Autor: Radu Paraschivescu
Rating:
Nesimţitul = "o vietate care se lasă condusă în tot ce face de impulsuri, de instincte şi de filozofia bunului plac".
Nesimţirea este viciul de care românii se lovesc mai des decât şi-ar dori. Mai precis, nu trece zi fără să simţim cum proximitatea nesimţitului ne scoate din minţi şi ne aruncă pe culmile disperării. Numele colecţiei din care face parte Ghidul ("Rasul Lumii") este mai mult decât sugestiv. Cartea are ca scop principal amuzamentul, Radu Paraschivescu neavând pretenţii moralizatoare şi nu vrea să îndrepte. Punctează doar cu ironie făţişă toate "calităţile" acestei "creaturi sigure pe sine, versatile, tupeiste şi sfidătoare" id est nesimţitul.
Autorul i se adresează direct acestuia, tutuindu-l. Îi compune un decalog ironic, care stârneşte ilaritate şi pe care se bazează întreaga expunere. Aşadar, ne întâlnim pe rând cu nesimţitul călător - care (ne) împinge, urlă sau miroase -, nesimţitul blocatar - cu "parangheliile" din mijlocul săptămânii sau care ocupă spaţiul casei scării pentru activităţi diverse - nesimţitul de la teatru sau film, din media sau politică. Nici un sector nu scapă vigilenţei acestui tip de "om", el posedând graţia desăvârşită de a se introduce peste tot cu nonşalanţă.
Nesimţitul te scandalizează, îţi invadează spaţiul intim fără neruşinare sau remuşcare, face lucruri la care nu te aştepţi în momentele cele mai nepotrivite, lăsându-te perplex prin gestică şi discurs. Deşi nu ne îndoiam, ni se spune că nesimţitul face parte din toate categoriile sociale, de la simpli muncitori la directori generali, şi deopotrivă bărbaţi, femei sau copii.
Unele din scenele prezentate îţi dau senzaţia acută de deja-vu, sunt lucruri pe care le vezi în fiecare zi şi îţi dai seama că te-ai obişnuit cu ele, ceea ce e, în fapt, destul de tragic. Nu poţi scoate o vorbă în preajma nesimţitului, prezenţa lui te enervează şi te înrăieşte, dar eşti redus şi neputincios. Imposibilitatea de a riposta (din nepăsare sau din spirit de conservare), asociată unui fatalism românesc îl fac pe cel care a avut "tupeul" să se afle la un moment dat lângă un nesimţit fie să dispară cât mai repede, sau, după cum spune autorul, să-şi dorească să emigreze sau, şi mai bine, să se sinucidă.
Nesimţitul este un artist desăvârşit. Bădărănia este crezul lui, căruia i se închină cu dedicaţie şi perseverenţă. Tot textul compune astfel un manual al perfectului nesimţit, cu ceea ce se face şi ce nu. Însă la final, după ce ai râs recunoscând "modelele", te cuprinde iritarea şi, imediat după, tristeţea. Enervat, te întrebi: Cum salvezi o naţie sufocată de flagelul nesimţirii? Pentru că aşa cum se arată în text, ironia fină, înjurătura sau dezertarea nu au nici o finalitate. Răul se stopează oare cu şi mai mult rău? De aici, imediat tristeţea. Din neputinţă.
Reviewer: Ioana Ristea
ionuca spune:
16 November 2006 | 12:47 pm
“Ghidul nesimtitului” este o carte pe care am citit-o su sufletul la gura si cu un zambet enorm pe fata. Mi-a placut extraordinar de mult mai ales pentru ca eu am luat-o ca pe o carte de fictiune. In afara de 2-3 situatii nu am trait nici o alta descrisa in carte, nu m-am lovit de nici un alt nesimtit. NU pot sa concep ca astfel de oameni exista, chiar daca multi imi spun ca de-abia am ajuns in Bucuresti si mai trebuie sa las sa treaca ceva timp pana cand voi intelge ce inseamna cu adevarat nesimtirea si cine sunt nesimtii.