E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
în vii, pe dealuri, a dat colţul ierbii;
se primeneşte zarea, pomii au dat în floare-
prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii.

E primăvară, Doamnă, şi cerul e senin,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
jos pe baltă, un susur cristalin
şi-adastă vânătorii să împuşte vânt.

E primăvară, Doamnă, şi inima vibrează,
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare;
cel care, adesea sunt, acum oftează-
peste lume saltă aceeaşi privighetoare.

E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
se primeneşte natura, pomii au dat în floare-
iubirea şi speranţa mă sângeră pe vânt.

George PENA

Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Şi colţul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai,încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră,iarăşi, viorele
Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

George PENA