Jaful de la Palatul de vară
Autor: José Frèches
Rating: 
Editura: All
[Cumpără cartea]
Viziunea critică
Un termen tare, cu care se mândresc o mulţime de literaţi, dar are suferă de un defect capital – este o viziune. O privire. Necesită un punct de observare şi acesta e cumva unic în permanenţă. Viziunea critică , în ciuda pretenţiilor sale obiective, este până la urmă imanentă şi depinde de poziţia adoptată. Iată două tipuri de ale căror surse nu sunt sigur. Pe de-o parte, au rezultat din observaţia directă. Pe de alta, anumiţi termeni i-am luat din critica literară – şi în acest sens recomand cartea lui Paul Cornea – Aproapele şi departele.
Lupta textuală de aproape
Un tip de critică provine dintr-o tehnică medicală care constă în introducerea unei sonde înzestrată cu o cameră video pentru a vedea detaliile care nu se pot vedea la radiografii din lăuntrul corpului. Criticul folosind o asemenea tehnică ajunge să vadă monstruos; punctul său de observaţie e foarte aproape şi ceea ce el transmite se afişează pe un ecran imens. Pe de altă parte, tehnica intrusului video o aplică şi scriitorul la rândul său. Se pare că o asemenea perspectivă este prezentă şi în roman (la personajul ziarist care tinde să fie în focul evenimentelor). Ne duce la marginea evenimentului, în acel loc care nu-i va schimba datele, ci numai perspectiva. Cu scriitorii de altfel suntem călători în timp: observăm evenimentul, dar nu avem voie să atingem decât acele lucruri care nu vor modifica istoria reală. Cu criticul suntem asemenea chirurgului. Observăm microscopic, dar facem şi incizii, curăţăm, coasem dacă mai e ceva de dres. (more…)
