bookblog.ro

---

Complotul împotriva Americii

Scris de • 30 October 2008 • in categoria Comedie/Satira

Autor: Philip Roth
Rating: 2 stele - Philip Roth - Complotul împotriva Americii rating - recenzii carti

Philip Roth - Complotul împotriva Americii - recenzie cartiÎn comparaţie cu cărţile lui Roth pe care le-am citit recent, Complotul împotriva Americii pare scrisă de un alt autor. Nu este vorba de dezamăgire cît de constatarea diferenţei: cartea porneşte de la un "ce-ar fi dacă", este o distopie soft, alertă şi tensionată. Ce-ar fi fost dacă Lindbergh ar fi fost ales preşedinte al Americii în 1940? este întrebarea care declanşează maşinăria narativă. Sîmburele de adevăr, sau mai curînd de zvon există: sclipitorului pilot Lindbergh i s-a propus, fără succes, să candideze. De asemenea, sunt cunoscute admiraţia sa pentru Hitler şi poziţia anti-semită.

Pe aceste două coordonate construieşte Roth istoria fictivă a unei Americi cucerite cu abilitate şi farmec de Lindbergh, în care se insinuează şi apoi acţionează violent intoleranţa, orbirea, răutatea. Este viziunea asupra unei ţări care se întoarce împotriva a ceea ce o face să fie numită atît ţara tuturor posibilităţilor, cît şi cel mai potrivit tip de democraţie. Începînd de la aspectul descriptiv, Roth se remarcă prin subtilitatea cu care manipulează în romanul său clişeele, prejudecăţile pozitive despre America şi prin felul în care urmăreşte derapajul din normalitate în criză.

La un al doilea nivel, Complotul împotriva Americii urmăreşte cum se descurcă o familie de oameni obişnuiţi, care întîmplător sunt evrei într-un cartier evreiesc, atunci cînd ceea ce sunt devine din simplu fapt o vină. Bineînţeles, apare şi întrebarea: cum sunt oamenii influenţaţi, formaţi de originea lor etnică? Dar de felul în care se raportează ei la ceea ce sunt din punct de vedere etnic? Întrebările rămîn deschise pe parcursul cărţii, atît timp cît Roth prezintă diferite modele de reacţie la criză: rabinul Bengelsdorf alege colaborarea cu un preşedinte pro-hitlerist; mătuşa naratorului, Evelyn, povesteşte încîntată despre balul la care a dansat Hitler; tatăl Roth este depăşit de dimensiunea nedemnă, umilitoare în care a adus votul liber o ţară ca America, toate valorile la care ţine pînă în final sunt demolate; alţi evrei emigrează în Canada; unii îşi pierd minţile, alţii se resemnează.

Nu trebuie ignorat felul în care Roth se apropie, din nou, autobiografic sau nu, de familia evreiască. Descrierea vieţii cotidiene, nuanţele sarcastice, întîmplările care stîrnesc compasiunea sunt convingătoare. Interesantă este abordarea din exterior spre interior, de la ce se întîmplă la ce se simte, diferită de abordările din cărţile recente, unde se întîmplă mai mult şi mai important în interior.

Asta nu înseamnă că viţa interioară e personajelor e seacă sau că Roth nu problematizează, ci numai se amuză pe seama unei revărsări a incredibilului în America. Cred că punctul nevralgic este sentimentul de persecuţie: aici se reunesc atît evenimentele istoriei alese de autor, cît şi explicaţiile pentru reacţii şi stări. La suprafaţă, după alegerea lui Lindbergh, lucrurile sunt minunate: şantajul (votaţi Lindbergh sau votaţi războiul) a funcţionat, vorbele încurajatoare au prostit naţiunea căriea îi era necesar un erou. Dar în subteran se insinuează neliniştea, izbucniri violente faţă de un evreu sau altul, programe naţionale dubioase şi, mai presus de toate, neliniştea. Teama, încordarea, aşteptarea unei catastrofe, senzaţia că sunt urmăriţi, că viaţa le este definitiv răsturnată - sunt feţe ale persecuţiei. Complotul împotriva Americii arată cît de puţin este necesar pentru a dezechilibra şi a teroriza: un eveniment potenţial ameninţător şi de aici mintea creează singură teroarea.

În final, cărţii i se poate aplica o analiză mai amănunţită, satisfăcătoare pentru cei care caută semnificaţii, mai mult sau mai puţin egoist (Mie ce mi-a rămas din cartea asta? Ce-am înţeles, cum mă ajută?) Totuşi, prima lectură arată mai mult cît de clar e contrastul cu alte romane ale lui Roth şi prezintă o distopie agreabilă prin faptul că "din fericire, nu s-a întîmplat aşa".

Scrisă de Mihaela Butnaru





Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Radu Iliescu spune:

    Da, din fericire nu s-a intamplat asa. Numai ca cetatenii americani de origine nipona au fost inchisi in lagare. Si impotriva lor chiar s-au lansat discursuri rasiste, care “problematizau” pornind de la originea etnica. Deci, din nefericire, S-A INTAMPLAT ASA. Nu cu aviatorul acela, ci cu altii. Aaa, si asta in tara “tuturor posibilitatilor”.

