Comentarii la: Excepţionalii

De către: wizelette

wizelette — Fri, 15 Jul 2011 08:10:36 +0000

Ce mi se pare foarte trist este modul in care sunt traduse aceste carti de dl Georgescu. Nu recomand nimanui cartile traduse de dansul pentru ca se pierd ideile esentiale. De exemplu, in “Clienti pe viata” domnul nu a auzit de conceptul “post it notes” si le traduce ca si notite de expediat (?!) sau de “icing on the cake” pe care o traduce cu racirea prajiturii (?!) cand este vorba de glazura. Si multe alte exemple care nu doar ca rapesc farmecul cartii, dar fac ideile de neinteles.

De către: Exceptionalul neremarcat

Exceptionalul neremarcat — Tue, 12 Jan 2010 18:50:06 +0000

@octav: Mi se pare ca ai “scapat” esenta cartii. Cartea ne arata ca exceptionalii sunt un produs al conjuncturii. Dintre milioanele de oameni cu aptitudini similare, doar cativa au sansa sa exceleze. Pentru asta, trebuie sa fie nascuti unde si cand trebuie, sa fie nevoiti sa insiste pe nise paguboase, care abia in viitor vor deveni productive.

Nu este un curs de cum sa iti construiesti successul, este un curs despre cum sa nu-ti tai venele daca succesul intarzie sa apara.

Am enuntat idei similare cu mult inainte de a citi aceasta carte (sau altele similare). Insa Gladwell a spus-o mai bine decat as fi putut eu s-o pun intr-un post de blog. Cartea este exceptionala prin fermitatea cu care demonteaza miturile oamenilor “superiori”. Chiar cred ca daca Bill Gates se nastea astazi, intr-un oras din Romania, n-ar fi ajuns mai departe decat un directoras de corporatie.

De către: octav

octav — Sat, 12 Dec 2009 19:00:44 +0000

O să te superi pe mine da’ m-aşteptam la o recenzie ceva mai răsărită din măcar unul din motivele: (1) cartea a făcut atâta vâlvă dincolo în publicistică sau chiar în alte cărţi, încât era o mini-meserie a anului 2008 şi-apoi 2009 – după ce a apărut la Penguin – să fii de o parte sau de cealaltă a teoriei lui Malcolm – de curând booksmag.fr a făcut un dosar pe ceea ce a numit “reusitologie”, (2) ideile lui sunt simple – pe undeva chiar rudimentare – şi ar fi putut fi răsfirate un pic aici vezi cum a facut nenea asta şi (3) există cel puţin 2 cărţi apărute după el care spun (cu argumente ceva mai tari decât “studiile sociologice arată”) că ce a făcut el acolo e un simplu “post hoc ergo propter hoc” – adică “s-a întâmplat una după alta, deci s-a întâmplat una din cauza celeilalte”, iar asta e o acuzaţie destul de înţepătoare, şi în sfârşit (4) niciunul dintre aceşti autori de-o parte sau de cealaltă a “barierei gladwell” nu pare pregătit să îmbrăţişeze ideea că succesul s-ar putea să fie un concept tâmp în fundul căruia ne chinuim să găsim ceva esenţial în vreme ce pe fundul lui nu e nimic – adică, nimic în afară de istorie pură. Ce ia Malcolm în considerare (10.000 de ore, locul de provenienţă, luna din anul naşterii), sau ce iau biografiile hollywoodiene (în mare, “bafta”) toate acestea s-ar putea să fie pure contingenţe, care să nu spună nimic despre “excepţionali” în general, niciuna să nu fie ÎN NICIUN FEL esenţială.

Mno … asta vroiam să zic.