Minciuni ştiinţifice - THE POLITICALLY INCORRECT GUIDE TO SCIENCE

December 30th, 2008 | Critice, Ioana Păsculeţ |  

Autor: Tom Bethell
Rating:

Dacă dispar atât de multe specii de animale în fiecare zi, cum de mai avem încă suficiente? De ce nu mai auzim nimic despre înspăimântătoarea gaură din stratul de ozon care era pe buzele tuturor acum câțiva ani? Cum puteau oamenii Evului Mediu să creadă că Pământul e plat? Există vreo dovadă a evoluționismului de care să fim siguri? Cu toate că nu par a avea mare legătură între ele, întrebările de mai sus au cu siguranță un punct comun: bine plasate, ar da cu siguranță coșmaruri mainstream-ului științific contemporan.

De două secole încoace, cuvântul celor pe care ne-am obișnuit să îi numim oameni de știință se impune din ce în ce mai mult în fața tuturor. Pentru omul modern cunoașterea s-a redus la date științifice însușite pe băncile școlii sau din prea-cunoscutele titluri de gazetă care anunță cu mândrie ce au mai descoperit cercetătorii americani/ruși/japonezi. Dar oare această cunoaștere, chiar așa firavă cum e ea, este măcar adevărată? Cu alte cuvinte, savanții nu mint niciodată?

Cartea lui Tom Bethell răspunde tranșant la această întrebare: bineînțeles că o fac! Politicienii și-au dat seama repede ce beneficii poate aduce o mică, dar imbatabilă susținere științifică ideilor lor. Iar de aici a mai fost un pas până la a realiza că dacă realitatea nu corespunde nicicum ideologiei, ea poate fi modificată pe ici, pe colo. Campionii acestor modificări bântuie, bineînțeles, prin stânga spectrului politic, de la ecologiști care ne amenință zilnic cu încălzirea globală la marxiști pentru care faptul că toți ne tragem din maimuță întărește, o dată în plus, egalitatea dintre oameni.

Conceput după modelul unui manual, The Politically Incorrect Guide to Science abordează problema într-o serie de ”lecții”, fiecare dintre ele distrugând câte un ”mit” științific al zilelor noastre printr-o avalanșă de informații care dovedesc distorsionarea continuă a adevărului. Mii de specii de animale dispar în fiecare an nu numai pentru că omul le-ar distruge habitatul, ci și deoarece chiar ecologiștii influențează taxologia, introducând în ea cât mai multe specii pentru ca acestea să aibă mai apoi de unde să dispară. Energia atomică împotriva cărora luptă majoritatea verzilor e posibil să fie, de fapt, cea mai curată sursă de energie de care dispunem, iar șoarecii grași și frumoși care trăiesc pe lângă fostul reactor de la Cernobâl par a dovedi că pericolele pe care această tehnologie le implică nu sunt atât de mari. Departe de a fi marile descoperiri ale ultimului secol, clonarea și utilizarea celulelor stem sunt mai curând niște experimente al căror grad de succes e ridicol de mic și chiar rezultatele ce au fost prezentate ca reușite sunt în realitate extrem de îndoielnice. Studii istorice serioase arată că oamenii culți din Evul Mediu cunoșteau forma sferică a Pământului, iar poveștile despre credința în Pământul plat sunt o pură invenție a secolului al XIX-lea.

Ideile de mai sus ni se par adevărate erezii? Dacă e așa, nu înseamnă că știința este astăzi parodia unei dogme – cu atât mai nocivă cu cât este complet lipsită de orice element spiritual? Și ca parodie a unei dogme ea a venit, bineînțeles, și cu o parodie a Inchiziției, înfățișată de legiuni de oameni de știință care încearcă să scape de orice dovezi ce le-ar da peste cap teoriile. Un bun exemplu în acest sens este experiența lui David Deming, cercetător care a publicat în 1995 în revista Science un articol ce prezenta dovezi conform cărora temperatura din America de Nord a crescut cu un grad în ultimul secol. Crezându-l câștigat printre ”fanii” încălzirii globale, un alt cercetător i-a trimis un mail prin care era pur şi simplu anunțat: We have to get rid of the Medieval Worm Period. Ce este această perioadă caldă medievală? Pur și simplu o dovadă a faptului că temuta încălzire globală nu este decât un proces normal, neinfluențat de activitatea umană, și care se desfășoară periodic.

În concluzie, nu pot decât să vă recomand lectura acestei cărți și să adaug că, prin stilul său jurnalistic, ușor și aerisit, prin claritatea explicațiilor și ironia fină, The Politically Incorrect Guide to Science poate fi citită și de către cei mai umaniști dintre noi, pentru care știința nu este decât o derutantă îmbârligătură de cifre și formule.

Scrisă de Ioana Păsculeţ

Ce rating acorzi cartii?

(10 voturi)

 Loading ...

Ce rating acorzi recenziei?

please wait...

(12 voturi, rating: 4.4)