    Ia zi, despre japonezii naturalizati americani scrie in cartea asta? Sau ei nu se pune

    raspunde

  2. Cred că ei se pune, atunci cînd scoţi eticheta „evreu” şi lipeşti eticheta „diferit”.

    raspunde

  3. Radu Iliescu spune:

    Fireste ca agresiunea rasista impotriva americanilor de etnie japoneza nu este cu nimic diferita de o eventuala agresiune rasista impotriva evreilor americani. Cunoscandu-te, nici nu ma asteptam sa ai o alta reactie.

    Insa cartea lui Roth este de o ironie trista. Vai, ce frumos, America nu si-a manjit mainile cu sangele evreilor ei. Ce frumos. Despre niponii americani insa, nimic. Ca si cum n-ar fi avut loc lagarele in care acestia au fost inchisi, ca si cum America n-ar fi o monstruozitate rasista in care negrii si, mai nou, hispanicii, n-ar fi fost constant dati deoparte.

    Sincer, in locul lui Roth, decat sa scriu mizeria asta, mai bine beam o cafea. Una cu lapte si miere.

    raspunde

  4. Şi eu cred că Roth făcea mai bine să bea o cafea decît să scrie cartea asta. Mai cred că el chiar şi-a luat în serios exerciţiul: Ce-ar fi dacă America ar fi cum nu este? fără să ştie (fiindcă nu are/nu avea cum să ştie, e omeneşte să nu poată cuprinde o realitate în întregul ei) cum este America. M-am raportat, după tipar, la realitatea romanului. De asemenea, e posibil ca numai eu să fi citit cartea ca pe un „pfui, ce bine că nu s-a întîmplat aşa” şi mesajul ei să fie de fapt „dar uite, dom’le, că se întîmplă”.

    Nu ştiu despre niponi şi persecutarea lor, vrei să scrii mai mult sau să dai nişte referinţe? Mulţumesc.

    raspunde

  5. CoolDa spune:

    Trebuie sa fi un “diferit” ca sa intelegi cartea asta atat de “diferita” de scrierile cu care ne-a obisnuit Roth.Eu acuma o citesc si chiar imi place! Poate ca-l simt mai bine pe autor fiind si eu un “diferit” ,intr-o Romanie toleranta dar…pana la un punct, doar vezi ca-i criza!
    Intr-adevar e super ca avem de-a face cu o “ce bine ca na fost sa fie” dar , in acelasi timp , Hitler , si al lui razboi cu toate urmarile lui palpabile si-n ziua de azi , s-a intamplat sa fie si unde , oare ? Pai aici in super leaganul civilizatiei industriale , in buriul culturii occidentale , etc. bla-bla-bla…
    Iar japonezii care au supravietuit traumei lagarelor americane n-au decat sa se apuce de scris si sa ne-o spuna p-a lor…
    Contestatarilor lui Roth (doar daca NU sint ANTISEMITI) : cititi fratilor “Operatiunea Shylock”

    raspunde

  6. Ionescu Elena spune:

    Cartea refecta, in opinia mea, foarte bine perioda Tramp a Americii de acum( chiar daca nu asta a fost intentia). Daca inlocuim familia evreiasca cu orice alta familie care nu e americana( de origine alnglo-saxona ) avem o situatie cat se poate de reala. Suprematia albului si discursul urii impotriva a tot ce este diferit
    Sigur ca este socant pentru o America care s-a nascut tocmai din amestecul de “diferente”. Dar sa nu uitam actiunea de inceput omului alb dupa ce a pus piciorul pe pamntul pe care l-a numit America. A pornit la distrugerea a tot ce era diferit de el desi ei erau bastinasii, deci in deptul lor. S- a impus prin forta si violenta si printr-o lipsa de masura de-a dreptul irationala. Aceasta mentalitate este prezenta si chiar incurajata azi. Nimic nou sub soare. In concluzie, in opinia mea, cartea lui Roth este universal valabila pentru toate situatiile in care un om/partid ajunge la guvernare in mod democratic( si nu chiar asa democratic daca ne gandim la minciuni, manipulari etc.) si decreteaza ca este o Vina faptul ca ai alta culoare a pielii, alta nationalitate, alta religie, alta orientare sexuala pana la vina de a gandi diferit. De la sacru la profan : numic nou sub soare. Si asta pentru ca predomina mentalitatea de ” homa homini lupus” in loc de ” homo sacra res homini”.

    raspunde

  7. Ionescu Elena spune:

    Am recitit ce am scris( dupa ce am trimis!!!) si am vazut(vai mie!!!) ca in loc de U am tastat A in numele lui Trump ( desi, daca e sa ma raportez la o distopie…) . Totusi, suntem intr-o realitate in care cred ca trebuie sa prezint scuzele de rigoare ( in genunchi, poate?!- aici ma refer la o zicere a lui Trump cum ca presa care l-a criticat ar trebui sa-si cera scuze in genunchi) asta daca nu vreau sa ajung intr-o inchisoare….Glumesc, desigur! Tot ce doresc este aceasta corectie.
    Cartea “Pentru ce scriem” a lui Roth este de mare ajutor pentru cei care doresc sa- l inteleaga mai bine. Marele merit al scritorului este valoarea universala a sentimentelor si trairilor umane descrise in proza sa si care razbat dincolo de specificul cultural al natiei.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro