Esti aici: bookblog.ro » Anca Cristina, Lit. contemporana » Mic dejun la Tiffany
Mic dejun la Tiffany
Autor: Truman Capote
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Recunosc ca am fost atrasa de cartea asta in mare parte din cauza marketingului din jurul ei. Stiu ca am auzit mai intai de melodia cu numele asta, apoi am vazut si filmul si mult mai tarziu am aflat ca exista si o carte. Ca mai apoi, tot datorita Hollywood-ului, sa aflu cine este si autorul ei, Truman Capote. Dar voi, fiindca sunteti oameni destepti, stiati probabil demult de existenta cartii, poate multi ati citit-o.
Mie una mi-a placut foarte mult. De fiecare data cand ma gandesc la Mic dejun la Tiffany vad in fata ochilor un New York in care nu am fost niciodata, acoperit de frunze galbene, perfect curate si lucioase. In mintea mea, e mai tot timpul toamna in cartea aia. Poate si din cauza lui Holly, din cauza firii ei melancolice si schimbatoare cu care m-am identificat de multe ori de-a lungul cartii. Ce poate fi mai hazliu si mai fermecator decat modul in care transforma ea o zi mohorata intr-una absolut minunata doar printr-un drum pana la magazinul de bijuterii?
“Ma linisteste pe loc tihna si splendoarea locului; nu ti se poate intampla nimic rau acolo, nu alaturi de acei domni amabili si bine imbracati, in mireasma aceea placuta de argint si de portvizite de crocodil. Daca as putea gasi un loc in viata reala in care sa ma simt ca la Tiffany, as cumpara niste mobila si as boteza pisica.”
E atat de adevarat si general valabil ce exprima Holly in cuvintele astea comice. Toti vrem un loc unde sa ne oprim din alergat, sa ne simtim in siguranta, sa ne simtim acasa. Si asta cauta ea de-a lungul vietii sale, aproape ca noi toti. Pentru ca nu toti avem curajul sa continuam cautarile si sa strabatem continente intregi pentru a ajunge acolo unde ne e bine. Si, ce e mai rau, pentru ca unii dintre noi ne multumim cu ce avem, la un moment dat. Asta e inadmisibil.
Mic dejun la Tiffany e o carte pentru suflete nelinistite, ca sa spun asa. Scrisa intr-un stil accesibil si alert, iti da imboldul acela de a continua, de a face lucrurile mai bine, de a cauta placere in ce faci zi de zi, de a schimba directia cand constati ca nu esti fericit. Iti spune: stai calm, e normal sa te trezesti dimineata cu draci rosii si sa iti schimbi starea de spirit dintr-o intamplare aparent neinsemnata. E normal sa ai o pisica fara nume, din moment ce tu nu te simti inca acasa. E absolut normal sa nu iti fi gasit inca locul. Dar continua sa il cauti! Ai inteles?
Am sa ii dau 5 stele pentru ca m-a facut sa caut mai cu atentie carti din colectia Cotidianul si pentru ca, desi am imprumutat-o pentru a o citi, am de gand sa o cumpar, sa fie a mea. Asa o pot reciti ori de cate ori simt ca ma aflu pe drumuri neumblate sau ca nu inteleg prea bine unde ma indrept. Am sa o citesc pentru a-mi aminti ca tot ceea ce caut e, de fapt, un loc unde sa ma simt acasa.
Scrisa de Anca Cristina
Nu o spun prea des, dar mi-a placut mai mult filmul (nu inseamna ca nu mi-a placut cartea, dar Holly din film nu are rivala).
bai si mie mi-a placut filmul. Nu am de gand sa le compar, parca au avut efecte diferite asupra mea. Insa Holly din film este, intr-adevar, minunata.
mi-e groaza sa citesc cartea, de teama de a nu mi se schimba imaginea lui holly cu care am ramas din film [my all time favorite]
Curaj, citeste cartea, sigur o sa-ti placa. “Mic dejun la Tiffany” vine la pachet cu “Casa florilor”, “Chitara cu diamante” si “O amintire de Craciun”.
E pacat sa le ratezi si nu cred ca se supara Capote ca ne-am amorezat cu totii de Holly din film…
E ok cartea iar filmul….nu l’am vazut (inca!!
). In orice caz, nu m’a impresionat deloc Holly, iar dupa “Cu sange rece”, sa citesc “Mic dejun…” a fost pentru mmine ca si cum as bea cafea de la aparat dupa un Starbucks 
(nu e o comparatie tocmai literara 
)
Si mie mi s-a parut mai buna “Cu sange rece”. Holly (cea din carte) mi s-a parut mult prea superficiala cu meseria ei de “calatoare”, nestatornica, indragostita de bani si plutitoare. Totusi cartea e draguta, merita citita. Filmul nu l-am vazut pana la capat,dar din cat am vazut, Audrey Hepburn nu aduce cu nimic a Holly din carte. E mult prea rafinata si eleganta.
Capote nu a fost de acord cu alegera lui Hepburn pentru rolul lui Holly
O voia pe Marilyn, o mică nebunie, aşa-i?
Felicitari pentru recenzie. E atat de buna, tocmai pentru ca nu e o recenzie, ci experienta ta personala citind cartea. Mi-a placut foarte mult si mi-a dat cu adevarat un motiv sa citesc cartea. O recomandare personala e mult mai importanta decat o analiza plina de jargon de critica literara. Si stii care e partea cea mai frumoasa? Ca o astfel de abordare, anuleaza practic orice parere carcotasa despre carte
multumesc mult
Asa vad eu recenziile, ca pe o experienta personala, ai zis-o foarte bine.
Am scris si eu o recenzie pentru Mic dejun la Tiffany. De fapt, nu tocmai o recenzie in sensul propriu al cuvantului, mai mult o opinie personala: http://cutiutza-cu-recenzii.blogspot.com/2007/10/mic-dejun-la-tiffany.html
ai scris frumos, Eva!
La carte asta am ajuns asa: am vazut mai intai filmul intr-o sala de cinematograf rece si urata, mai de demult, apoi am cautat cartea pe care nu o gaseam nici macar la anticariate, apoi am vazut iar filmul la televizor acasica la caldura si cu ciocolata pe masa si evident ca mi-a placut dupa care am citit o carte ” Marylin pe divan” evident despre Marylin Monroe foarte frumoasa si dintr-o perspectiva inedita cu foarte multe simboluri si aprecieri ale autorului psiholog si-n care cel mai mult mi-a olacut cum a fost prezentata relatiafoarte stransa si frumoasa pe care Marylin a avut-o cu Truman Capote de care nu stiam si asa am descoperit ca truman Capote a creat special si a scris rolul principal feminin pentru Marylin cu gandul la Marylin si si-a dorit foarte mult ca-n film sa fie interpretat roul de ea… Apoi am citit cartea ( multumesc ” Cotidianul” !) si sigur ca n-am mai vazut-o decat pe Marylin Monroe HOLLY.