Dubliners
Scris de Alin Gogan • 6 November 2007 • in categoria Altele
Autor: James Joyce
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Dupa ce am terminat Dubliners am avut o scurta perioada de ingrijorare, incat ma simteam obligat sa scriu cateva cuvinte despre acest volum de povestiri, care nu este tocmai usor de citit. Ulterior am aflat de la Cristi ca a facut rost (intr-un final) de Ulise, si deci va avea o treaba ceva mai grea cu recenzia ei decat am eu astazi cu Dubliners.
Despre James Joyce este suficient sa spunem ca este considerat unul dintre scriitorii influenti ai secolului XX (desi, pentru un autor pe care altii l-au considerat o sursa de inspiratie, cartile sale sunt suficient de greu de gasit in ziua de azi). Interesant este insa faptul ca cele mai importante opere ale sale au fost scrise departe de orasul natal, insa pilonul central al acestora ramane orasul Dublin.
Majoritatea povestirilor din acest volum au fost scrise in 1905, pe cand Joyce locuia in Trieste. Cu toate acestea, prima editie a cartii urma sa apara noua ani mai tarziu, in 1914. Cine se asteapta la scene si situatii spectaculoase situate intr-un cadru irlandez (cu mult whiskey, Guinness, sau cu posibila aparitie a lui Colin Farrell intr-o eventuala productie cinematografica) va fi destul de dezamagit. Joyce nu foloseste cadrul orasului pentru a prezenta personajele, ci vede lucrurile dintr-o perspectiva cu totul diferita, folosindu-se de imaginile acestora pentru a modela forma Dublinului.
Aceasta perspectiva este insa si motivul pentru care povestirile sunt atat de greu de descifrat. Explicatia autorului pare oarecum simpla: ele prezinta momente-cheie, in care personajele traiesc o senzatie de autocunoastere. Personal nu am reusit sa sesizez aceste momente cheie, povestirile fiind lipsite de finalitati conturate sau de posibilitatea unor concluzii evidente, insa autorul face o treaba foarte buna in a prezenta instantanee din vietile acestor personaje.
Din punctul meu de vedere, Joyce se plimba prin Dublin cu un dagherotip, imortalizand momente (aparent lipsite de importanta) din vietile oamenilor, care la final raman in memorie doar prin imaginea pe care acestea o dau orasului.
Un aspect interesant asupra povestirilor este faptul ca multe dintre personajele din Dubliners apar si in Ulise.
Ca si alte opere ale sale, acest volum a avut destule motive pentru a fi considerat scandalos la acea vreme. Spre exemplu, credinta nu e la mare pret pentru Joyce atat timp cat actiunile oamenilor spun altceva, devenind chiar un subiect de conversatie comica intre personaje. Joyce nu s-a sfiit sa puna pe hartie episoade despre care nu se vorbeste in general, fapt pentru care a fost de multe ori interpretat gresit. Poate cel mai important insa, Dubliners reprezinta din multe puncte de vedere o macheta pentru operele ulterioare ale lui Joyce.
Scrisa de Alin Gogan
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
andreea spune:
oh my! asta e tot?! doar atat? “povestirile fiind lipsite de finalitati conturate sau de posibilitatea unor concluzii evidente”?!?!?!
nuu, nu asa se face. pari un tip smart, asta nu e un atac la persoana, dar chiar nu-mi place recenzia asta. e superficiala si reductionala. “senzatia de autocunoastere”?! ce sintagma gratuita! “episoade despre care nu se vorbeste in general”…”autorul face o treaba foarte buna” ce se intampla cu exprimarea ta?
imi pare rau daca par agresiva ori rautacioasa, poate ca nici nu m-as fi obosit sa-mi spun parerea daca nu as fi citit si comentariul Oanei :| -
mulliganoglu spune:
unul dintre scriitorii influenti?! e cel mai important scriitor al secolului XX. Ulise e mai mult decat o treaba ceva mai grea, la ea trudesc de aproape un secol sute de academicieni- poate e cartea cea mai comentata; de Veghea lui Finnegan se ocupa inca destul de putini. revenind la Oameni din Dublin… desigur, cliseul cu epifaniile si restul. io cred ca e mai degraba un exercitiu de stil, o incercare a lui Joyce de a-si disciplina scrisul, incercare care are ecouri in Portret al artistului la tinerete. toate textele au un aer ritualic, incarcate de o atmosfera umeda, rece, apasatoare, plumburie, prin care se intrevad licaririle palide ale figurilor unor mucenici.
-
Vitruvius spune:
Incep prin a spune ca Joyce este cel mai important autor al secolului XX si cea mai mare influenta asupra mea. Cu toate acestea, Dubliners nu mi se pare decat un exercitiu de inceput in care incearca sa reliefeze ideea esentiala a romanului Ulise (totusi, Ulise a inceput ca o schita din Dubliners). Banalitatea e esenta vietii. Transpunerea in evenimente prozaice a epopeei grecesti, precum si toate momentele “banale” din Dubliners fac parte din marea gluma a lui Joyce si totodata din adevarul lui: banalitatea e legea naturala si generala a lumii noastre. Orice iesire din banal, in oricare sens, se sfarseste tragic (a se vedea cazul lui Stephen Dedalus din viata reala, Joyce insusi). Totusi, valoarea schitelor din Dubliners si “greutatea” cu care se citeste Ulise sunt exagerate. Finnegans Wake e marele rebus al lui Joyce.
Oana spune:
6 November 2007 | 2:15 pm
Eu ti-as da doi de zece, dar cum nu pot vota din nu stiu ce cauza necunoscuta mie, o sa te rog sa iti dai singur notele.