Autor: Andrei Makine
Rating:

O femeie singura isi duce zilele la capatul lumii, la capatul vietii, in asteptarea barbatului pe care l-a iubit in tinerete. Misterioasa indragostita a lui Makine pare ostracizata in inima unui satuc inghetat, insa, pe masura ce autorul ajunge sa o cunoasca, ni se dezvaluie o drama emotionanta, dincolo de cliseele cladite de oamenii care se confrunta cu o astfel de atitudine iesita din comun. Iar daca la inceput, cei din jurul femeii accepta singuratatea ei si incapatanarea de a nu se casatori in favoarea logodnicului pierdut in razboi, luand in calcul ratiuni cat se poate de vulgare - numarul scazut de barbati ramasi in putere dupa terminarea razboiului - , dupa un timp, acceptarea lor se transforma in curiozitate si un soi de revolta, apoi in simpla nepasare. Cu trecerea anilor, femeia devine o obisnuinta, chiar o mandrie a oamenilor din partea locului, care simt in ea lipsa ordinarului, a banalului care marcheaza orice existenta.

Eroina din romanul lui Makine nu este nici o fata batrana putrezita pe interior, nici o icoana, este, pur si simplu, asa cum arata si titlul, o femeie in carne si oase, cu sentimente, suflet si ganduri. Tanarul (la vremea aceea) autor o descopera incetul cu incetul in toata plenitudinea ei carnala, fara a o intelege cu adevarat decat prin demersuri retrospective ulterioare.

Asteptarea zadarnica ii marcheaza femeii existenta, dar acest lucru nu o face cu mai putin reala. Ea traieste, asa cum spune Makine, o viata dincolo de viata, partial cufundata in moarte, ingrijindu-se cu iubire de ritualurile de trecere pentru femeile batrane din sat.
Mi-a placut cartea, insa am dat un rating de doar trei stele, pentru ca, in urma cu ceva timp am citit, tot de Makine, "Muzica unei vieti", care mi se pare superioara. Prin comparatie, "Femeia care astepta" pierde, cel putin in opinia mea.

Reviewer: Laura Magureanu