o recenzie trebuie sa semene cu o recenzie nu cu o critica literara, asta inseamna ca trebuie sa aiba logica gramaticala, sa fie ingurgitabila, sa ma convinga.

o recnzie trebuie, la randul ei sa fie literatura. si chiar daca unii dintre voi nu vor sa fie asimilati criticii literare nu presupune ca recenzia trebuie sa fie un text disculpabil de orice canon de minima coerenta literara

in ultimul rand nu vad aici nota personala a recenzorului, dace i-a placut, daca ne-o recomanda sau daca nu. nu inteleg daca e o carte buna ori de raft secund si mai presus nu stiu cu ce a ramas din aceasta carte.

numaruld ecaractere ale recenziei

E dreptul tau sa spui “recenzia e slaba” sau “autorul scrie prost” sau “desi recenzia e destul de buna cred ca ar trebui sa fiti mai atenti la aceste banalitati” dar, te rog, trage tu o concluzie/

In rest eu am retinut ce ai zis tu. As vrea totusi sa te rog sa pastrezi in minte faptul ca noi, pe bookblog, nu avem pretentii de critici literari.

Mai mult decat atat, pe unii dintre noi chiar i-ar deranja sa fie comparati cu niste critici literari.

faza e ca sintagmele subliniate de mine sunt cliseistice si de clisee sunt satul ca de suvita lui basescu promovata in liberatea in o saptamana zi de zi. ma scutur nevricos cand aud banalitati de genul celor enuntate de autor. daca luam jurnalistic, asa cum trebuie si scoatem propozitia din contest rad si curcile de noi. “In acelasi timp, stilul autorului se dezvolta in cadrul romanului, lumea Indiei redata la inceput fiind incarcata cu elemente ale realismului magic, pe la jumatate putem sesiza schimbarea in stilul lui Rushdie, dialogurile disparand complet, iar parcursul devenind ceva mai abstract. Per total insa povestea este usor de urmarit pe parcursul celor 800 de pagini”. deci: in acelasi timp! in acelasi timp cu ce? ar trebui sa gasim raspunsul in frazele ce preced fragmentul. il gasim! in acelasi timp in care autorul imbina mitologiile, deci simultan cu puterea autorului de imbina mitologiile stilul lui se dezvolta? ce logica are? apoi lumea indiei redata la inceput fiind, corect este ca fiind, cum e lumea indiei? vine raspunsul incarcata cu elemente ale realismului magic(ne ducem in sud americanism inventatorii genului) dar nu exemplifica, apoi revine redundant si tautologic cu precizarea ca la jumatate stilul se schimba(desi ne avertizase in prima propozitie ca…)si singura diferenta remarcata este cea, vizibila de la o posta, lipsa dialogului, nu schimbarea tonalitaii si unghiului, nararea, prin lipsa dialogului nu mai este directa, chiar daca toata povestea este spusa de un alt actant, secundar, si vine cu un final “iar parcusul”, care din topica greoaie nu prea se intelege a cui, devine “ceva mai abstract”. ce inseamna ceva? mult, putin, intre, si cum adica abstract. din realismul magic din prima parte dam in abstractiune in a doua? mie nu mi se pare deloc, pentru ca, in lispa dialogului, povestea ramane la fel de veridica ca la inceput. faptul ca sintagma daca rock… nu e nimic nu e, repetata de doua ori ma lasa rece. “Totul se desfasoara de pe un continent pe altul” propozitia asta ce relevanta are? ce spuen ea? e vorba de globalizare, de caderea granitelor, de ce e vorba, nu spune nimic, ci doar mai mareste numarul de caractere al recenziei.
“Iubirea mitologica dintre cei doi, nucleul in jurul caruia se roteste intregul univers, devine la final realizarea faptului ca iubirea lor nepamanteana se datoreaza doar inadaptabilitatii celor doi.” iubirea mitologica si urmeaza in aceeasi fraza iubirea lor nepamanteana. apoi se datoreaza doar inadaptabilitatii lor, inadaptare la ce? ca nu se precizeaza.
“Tamisa cenusie a Londrei” pai Tamisa saraca nu poate sa fie a Parisului
“insa cititorul nu este atins de vibratiile talentului, a geniului, al muzicii pe care o creaza” Vibratiile a geniului???
“Esecul lor este un ecou al esecului” exista si sinonime
“evoluand si totodata crescand”doua gerunzii, abunda recenzia de gerunzii, iarasi un fapt amendabil, care sunt complemetare si nu ajuta la tusarea ideei ci doar o ingreuneaza
“un roman global in care culturile si mitologiile diferite se imbina prin limbaj “pai intr-o carte paradoxal prin limbaj se imbina toate
Care sunt reperele critice CU CAre suntem amenintati la inceput?
“Celebritatea celor doi se intrezareste” nu se intrezareste ci este vizibila in tot romanul, construit pe cursa lor spre celebritate, nu s eintrezareste pentru ca nu este vorba de intertextualism aici. celebritatea lor este un fapt recunoscut in fiecare pagina a cartii. nu s eintrezareste pentru ca este spusa direct, in fiecare capitol.aferim.

Cat despre Freddie Mercury, el s-a nascut in Zanzibar, iar parintii lui (care erau parsi, asa cum ai si spus) l-au trimis la scoala Sfantul Petru din Bombay, unde a facut primii pasi in muzica – a invatat sa cante la pian si a format prima sa trupa (care nu mai stiu cum se numea, nu asta e important) – in linii mari, a plecat de acolo, catre Anglia un rockstar in devenire (nu am spus nicaieri ca s-ar fi nascut in Bombay)