Titlu: Cele mai frumoase iubiri
Autor: Alice Năstase
Rating:
Editura: Cărţile Tango
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 324
ISBN: 978-973-88697-8-3

(Pseudo)Eseuri despre iubire

Niciodată nu ştiu cum ar trebui să îmi încep expunerile atunci când trebuie să vorbesc (scriu) despre iubire, mai ales atunci când nu este vorba despre o poveste imaginată, ci despre mai multe "poveşti" trăite şi mărturisite în pagini de pseudo-jurnal. De această dată, începând să aştern pe coli virtuale cuvintele, mi-am adus aminte de ceea ce ne spunea profesorul de comunicare pe când eram studenţi - iubim după cărţile pe care le-am citit, in extenso, după filmele pe care le-am văzut, muzica pe care am ascultat-o etc....cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment determinat cultural, dincolo de aspectele sale chimico-biologice, ceea ce înseamnă că, aşa cum afirmă mentaliştii (a se citi specialişti în istoria mentalităţilor), "iubirea" aşa cum o înţelegem şi descriem azi, este un produs al secolului/perioadei în care ne-am născut.

Dacă ne luăm după toate aceste teorii ştiinţifice, atunci această antologie de texte, frânturi, gânduri de iubire, respectă "definiţia", întrucât toate aduc în discuţie timpurile agitate din Bucureştiul contemporan: iubiri împărtăşite pentru o vreme, iubiri eşuate din diverse motive - carieră, lipsa timpului, aşteptări diferite, iubiri adolescentine sau chiar copilăreşti sau, dimpotrivă, iubiri din vremuri comuniste, când familiile se întemeiau după alte "reguli" nescrise de curtare, iubiri de 40,50 de ani, iubiri cu aer desuet, iubiri "învechite". Când era mai uşor, cine iubea mai mult, mai loial, mai sincer? Asta este greu de spus, mai ales că, deşi admitem că sentimentele sunt determinate social şi temporal, oamenii rămân în esenţă aceeaşi, au aceleaşi porniri, suferă cu aceeaşi intensitate chiar dacă s-au născut mai devreme ori mai târziu.

Cele mai frumoase iubiri prezintă "tipuri" diverse de iubire, aducând în discuţie de asemenea concepte precum "boală", "căsnicie", "adulter", "copii", "maturitate", "nebunie", "întuneric", "suferinţă""Textele sunt scrise de femei şi bărbaţi deopotrivă, din amintiri retrăite, cu nostalgie şi gust amar, de cele mai multe ori, cu resemnare şi împăcare câteodată - scriitura este simplă, dar metaforică şi aduce aminte de paginile unui jurnal. Există, de asemenea, un eclectism al stilurilor de a povesti, care oferă farmec antologiei, tocmai pentru că surprinde o multitudine de perspective asupra sufletului uman şi a capacităţii sale de a simţi şi a suferi.

Nu este nici pe departe o capodoperă beletristică şi mulţi ar putea spune că este o carte "uşoară" şi "consumeristă", dar mie îmi place să las deoparte prejudecăţile atunci când citesc un text şi să îl trec prin filtrul propriei gândiri şi propriilor sentimente - de aceea, pot spune că recomand cu căldură lectura acestei antologii, mai ales în intimidate, cu o cană de ceai alături şi o muzică liniştită în fundal, pentru că vreau să cred că şi cei mai sceptici se vor regăsi la un moment dat într-una din ipostazele amintite în povestiri. Eu ştiu că m-am regăsit nu într-una singură, ci într-o multitudine de astfel de ipostaze şi mi-au revenit în faţa ochilor momente dintre cele mai frumoase sau penibile, fericite sau dureroase" Probabil că de aceea am ales să fac mai degrabă o apreciere personală şi nu neapărat o "recenzie" de această dată.