariul de o stea (din 100 posibile)! Ai facut exact aceeasi greseala pe care o fac toti strainii cand e vorba de Romania (adica tot ce stiu e doar Dracula). Doar ca tu ai scris despre Thailanda!
recitindu-mi comentariul vad ca ai dreptate
fac mea PULPA 
dar ideea ai prinsO…si totusi…Iarna nu-i ca vara si nici thailanda nu e romania…am dat doar un exemplu ce mi’a trecut atunci prin minte..si totusi stii f bine ca imaginea unei tari e greu de schimbat si daca intr-un fel cu Dracula nu mi-e rusine…cu turismul sexual da… cat despre stele le numar doar pe cele de pe cer nu cele acordate! ms!
Silviu, felicitari pentru recenziile pline de substanta pe care le faci. Pe vremea cand erai elev la Colegiul Bratianu am facut un interviu cu tine. Inca de atunci erai un tanar de elita.
@ Amilcar : ce vorbesti? e mai rau decat Dracula. In afara de Johnny Raducanu, n-am prea vazut nici un roman cinstit
@ Denis Meraru: eh, ce tineri si frumosi mai eram…
Numai ca eu am terminat in Zinca 
Multumesc, ma bucur sa ne revedem, mai treci pe aici.
hmmmz… tocmai ce citesc Romanul si ce’ i drept, este o lectura usoara dar mi se pare cam exagerata caracterizarea cartii.
In primul rand, cartea chiar nu taraste prin noroi Romania. Mi se pare ca prezinta relativ obiectiv situatia din perioada respectiva (1999) din punctul de vedere al unui strain. Pe alocuri mi se pare chiar exagerat de fascinat de Romania. Cei subiectivi suntem noi, pentru ca avem pretentia ca toata lumea sa vada doar ce e bine, si daca cineva zice ceva de rau, brusc ni se trezeste instinctul patriot. Sincer, mi-a placut cum caracterizeaza romanii pe care ii vede, si cum reuseste sa ii incadreze intr-un context politic si social destul de complex. Sunt foarte putin cei care incearca sa inteleaga poporul roman asa cum este el azi prin prisma istoriei.
Benderson merita apreciat macar pentru faptul ca s-a documentat foarte mult despre cultura Romaniei si a citit foarte mult inainte sau in timp ce scria. Asta in timp ce unii dintre cei ce comenteaza aici nici macar nu i-au citit cartea, insa se simt capabili sa critice.
Cititi si voi cartea si apoi documentati-va despre Thailanda si vedeti cam de ce efort este nevoie pentru a ii intelege cultura in intregul ei? Cu muzica, cu carti, cu istorie, cu geografie, cu arta in general?
Silviu, tot gandindu-ma la Bratianu, unde am terminat eu, am incurcat colegiile. Scuze. oricum, toata familia mea a terminat Zinca si numai eu Bratianu, precum “ratusca cea urata”.
500 de pagini!!!! In care spune ceea ce apare in aceasta recenzie?! Si de ce am cumpara-o?