Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de bucurie că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Câmpia este linşată de cicori.

Mai ieri, tu, alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori.