Comentarii la: Doamna Bovary

De către: Ligia

Ligia — Mon, 11 Jul 2011 13:16:55 +0000

Bogdan, sunt femeie. am citit comentariile celorlalti. am vazut jigniri si precipitari, de dragul avantarii in cuvant, un teribilism al vietii imature si negandite. am creat literatura care de altfel nu este altceva decat viata reala. ne avantam in literatura, mai ales intr-o opera ca a lui Flaubert si vrem sa simtim viata din cosmos. sa creada Pamantul ca suntem inteligenti si ca vrem sa ne facem o realitate, un complex de simturi pe care de fapt el le-a creat ca sa traim in ele. literatura e o particica atat de mica, o reflectie minora vis-a-vis de imensul din noi. nu ne trebuie literatura ca sa simtim. oamenilor inteligenti.ne trebuie literatura ca sa iesim in evidenta.ei, aici e problema. cu ce vom iesi in evidenta, daca tot tinem neaparat sa iesim, cu ceva care infecteaza si darama, sau cu o intelepciune(care vine din disciplina) pe care o minte deschisa o descopere progresiv, care, fara sa ne dam seama, este pilonul principal al creatiei, a mentinerii in viata, a armoniei, al progresului(sanatos) social, personal, interpersonal, conjugal, sau de toate felurile. Tolstoi, in lucrarile sale o redescopere, incearca sa o reinstaleze si sa recladeasca poate zic prea mult, dar lumea din nou. intr-adevar, traim intr-o lume foarte schimbata din toate punctele de vedere. valorile s-au intors cu susul in jos. si in loc sa stea pe picioare, stau in maini. reprezentate de partea feminina. de la femeie incepe viata si se continua.in ce fel se continua, depinde mult de ea. si rolul ei este unul extraordinar, pentru ca ea initiaza in viata.insa capacitatea celui initiat, poate fi total straina de ea. nu neaga nimeni natura complexa a femeii, spatiul infinit din orice faptura umana, fie femeie, fie barbat. fiecare se va extinde in limita elasticitatii sale interioare. dar cred ca daca totusi am fost lasati sa ne regasim ca jumatati, femeie si barbat, evolutia universului interior, a fiecaruia, depinde de tangenta noastra mentala, natura interactionarii si felul in care ne unim ca sa vedemlucrurile in prezent si in perspectiva . Ca sa fim liberi nu trebuie sa accesam limita lucrurilor, fie ele bune, fie rele,dorinta aceasta poate fi una puerila si dezastruoasa. doar pentru ca vezi doamne, ne-am nascut atat de incatusati saracii de noi, sa traim atat de putin..ar trebui mai degraba sa fim atenti la felul in care traim daca tot traim asa de putin; de fapt, poate ar trebui sa facem liniste. din mintea noastra insasi tasneste libertatea.dar de ce nu o libertate sanatoasa, nu haotica, nu o libertate a depravarii, nebuniei explorarii de orice fel, nociv sau benefic . ne sfortam sa tinem pasul cu societatea in care traim, dar de multe ori multitudinea, gloata este mai infectata decat putinii care stau pe marginea ei si reflecta la evolutia acesteia, descoperind pilonii care stau sa cada peste ea.
Femeia vrea sa fie libera. Barbatul la fel. inversam rolurile, ni le negam si creem un haos. E o consecinta a lipsei de disciplina, a unui haos largit. omul se ghideaza total singur acum.e independent.e un liber care nu si-a inteles niciodata libertatea, daramite sa si-o poata conduce. ce incearca el oare sa descopere mai mult decat este atat de clar si de descoperit dinainte pentru el..unde vrea sa se extinda dincolo de el? si chiar ajungand dincolo, de ce oare va fi capabil? vrem sa construim noi lumea, sa-i punem noi legi; cand asta se intampla, Altcineva va sta in liniste, nu ca sa invete, ci ca sa urmareasca o corabie in deriva.

