Esti aici: bookblog.ro » Lit. contemporana, Mihaela Butnaru » Indignare
Indignare
Autor: Philip Roth
Rating: 
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Radu Pavel Gheo
272 pagini
ISBN: 978-973-46-1365-6
Moartea înseamnă totul
Pentru cei care au citit Everyman, cartea despre care vă vorbesc acum este o variaţiune pe aceeaşi temă, moartea, ca şi cum cuvîntul final din povestea lui orişicine avea nevoie de o adăugire. Indignare se numeşte această completare. Iar dacă răceala şi eleganţa confesiunii din Everyman ilustrează ideea că moartea dă sens vieţii, Indignare vine cu patima şi naivitatea tinereţii: moartea este o nedreptate, o glumă a istoriei lipsită de sens.
Cartea este istoria scurtei vieţi a unui băiat evreu dintr-o familie cinstită, respectabilă, copilul model, care vrea să le facă pe toate cum se cuvine pînă cînd, exasperat de brusca insistenţă a tatălui de a-l proteja, pleacă de-acasă şi începe o viaţă de colegiu din care nu lipsesc gafele lui de raţionalist cuminte. Povestea vine de nicăieri, de după moarte, iar naratorul, cu ai săi veşnici 19 ani (vîrsta la care a murit) scrie:
“Nu eşti prizonierul propriei vieţi doar atunci cînd o trăieşti, ci continui să rămîi cu ea pe cap şi după ce ai pierit. Sau, zic eu iarăşi, poate că aşa-i cazul meu, doar al meu. De unde să fi ştiut? Şi ar fi fost oare moartea mai puţin înfricoşătoare dacă aş fi ştiut că nu e doar un neant nesfîrşit, ci e formată din memoria ce meditează eoni în şir la ea însăşi?(…) De unde să ştiu că nu numai că n-o să am parte de lipsa amintirilor, ci şi că prezenţa amintirilor o să însemne totul? ”
Indignare sau cum să mori dintr-o felaţie reuşită
Atunci cînd vorbeşte de prizonierat în propria viaţă, Marcus Messner repetă, vrînd-nevrînd, gîndirea tatălui său, obsesia lui pentru amănuntele care pot distruge viaţa (“Problema e viaţa, viaţa în care şi cel mai mic pas greşit poate avea consecinţe tragice”, strigă tatăl). Admiraţia sa pentru gîndirea curăţată de misticism nu va provoca doar o scenă memorabilă în roman, ci va avea chiar consecinţele tragice prezise de înspăimîntatul său tată. Marcus Messner e prins ca într-o capcană între ce se cuvine şi ce vrea să facă din viaţa lui.
Fatalitatea aceasta este subtil inserată de Philip Roth în tot romanul. Dacă prezentarea evreităţii ocupă acelaşi spaţiu ca în majoritatea romanelor sale – aici avem o măcelărie, descrieri ale muncii sîngeroase şi onorabile, scene cu cumpărători caraghioşi -, personajul nu are o viaţă întreagă la dispoziţie pentru a se construi pe sine, pentru a se împăca în mintea lui cu frînele puse de părinţi. El se află în plin avînt, încercînd să-şi găsească locul în propria viaţă, oprit la fiecare pas de bunele intenţii ale educaţiei părinteşti. O idee despre acest amestec ne-o aduce întrebarea tînărului Messner dacă nu cumva moartea e pedeapsa pentru prima felaţie de care-a avut parte, pentru prima lui poveste amoroasă, atît de atipică.
Philip Roth, stilistul
Dacă aveaţi cumva îndoieli, Indignare e încă o demonstraţie a stilistului Roth: cu un umor sardonic, întrebări răscolitoare despre viaţă şi moarte şi încîntătoarea lui vehemenţă, care nu îl părăseşte nici în cele mai austere condiţii stilistice. În Indignare, sub pielea (scrisul) meditativă a povestitorului, se află puştiul de 19 ani, ca şi cum trecerea în viaţa matură, asta e moartea.
Pe lîngă recomandarea caldă de a citi această carte, vă invit să ascultaţi şi ce spune autorul. Pînă la urmă, nici nu are nevoie de intermediari:
Scris de Mihaela Butnaru
Găsiţi un loc de poveste cu multe cărticele, joculeţe şi articole folositoare pentru părinţi.
Multumesc pentru recenzie, m-a convins ca e o carte pe care se merita sa o am in biblioteca…
Mă bucur!
Nu am inteles un lucru. Baiatul a murit fizic la 19 ani sau a murit spiritual, “baiatul ideal” care nu facea gafe si facea totul cum se cuvine la 19 ani?
Marcus Messner moare în războiul dintre Coreea de Nord şi cea de Sud, în care au fost implicate şi trupele americane. Aveau un sistem interesant de recrutare. Vei vedea citind cartea.
si mie mi se pare a fi foarte interesanta, o trec pe wishbooklistul meu
După ce o citeşti, să treci pe aici să ne spui cum ţi s-a părut
Întâmplarea face să am un dinte împotriva lui Roth, doar că nu-mi amintesc defel care ar fi ăla. Fapt este că nu citesc Roth.
În acelaşi timp, am fost tentat de nenumărate ori să cumpăr «Indignare», din motive parţial necunoscute (posibil psihanalizabile). Singurul argument clar ar fi acela că traducerea este semnată de Gheo.
Acum chiar că o s-o cumpăr, tocmai ce am dat din întâmplare peste “yet another review”:
http://chuckpalahniuk.net/reviews/indignation
«Nevertheless, this is a novel I recommend to those who have never read Roth, as well as to readers who had previously given up on him. Marcus Messner is a lovely character, a tragic creation, and the sort of narrator that more books should boast. This is a more mature, subtler ‘Catcher in the Rye’, for an audience whose disillusionment hasn’t yet spelled the death of hope for a more sensible American society.»
Ce păcat şi lovitură în orgoliu că am fost mai puţin convingătoare decît Palahniuk
Dar mă bucur că o vei citi, ar fi interesantă părerea cuiva care nu citeşte Roth. Eu una aştept curioasă opinia ta de după lectură.
Da, şi eu nu mai pot de curios. Cu aşa “somităţi” care recomandă această umilă carte scrisă “doar” de un anume Roth… “Noroc” şi cu traducerea lui Gheo (indiscutabil bună!).
Asta e chiar savuroasă: “Întâmplarea face să am un dinte împotriva lui Roth, doar că nu-mi amintesc defel care ar fi ăla. Fapt este că nu citesc Roth.” NU-l citesc, dar îl detest. Adă sărurile!