Lecţia de contra-constituţionalism antic - STATUL ATENIAN

March 3rd, 2009 | Drept, Horia Ciurtin, Istorie, Politologie |  

Autor: Xenofon
Rating:

Paternitatea acestui scurt tratat ce analizează structura instituţională a Atenei rămâne şi în ziua de azi extrem de discutabilă. Deşi, în spiritul tradiţiei istorice occidentale, scrierea îi este atribuită în mod normal lui Xenofon, o serie de cercetători au adus probe în cursul secolului al XX-lea de natură să infirme această filiaţie. Cu toate acestea, câte un comentator răzleţ - precum teoreticianul neoconservator Leo Strauss - a susţinut vechea teză, considerând că neînfricatul condotier-filosof este autorul tratatului, datorită tonului şi criticii dure pe care o face democraţiei ateniene, opinie la care înţelegem să ne raportăm şi noi.

Dacă în Statul spartan, Xenofon şi-a folosit cu măiestrie întregul arsenal logico-retoric pentru a pleda în favoarea organizării politico-sociale de tip tradiţional şi militar, scurtul excurs despre Statul atenian constituie o platforma de demontare – dacă autorul ne-ar fi fost contemporan, fără dubiu că am fi folosit termenul de “deconstrucţie” – a maniei democratice a claselor de jos. Extrem de dispreţuitor la adresa stucturii mercantilizante a statului atenian, în opoziţie cu mândria anti-materialistă a Spartei, Xenofon manifestă o reală aversiune atât faţă de metodele, cât şi faţă de scopurile mărunte ale democraţiei cetăţeneşti, premergând cu două milenii atitudinea ulterioară a conservatorilor europeni confruntaţi cu revoluţiile zdrobitoare de ordine aristocratică.

Astfel, la începutul scrierii sale, autorul îşi dezvăluie reticenţa faţă de guvernarea prezentă a Atenei, arătând că în acest stat “pătura de jos se bucură de mai multe privilegii decât nobilii şi cei bogaţi”, situaţie reprobabilă având în vedere că astfel se încurajează parazitismul claselor sociale inferioare în detrimentul celor de sus. Totodată, în acest context aviditatea de avere îi determină pe cetăţeni să caute mai ales funcţiile statale bine retribuite, iar nu pe acelea onorabile. Pentru cititorul secolului XXI, această stare de fapt aduce cât se poate de rapid în minte imaginea socialismului “cu faţă umană”, a unui Glasnost de sorginte clasică, o societate în care “proletarul” este ridicat la rang de cinste, în lipsa unei ierarhizări juste şi rigide.

Continuând comparaţia cu Sparta, Xenofon postulează dihotomia care – zeci de secole mai târziu – va face o fulminantă carieră geopolitică: putere maritimă vs. putere terestră. Înscriindu-se în sfera celei dintâi, Atena a fost modelată de legătura ei intensă cu navigaţia (comercială şi militară), fiind nevoită să acorde o mare libertate sclavilor şi metecilor, precum şi să dezvolte un regim punitiv mai puţin drastic. Pe plan extern, supremaţia maritimă a adus o serie de avantaje de ordin militar si economic asupra puterilor terestre, garantate de o mare mobilitate, o pronuţată flexibilitate, rapiditate şi forţă semnificativă a loviturilor.

În ceea ce priveşte planul intern al polis-ului, Xenofon notează că inegalităţile sociale dintre bogaţi şi săraci tind a fi anulate prin investiţiile statale menite a crea facilităţi similare celor deţinute de clasele superioare şi pentru larga masă a populaţiei. Cu toată această aparentă armonie social-economică din interiorul cetăţii, se pare că sistemul juridic funcţiona cu mult sub aşteptări, fapt ce îl determină pe autor să constate ironic “mai uşor îţi poţi ascunde păcatele într-in stat democratic decât într-unul oligarhic”. Totodată, o mare problemă a justiţiei ateniene era modul lent de soluţionare a litigiilor, datorat în principal numărului mare de cauze şi lungilor perioade de inactivitate a tribunalelor.

Acest mod de organizare pare a ne reaminti mereu că socialismele de tip soft nu sunt o noutate sub soarele Occidentului, iar o privire mai atentă ar fi edificatoare asupra limitelor şi finalităţii lor. Dacă ar fi să transpunem în epoca postmodernă această Atena democratică, cu programele economice de redistribuire a bunurilor, am descoperi imaginea statului suedez, cu tendinţa sa social-socializantă de a atinge bunăstarea pe spinarea capitalismului “burghez”, pentru ca apoi să o împartă în cel mai utopico-egalitarist mod cu putinţă.

Având în vedere comparativ situaţia Atenei cu cea a Spartei, putem afirma că autorul a creat o distincţie netă pentru a oferi modelul şi contra-modelul pe care o societate îl poate urma pentru a-şi împlini destinul istoric. Faţă de organizarea ierarhizată, cu diferenţe puternice şi juste între diferitele clase sociale, axată pe practicarea publică şi privată a virtuţii războinice, a dispreţului faţă de setea posesiunilor materiale şi mercantilismului, Atena se desfăşoară într-o privire de ansamblu ca o cetate a bunăstării generale, însă în care orice ordine firească a lucrurilor a fost frântă, fiind devorată din interior de germenul propriei decadenţe maladive. Prin această scriere, spre diferenţă de precedenta, Xenofon ne ofera o lecţie de contra-constituţionalism antic. Cine o va lua în seamă?

Scrisă de Horia Ciurtin

Ce rating acorzi cartii?

(6 voturi)

 Loading ...

Ce rating acorzi recenziei?

please wait...

(6 voturi, rating: 4.3)