Autor: Ruxandra Cesereanu & Co
Rating:

Made in Romania infatiseaza, sub forma de eseuri, prezentari ale subculturilor urbane (manele si hip-hop) ca elemente constitutive ale mahalalei.

Studiul debuteaza cu o perspectiva generala asupra mahalalei, asa cum exista ea in peisajul romanesc la ora actuala. Se caracterizeaza mahalaua lingvistica (cu registrul infractional, libidinos si cel scatologic), mahalaua sentimentala (a iubirii triviale), mahalaua masculinitatii si feminitatii (voyeuri, obscenitate), mahalaua vestimentara (stridenta, kitsch), mahalaua arhitecturala ("dughenizarea"), mahalaua sociala, cea politica (satirizarea tutoror personajelor politice), mahalaua mass-media (plina de acelasi kitsch si aceeasi "spoiala de cultura").

Structura eseurilor pare inegala, cei mai multi co-autori referindu-se la "mahalaua Romania" mai ales din perspectiva manelelor, mai mult discutate decat fenomenul hip-hop.

Se combate vulgaritatea, agramatismul, incultura, manierele ascultatorilor de manele, invadarea spatiului public prin nerespectarea drepturilor celor din jur fiind blamata si respinsa cu violenta. ""societatea ar putea fi cuprinsa in viitorul apropiat, in cazul in care continua sa se adanceasca in sanul cald si ademenitor al manelelor, de nihilism, apatie, mitocanie, lipsa de maniere, moravuri de toapa, puturosenie, etc. Trasaturile respective ar putea trada o criza de identitate profunda si ar putea crea imaginea unui popor flecar, lipsit de Dumnezeu".

Nici hip-hopul nu are parte de tratament preferential, cantaretii sunt scarbiti de toti si de toate (de la politicieni pana la CNA), hip-hop-erul nefind altceva decat un marginal care improasca zidurile societatii. "Hip-hop-erul apare"drept o bruta barbara, un vizigot ratacit la portile unei Rome care-I opune din ce in ce mai mica rezistenta."

Exemplele abunda atat in cazul manelelor cat si in ceea ce priveste hip-hop-ul, autorii nesfiindu-se sa arate cum aceste doua genuri muzicale instiga fie la ura, violenta, blazare, fie la ridicol, "smecherie" si "nuditate psihologica".

Sunt prezentate asemanari intre cele doua stiluri muzicale (ambele incita la bautura si violenta, au ca teme predilecte sexualitatea si "dusmanii", etc.) si deosebiri (publicul-tinta al hip-hop-ului este reprezentat de adolescenti, manelele fiind ascultate de toate segmentele de varsta; "hip-hop-ul se serveste de argou, deoarece il percepe ca opus cetatii, argoul devenind mijloc de lupta impotriva acesteia. Maneaua, pe de alta parte, nu are nevoie de argou. Observam aici prezenta jargonului, ca mod de transmitere a specificitatilor comunitatii".

In ton cu autoarea, se poate spune ca exista in Romania un fel de inclinatie spre mahala, o predilectie specific romaneasca, o mahalagizare a tuturor elementelor (a limbajului, a starilor, a sentimentelor), cei mai multi romani complacandu-se voit in aceasta stare de fapt, trista si nelinistitoare prin esenta.

Reviewer: Ioana Ristea