Comentarii la: Ratacirile fetei nesabuite

De către: Leapsa de 2010 | Cugetarile Sarmanului Dionis

Leapsa de 2010 | Cugetarile Sarmanului Dionis — Tue, 11 Jan 2011 07:36:21 +0000

[...] – Ratacirile fetei nesabuite – Mario Vargas Llosa [...]

De către: Ava

Ava — Wed, 01 Sep 2010 13:38:29 +0000

Nu am terminat inca romanul, e o poveste care ma atrage dar in acelasi timp sunt oarecum dezamagita de calitatea traducerii, am senzatia ca lasa de dorit. Cel putin referintele constante la “fata rea” mi se par stangace si false. Incerc sa le tolerez pana la capat sa aflu deznodamantul.

De către: Lidia

Lidia — Tue, 23 Feb 2010 18:38:59 +0000

Este o carte extrairdinara. Nu am putut-o lasa din mana pana nu am terminat-o. Recomand de asemenea Elogiu mamei vitrece tot de Llosa.

De către: otilita

otilita — Wed, 19 Aug 2009 21:44:48 +0000

Trebuie sa recunosc, nu am mai citit Llosa pana acum. E primul roman al distinsului autor pe care reusesc sa il citesc. Si de care, ca si de fata nesabuita, ramai vesnic indragostit. Desi ar putea parea o simpla, siropoasa poveste de dragoste, dulcegariile lui si ratacirile ei -rataciri? atat de calculate?- reusesc sa te fascineze. O dragoste pasionanta, care nu inceteaza sa sufoce, sa omoare, dar sa si trezeasca un delir al fericirii de fiecare data. Nu e poate ce se asteapta de la dragoste, dar pe mine cartea, fata cruda si baiatul bun m-au cucerit.
“”Cum s-o uiti cand dupa cativa ani in care nu stii nimic de ea, o redescoperi si te ia in primire cu â€œMai esti indragostit de mine?â€

Ce sa-i raspunzi la asta? Sa incerci un â€œVreau sa pleci. Sa dispari pentru totdeauna din viata mea.â€

Si sa speri ca-ti raspunde:

â€œIn sfarsit o dulcegarie. Era si timpul, baiete bunâ€.”"

Imi place, exact asta m-a atras si pe mine , Tibul.

De către: joni

joni — Sat, 09 May 2009 15:27:04 +0000

Cu greu credeam ca mai poate fi intrecuta “Dragoste in vremea holerei”. Povestea de dragoste a fetei nesabuite si baiatului bun pulseaza de viata si reclama implicare totala (pasiunea nu cunoaste jumatati de masura), te consuma. Loc de cinste pe raftul meu.

De către: Corina

Corina — Tue, 06 Jan 2009 11:21:44 +0000

Eu pot sa spun cu mana pe inima ca am fost dezamagita de cartea asta. Am citit Llosa cu aviditate. Mi-a placut atat de mult in Casa Verde, Conversatie la catedrala, Orasul si cainii. Avea un stil de a scrie care te facea sa gandesti. Nu aveai cum sa termini o carte in doua zile. Trebuia sa stai acolo pe ea, sa-ti imaginezi trasee, instante narative, din ce parte vin si spre cine sa indreapta. Imi placea Llosa pentru faptul ca pentru el conta textul. Textul pur care sa dea sens personajelor prin el (n.c. textul) insusi. Am avut impresia la un moment dat ca citesc o telenovela. O telenovela foarte bine scrisa, dar , la urma urmelor, tot o telenovela. Mi-a placut faptul ca datorita registrului care se schimba tot timpul iti puteai da seama, fara date prea multe ca `baiatul bun` a imbatranit, sau ca isi desfasoara tragica poveste de dragoste pe alte meleaguri. Si asta doar din text. Asta il face pe Llosa mare. Nu povestea asta despre dragoste obsesiva care nu e cu mult departe de un film hollywoodian. Comparatia asta fata nesabuita- lume postbelica nu ma prea convinge, sincera sa fiu. Cum nu m-a convins nici pocainta fetei nesabuite. Cum nu m-a convins povestea in sine. Ma convinge insa Llosa producatorul de text, la orice ora. Il prefer totusi pe Llosa pentru care stilul si textul dadea esenta povestii si nu invers.

De către: Aytana

Aytana — Fri, 13 Jun 2008 05:37:31 +0000

Vreau sa mai citesc o carte in genul acesteia…Poate cineva sa imi recomande? :)
Multumesc anticipat.

De către: Tibul

Tibul — Thu, 03 Apr 2008 19:42:51 +0000

N-am citit-o (Dragoste in vremea holerei) ca zilele astea am dus-o mai bine in plan sentimental:), dar e urmatoarea pe lista mea – deocamdata ii dau tarcoale lui Kundera.