Metamorfoza Legiunii - MIŞCAREA LEGIONARĂ DUPĂ CORNELIU CODREANU (vol. 1)

April 11th, 2009 | Horia Ciurtin, Istorie |  

Autor: Ilarion Ţiu
Editura: Vremea
Rating:

Subiect deosebit de sensibil în cercurile politice și academice contemporane, analiza mișcarii legionare se izbește în general de un zid al tăcerii, de tabu-urile încetățenite în jumătate de secol de contra-propagandă comunistă. Demersul tânărului istoric Ilarion Țiu este binevenit pe scena cercetărilor privitoare la evoluția Legiunii, având în vedere că de la cuprinzătorul studiu al lui Armin Heinen pe această temă, nici un volum nu a mai desfășurat o astfel de disciplină metodologică în ceea ce privește temeinicia răscolirii arhivelor.

Volumul întâi al mai lungului studiu propus de Ilarion Țiu se axează pe ampla analiză a coordonatelor ideatice, dar și organizatorice a Legiunii în perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Subintitulată ”Mecanismele schimbului de generație”, cartea abordează complexele transformări ce au intervenit în cadrul mișcării legionare odată cu moartea lui Corneliu Codreanu și trecerea organizației în clandestinitate. Cu adevărat salutar în acest demers este modul obiectiv în care autorul înțelege șă își desfășoare prezentarea, argumentând fiecare punct al analizei prin referiri satisfăcătoare la surse ce variază de la memorialistică, la monografii din epocă și de mai târziu, dar mai ales prin repetata raportare la arhivele de stat.

Remarcabil este modul în care Ilarion Țiu reușește să treacă dincolo de multiplele filtre propagandistice ce înconjoară aproape ermetic fenomenul legionar. Astfel, autorul pătrunde dincolo de distorsionările interpretative comise de regimul carlist, de cel antonescian, de cel comunist, dar și de cel post-decembrist și de însăși propaganda legionară. Deformările partizane ale adevărului istoric sunt lăsate deoparte, iar Ilarion Țiu săvârșește un adevărat gest de curaj în prezentarea onestă și obiectivă a unui fenomen într-atât de contestat și ocultat precum cel reprezentat de mișcarea legionară.

Încă de la început, autorul își enunță metodologia, sursele principale și secundare, reliefând complexitatea modificărilor ce au atins întreaga mișcare legionară după uciderea lui Corneliu Codreanu. Ca orice direcție politică ”radicală” a perioadei interbelice, printre valorile principale împărtășite de întreaga mișcare se regăsea mitul liderului incontestabil, figura Căpitanului ce deține întreaga autoritate în cadrul organizației. Perioada dictaturii regale a fost cu atât mai grea pentru legionarism cu cât acest simbol a fost spulberat în mod brutal, iar întreaga mișcare a fost trecută în ilegalitate de către regimul carlist, forțând-o să acționeze din clandestinitate.

Pe lângă dispariția conducătorului său carismatic, Legiunea s-a mai confruntat cu drastica văduvire de elite intelectuale odată cu fatidicul an 1938, când majoritatea celor din fruntea mișcării au fost fie eliminați fizic, fie constrânși să se alăture politicii regale oficiale. Acest context nefavorabil a forțat o reorganizare a Legiunii, înființarea ”comandamentelor de prigoană” clandestine, dar și radicalizarea demersului politic. Totuși, problema cea mai mare a perioadei s-a centrat în jurul numirii unui nou lider al mișcării, fapt ce a renăscut vechi animozități din interiorul organizației și a dat naștere unei aprige lupte pentru putere, câștigată în cele din urmă de Horia Sima și cuiburile din teritoriu loiale acestuia.

Unul dintre elementele principale ale volumului este descrierea și analiza detaliată a schimbului de generație. Din acest punct de vedere Ilarion Țiu arată cum după dispariția conducătorilor ”tradiționali” ai mișcării, exponenți ai generației ‘20, tinerii români ai generației ‘30 modifică discursul legionar inițial și preiau puterea după momentul 1938, însă acest lucru culminează îndeosebi printr-o înclinare vizibilă spre radicalism. Autorul observă deosebit de lucid diferențele între linia relativ lipsită de violență gratuită și excesivă abordată sub conducerea lui Codreanu și demersul extremist ce debutează odată cu noua conducere simistă a mișcării.

Rezumând, se poate afirma că volumul lui Ilarion Țiu constituie o analiză pertinentă pe scena cercetării istorice actuale, o analiză ce ia în calcul diverse puncte de vedere și nu se ferește a încălca tabu-urile și distorsionările ”corect politice” ce au marcat până în clipa de față aproape toate studiile referitoare la această tematică spinoasă. Astfel, autorul nu se ferește să dezvăluie obiectiv punctele care au constituit nucleul ideatic al legionarismului din perioada respectivă, fără a înfiera cu clasica mânie proletară (și/sau burgheză) orice element care ar contraveni liniei doctrinare dominante în contemporaneitate. Perspectiva imparțială a istoricului nu poate fi decât binevenită în momentul de față când tendința ”cercetătorilor” este de aliniere la diversele forme de newspeak orwellian ce preferă să voaleze orice adevăr care nu ar fi în concordanță cu noile norme ”oficiale” …

Scrisă de Horia Ciurtin

Ce rating acorzi cartii?

(6 voturi)

 Loading ...

Ce rating acorzi recenziei?

please wait...

(7 voturi, rating: 4.9)