Titlu: Desen şi arhitectură
Autor: Alexandru Andrieş
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 96
ISBN: 978-973-1984-51-3

Pentru cei care îl asociază pe Andrieş doar cu muzica, aveţi ocazia de a cunoaşte o latură mai puţin mediatizată a sa, anume cea de pasionat al arhitecturii. Spun asta deoarece, deşi acum este profesor la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", paginile de faţă împărtăşesc aspecte ale studenţiei sale.

Departe de a fi o lectură dificilă pentru cititorul "neavizat", Desen şi arhitectură poate fi parcursă cu aceeaşi detaşare şi plăcere ca un album din tinereţe al unei cunoştinţe. Găsim aici afişe lucrate şi (p)relucrate, afişe respinse, desene, schiţe, chiar fotografii care au servit de inspiraţie. Putem studia diverse proiecte, inclusiv pe cel de diplomă - furat după doar o zi de expunere! În plus, nota personală o avem strecurată între file, ca de altfel şi în celălalt album lansat odată cu acesta - Petală - prin nuanţa prieteniei: cei care l-au susţinut sau ajutat să devină ceea ce este în aceasta direcţie sunt şi ei menţionaţi alături de realizări.

Diferenţa dintre cititorul "obişnuit" şi cel obişnuit al lumii arhitecturii cred că este familiaritatea cu care cel din urmă va urmări proiectele. Nu numai cunoaşterea termenilor sau etapelor prin care deja a trecut autorul ci probabil sentimentul acela de a avea în faţă lucrarea unui om care a ajuns mai departe pe drumul pe care tu abia începi să-l urmezi. Poate trezi admiraţia în aceeaşi măsură în care poate trezi dorinţa de a face ceva. De aceea, sper să nu mă hazardez în a prezice volumele următoare deoarece mai sunt multe alte proiecte de împărtăşit şi mesaje de transmis.

Desenele sale pe care le vedem aici vin dintr-o perioadă în care computerele nu ajunseseră instrumentul (în aparenţă) indispensabil din ziua de azi. Semnal de alarmă pentru asta stă chiar "citatul" ales de autor ca un gen de motto pentru album de ce să ne mai chinuim şi să desenăm, cînd există computerul? atribuit aproape oricărui student la arhitectură în zilele noastre.

Tehnicile, pe care Andrieş le enumeră în parte didactic şi în parte cu o nostalgie îngăduitoare faţă de învăţăcelul de altădată, par, în contextul actualităţii, menite a fi un îndemn către întoarcerea, cel puţin a studentului la arhitectură, la iubirea pentru desen. Pentru noi restul, pe lângă experienţa vizuală pe care o avem între coperte, Desen şi arhitectură atrage atenţia asupra liniilor pe lângă care trecem zi de zi fără a le observa, decât poate superficial, îmbinarea şi alcătuirea.

Titlu: Petală
Autor: Alexandru Andrieş
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 120
ISBN: 978-973-1984-50-6

Înainte de a începe, deşi probabil e ştiută, ţin să aduc aminte de diferenţa dintre Petală - albumul şi Petală - cartea. Primul este un dar care mângâie auzul cu ritmurile cu care ne-a obişnuit Andrieş până acum, pe când al doilea este completarea vizuală a lui.

Din primele pagini, de lângă o poză a unui Andrieş cumva cu un aer doar pe jumătate serios (ce avertizează parcă în privinţa jocului pe care urmează să-l vedem), ni se atrage atenţia că "aceasta este o carte de artă". În loc de acesta, de fapt mai mult de atât, până la sfârşit ai impresia că nu ai parcurs doar o carte de artă în sensul tradiţional al acesteia, ci ai trăit o poveste.

Versurile sunt îmbinate cu imaginile, dar sunt puse într-un mod cât se poate de ludic, cu desene pe margine, cu cele câteva corecturi sau adnotări, unele dintre ele notate fe foi variind de la banalele bileţele până la un bilet de avion. Imaginile, luate din arhiva personală sau din a prietenilor, vin în completarea versurilor, făcând din fiecare titlu un capitol separat.

Îmbinarea cuvintelor cu tonurile calde mi-a lăsat impresia că aş auzi sunetele în fundal, că m-aş transpune în sentimentele de acolo, lipsite de orice formă de blazare, ci pline de joacă. Ai impresia că eşti în acelaşi timp şi în spatele camerei care a făcut fotografiile, dar şi parte din ele. Pentru cel care e dispus să-şi deschidă mintea şi inima şi numai pentru puţinul timp cât durează lecturarea, aceasta e o carte pentru toate simţurile. Poţi să le alegi pe cele pe care doar le priveşti sau pe cele în care poţi să te arunci alergând pe trepte, să aştepţi într-o staţie sau doar să-ţi închipui mirosul zmeurei pe care o ţii în palmă. Este aşadar o compoziţie din tuşe simple, dar intense, din care răzbate sentimentul lucrului alcătuit cu drag, faţă de care nu poţi să rămâi indiferent.

Lecturarea mi-o închipui în două feluri. Prima este cea în care treci prin pagini fără vreun alt fundal sonor, pentru a vedea variaţiile pe care le trezeşte în tine, pentru a putea zăbovi cât vrei într-una din ipostazele prezente şi a visa în voie. A doua este cea pe care o împărtăşeşti cu autorul, completând vizualul oferit aici cu fondul "Petalei" muzicale, a versurilor ce devin piese cu un anumit sens în interpretarea artistului.

Oricum algeţi să o faceţi, experienţa va fi aceea pe care o promite titlul, descoperind ceva în acelaşi timp frumos şi de o delicateţe pe care de obicei o găsim în lucrurile simple.