bookblog.ro

Poşta

Titlu: Poşta
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2004
Traducere:
Numar pagini: 244
ISBN: 973-681-579-X

„Aceasta este o operă de ficţiune şi nu se dedică nimănui."

(Pe mine deja m-a cucerit cu acest motto. Arareori râzi încă de la mottoul unei cărţi. Parcă îl şi văd decretat scurt de către un om aspru ("rugged", cum ar zice englezul), cu un pahar de whiskey într-o mână şi cu o femeie în cealaltă.)

După care începe cartea: "A-nceput ca o greşeală." (Hm. Mi se pare şi normal, aşa încep multe slujbe, relaţii şi alte tragedii de genul ăsta.) şi - plonjeu în acţiune. Nu mai pot continua cu citate directe, fiindcă, ei bine, da, limbajul lui Bukowski nu este mai puţin colorat decât se zvoneşte. Protagonistul - aşijderea. Henry Chinaski. Personaj care apare în mai multe scrieri ale lui Bukowski, şi cu ajutorul căruia autorul îşi deapănă propriile amintiri.

Cartea vorbeşte despre viaţa lui Chinaski la Poştă. Lucrul la Poştă, monotonia de la Poştă, scârba faţă de Poştă, fuga de Poştă, viaţa înainte şi după Poştă. Poşta pare a fi asemenea unei apariţii feminine cu care Chinaski/Bukowski are o relaţie de tipul love-hate: deşi departe de el sentimentele de dragoste faţă de această instituţie, există o stranie forţă (unii poate ar numi-o inerţie), ce îl determină pe Chinaski să o părăsească, să revină la ea, să o ocărască, iar să revină la ea ş.a.m.d. Iată că, totuşi, citez din nou: „Nu-mi trecea prin gând că în câţiva ani o să ajung din nou funcţionar şi că o să lucrez cocoşat pe un scaun aproape doişpe ani."

Pe de altă parte, Poşta este folosită ca o reprezentare (şi vădită satirizare) a unor probleme sociale răspândite pe scară largă. Angoasa împotriva absurdului regulilor şi situaţiilor este transformată în ridiculizare, comic al râsu-plânsului. Textul abundă în povestiri tipice ale poştaşului oropsit de câini, bătrânele ce îşi revendică dreptul la o corespondenţă inexistentă, dar şi femei singure, la a căror consolare poate contribui. Poştaşul în cauză este însă... atipic. Chinaski/Bukowski nu este omul care să se ascundă după deget, iar ironia sa cruntă poate face deliciul oricui s-a văzut pus în duala situaţie de "furnică în cadrul sistemului"/ "agasat de funcţionarii din sistem". Citez, spre exemplu:

„Eram iar mahmur, era alt val de arşiţă - o săptămână cu 40 de grade zi de zi. [..] Whiskey-ul şi berea curgeau din mine, ţâşnind de la subţiori, şi-i dădeam înainte cu povara aia-n spate ca o cruce [..]. O femeie a ţipat după mine:

- DOMNU’ POŞTAŞ! DOMNU’ POŞTAŞ! ASTA NU E BINE AICI!
M-am uitat. Era la jumătate de stradă în josul dealului şi eram deja în întârziere.
- Doamnă, lăsaţi scrisoarea afară din cutie! O s-o luăm mâine!
- NU! NU! VREAU S-O IEI ACUM!
O agita deasupra capului.
- Doamnă!
- VINO S-O IEI! NU E LA LOCUL EI AICI!
O, Doamne.
Am dat drumul la geantă [..] şi-am coborât spre femeie. Juma"™ de stradă.
Am coborât şi i-am înşfăcat aia din mână, m-am întors, am pornit-o-napoi.
Era o reclamă!"

Poşta nu trebuie însă confundată cu un roman căruia îi lipsesc momentele de duioşie, de conştiinţă a fragilităţii lucrurilor înconjurătoare. Ele sunt inserate fin în text, fie cu prilejul contemplării unui trup de femeie, fie în amintirea morţii unei persoane apropiate.

Spuneam de monotonia de la Poştă. Asta nu înseamnă că şi Poşta este monotonă. Bazată pe experienţele lui Bukowski, cred că numai "monotonă" n-ar putea fi numită această carte. În plus, traducerea este foarte bună, reuşind să redea farmecul unor scene şi dialoguri pe care, recunosc, îl credeam posibil numai în engleză.

Închei cu încă un citat din Bukowski - spus de el cu ocazia demisionării definitive de la Poştă, urmând ca într-o lună să scrie primul său roman, despre care v-am povestit până acum: „I have one of two choices - stay in the post office and go crazy" or stay out here and play at writer and starve. I have decided to starve."

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro