N-am citit cartea, dar îţi înţeleg nemulţumirea.

Nici mie nu-mi plac deloc eseurile de genul ăsta, noroc că sînt reperabile de la primele pagini şi le pot da deoparte. Prefer demonstraţiile mai strînse, chiar şi în eseuri. Mă enervează retorica goală, iar enervarea îmi atinge cota maximă cînd ajung la formule sintetice de mare anvergură, gen ”literatura ruşinii” : )

(P. S. Altfel, văd jumătatea plină a paharului – sînt atîtea eseuri minunate. Anul trecut, dintre francezi, i-am descoperit pe Pierre Bayard şi pe Charles Dantzig. Din primul, în caz că nu-l ştii, uită-te – dacă vrei, bineînţeles : ) – pe prezentările de la ”Peut-on appliquer la littérature à la psychanalyse?”, ”Demain est écrit” şi ”Comment améliorer les oeuvres ratées” (pe site-ul editurii Minuit). Din al doilea, le ”Dictionnaire égoïste de la littérature française”, colecţie de minieseuri foarte personale, într-adevăr, despre o grămadă de teme şi scriitori, destul de în răspar cu ce se ştie îndeobşte despre ei – M. Dantzig are o inteligenţă literară sclipitoare şi e şi foarte amuzant : )

Dacă ţi-ar fi repugnat atât de mult, în genere, argumentaţia ad hominem, te-ai fi referit dintru început la carte, doct şi cu citate, aşa cum noi zici că nu am făcut, nu te-ai fi luat de stupizenia noastră, închipuită sau dovedită cu acte, whatever.

Nu ştiai că o contraargumentaţie, dacă stăpâneşti subiectul în discuţie, porneşte de la obiectul discutat (că-i o carte sau o idee, etc), nu de la capacitatea intelectuală sau de la premisa falsificării efectuate de autorul argumentelor iniţiale, în viziunea ta, infatuate.

Pentru tine, ca şofer, a fost mai savuros să arunci cu premisa habarnismului decât să spui lumii: iată ce am descoperit eu însumi în cartea cutare, spre deosebire de (şi abia aici ai fi putut adăuga, pentru un plus de scandal tâmpenia cu habarnismul) de recenzenta MB şi aplaudacul ei CS.

Dar pariez in continuare că NU ai citit cartea, deşi o susţii. Tot ce ai putut spune despre acest volum a fost o rostire tipic marian vanghelica: cartea este cum este! halal, epocal, profuuund! Cuart autobază!

Creştinesc!

Cât despre toată găleata servită cu ad hominem de autobază, dă-mi voie un pas în lateral. Succes acolo.

În loc să te ocupi de noi, dl Octav, arată barem parte din mărinimia-È›i, treci peste nesemnificativele noastre contribuÈ›ii, treci peste indispoziÈ›ia clară pe care nesuferitele noastre persoane È›i-o provoacă, È™i spune-ne, pe larg, sus È™i tare, care este în viziunea dumitale reuÈ™ita notabilă a acestei cărÈ›i. AÈ™ fi mult mai curios decât în cazul pseudoanalizelor pe care ni le-ai făcut mai sus.

În plus, pentru Octav e mai comod să se comporte ca È™i când Mihaela Butnaru ar fi tratat TOÈšI cititorii ca fiind infantilizaÈ›i È™i uÈ™uratici, nu doar aceia care cad victime acestui gen de scris, de sine admirator, practicat de mulÈ›i dintre hermeneuÈ›ii francezi…Îi este mai uÈ™or să-È™i adape frustrările de sfârÈ™it de an la această falsă interpretare a intenÈ›iilor recenzentei.

Or, poate că se consideră reprezentant sindical al acestei categorii năpăstuite, docile, de cititori, pe care abia noi, superiorii cronicari aroganÈ›i o dispreÈ›uim, pasămite, nu È™i asemenea autori, doldora de stilistică, găunoÈ™i de conÈ›inut…nu È™tim clar. AÈ™a cum n-am aflat dacă dânsul a citit sau nu cartea despre care ”știe ce vorbeÈ™te”.

Dacă ar fi citit recenzia (ceea ce acum sunt sigur că nu mai e posibil) ar fi văzut Octav că nu conÈ›ine opinii derapante sau ”de sus” emise asupra cititorimii. Este un text decent, nepreocupat să È›ină lecÈ›ii de la catedră.

Io zic să-i acordaÈ›i un premiu pentru cel mai vehement vizitator care critică ideile/formulările unei recenzii (deÈ™i încă am dubii că a citit altceva decât comentariile) la o carte pe care nu a pracurs-o. Asta dacă nu È™i-a cumpărat-o azi…NemulÈ›umirea lui Octav are o altă adresă È™i o altă sursă, indescifrabile deocamdată.