- 8 martie 2009
- Gabriel Adrian Mirea
- Roman istoric
- ALL
- José Frèches
Jaful de la Palatul de vară
1Autor: José Frí¨ches
Rating: 
Editura: All
[Cumpără cartea]
Pace şi bine!
Viziunea critică
Un termen tare, cu care se mândresc o mulţime de literaţi, dar are suferă de un defect capital - este o viziune. O privire. Necesită un punct de observare şi acesta e cumva unic în permanenţă. Viziunea critică , în ciuda pretenţiilor sale obiective, este până la urmă imanentă şi depinde de poziţia adoptată. Iată două tipuri de ale căror surse nu sunt sigur. Pe de-o parte, au rezultat din observaţia directă. Pe de alta, anumiţi termeni i-am luat din critica literară - şi în acest sens recomand cartea lui Paul Cornea - Aproapele şi departele.
Lupta textuală de aproape
Un tip de critică provine dintr-o tehnică medicală care constă în introducerea unei sonde înzestrată cu o cameră video pentru a vedea detaliile care nu se pot vedea la radiografii din lăuntrul corpului. Criticul folosind o asemenea tehnică ajunge să vadă monstruos; punctul său de observaţie e foarte aproape şi ceea ce el transmite se afişează pe un ecran imens. Pe de altă parte, tehnica intrusului video o aplică şi scriitorul la rândul său. Se pare că o asemenea perspectivă este prezentă şi în roman (la personajul ziarist care tinde să fie în focul evenimentelor). Ne duce la marginea evenimentului, în acel loc care nu-i va schimba datele, ci numai perspectiva. Cu scriitorii de altfel suntem călători în timp: observăm evenimentul, dar nu avem voie să atingem decât acele lucruri care nu vor modifica istoria reală. Cu criticul suntem asemenea chirurgului. Observăm microscopic, dar facem şi incizii, curăţăm, coasem dacă mai e ceva de dres. [Citeste tot Articolul]
- 4 ianuarie 2009
- Gabriel Adrian Mirea
- Lit. contemporana
- ALL
Imperiul lacrimilor. Vol.1. Războiul opiului
0Autor:José Frí¨ches
Rating: 
Editura: All
Pace şi bine!
Titluri derutante
Dacă m-ar întreba cineva ce mai citesc, aş avea de ales între cele două titluri posibile ale romanului. Unul este general, Imperiul Lacrimilor pe care întrebătorul l-ar descifra ori drept cheia unei cărţi lacrimogene, din colecţia iubiri plicticoase, ori cheia unei posibile cărţi cu tendinţe socialiste ce urmăreşte să contureze în mod excesiv suferinţele umane. Dacă ar fi să fiu mai precis şi să-i zic doar de titlul primului volum Războiul opiului atunci ar crede acest volum fie unul de moravuri şi de demascare a vreunei reţele de droguri, fie unul de tip istoric cu cine ştie ce eveniment neinteresant. Aceste titluri prin urmare ar putea trimite la patru feluri de roman: romantic, naturalist, realist sau istoric. Poate până la urmă orice roman ascunde de fapt în el seminţele tuturor speciilor sale, totuşi una trebuie să fie predominantă, de aici începând stilul autorului.
Circuitul opiului
Cartea de faţă este un roman istoric indiscutabil. Perioada aleasă pentru reconstituire este cea a deceniului al cincilea din secolul XIX, atunci când China este copleşită de opiomani ce se puteau număra cu milioanele. Probabil că de la strategia Angliei de exploatare a Chinei să-i fi venit lui Marx ideea aia cu religia - opiul popoarelor. [Citeste tot Articolul]