De către: Bogdan

Bogdan — Sun, 19 Jun 2011 11:00:25 +0000

Ce m-a uitat la Doamba Bovary a fost tehnica detaliului pe care o utilizeaza Flaubert,o tehnica ce poate fi la fel sau chiar mai buna decat a lui Balzac.Mi-au ramas in minte descrierea primului bal al Emmei(mobila,imbracamintea,incaperea) si incercarile ei mai apoi de a introduce in casa de la Tostes elemente care sa-i aminteasca de luxul intalnit la bal.
De asemenea am observat si ce efect poate avea o viata prea constransa,viata pe care o duce Emma la manastire,unde erau interzise cartile de dragoste,pe care totusi tanara adolescenta impreuna cu colegele ei le citesc si care se dovedesc a avea un rol important in modul in care Emma va concepe viata.Ea se indragosteste de viata de la Curte,de marchizi si marchize,duci si ducese,incercand sa caute pe parcursul vietii ei aceasta dragoste pe care nu o intalneste insa decat poate dupa moarte.
Aceasta este parerea mea despre carte si cred ca asa trebuie inteles gestul Emmei de a-si insela sotul care o iubea neconditionat,dar care nu ii putea oferi fericirea.

De către: ludovicianul

ludovicianul — Mon, 02 Nov 2009 08:20:56 +0000

Nu prea m-a impresionat cartea. Am citit carti mult mai bune…

De către: Cristina

Cristina — Sun, 01 Nov 2009 11:08:18 +0000

cred ca fiecare femeie la un moment dat, in viata ei se regaseste in acest magnific personaj. dincolo de Emma Bovary si ce reprezinta ea, io gasesc fascinant pe flaubert, care a explorat, intuit si conturat cu atata sensibilitate si profunzime, celebrul “etern feminin”.

De către: IulianT

IulianT — Fri, 03 Jul 2009 09:53:03 +0000

Am cam devenit misogin dupa ce-am citit Doamna Bovary. Sotul i-a oferit in ciuda faptului ca era limitat o dragoste nelimitata iar ea l-a ruinat si i-a adus chiar moartea. O bila neagra pt femei, una alba pt barbati. Se intampla ca in alte romane sa fie invers… da mai rar ;-P

De către: danutza

danutza — Sat, 09 May 2009 13:33:57 +0000

In ciuda aparentelor,putem spune ,asa cum aprecia si Baudelaire,ca doamna Bovary este in realitate o femeie sublima in felul ei,”in mediul ei marunt si in fata micului ei orizont”.
Faptele ei rezulta din ideea ca nu isi accepta rolul,ca nu isi gaseste locul in acel mediu marunt.

De către: Iulix

Iulix — Mon, 13 Apr 2009 14:32:40 +0000

Superba cartea si stilul lui Flaubert este intr-adevar remarcabil.Are acel ceva care te tine cu sufletul la gura si nu te lasa sa lasi cartea.
Emma mi-a lasat un gust amar despre ce inseamna sa nu iti accepti conditia.Nu spun ca trebuie,dar nu in modul in care a facut-o ea, alegand adulterul ca forma de evadare.La final si-a dat seama si de cine o iubeste ca femeie,ca suflet si nu ca obiect de arta si de gresala pe care a facut-o tradandu-l pe Charles intr-o asa maniera.M-a enervat egoismul ei exprimat prin faptul ca nu se gandea nici Charles,nici macar la Berthe si numai la saloanele ei si la cum sa scape mai repede din universul domestic.M-a fascinat finalul mai ales prin prisma lui Charles.Acel om simplu,limitat,dar de o bunatate sufleteasca nemasurata [...spoiler...].Oare nu merita acest om aplauze?
Oricum Emma este de apreciat pentru staruinta sa de a nu se acomoda acelui univers limitat,dar bine-nteles si pentru feminitatea de care da dovada si pentru care era apreciata.
In fine,o carte care merita sa fie cititta!

De către: gigi

gigi — Tue, 17 Mar 2009 20:14:51 +0000

mare bagaboanta