Asta e chiar savuroasă: “Întâmplarea face să am un dinte împotriva lui Roth, doar că nu-mi amintesc defel care ar fi ăla. Fapt este că nu citesc Roth.” NU-l citesc, dar îl detest. Adă sărurile!

Dar mă bucur că o vei citi, ar fi interesantă părerea cuiva care nu citeşte Roth. Eu una aştept curioasă opinia ta de după lectură.

În acelaşi timp, am fost tentat de nenumărate ori să cumpăr «Indignare», din motive parţial necunoscute (posibil psihanalizabile). Singurul argument clar ar fi acela că traducerea este semnată de Gheo.

Acum chiar că o s-o cumpăr, tocmai ce am dat din întâmplare peste “yet another review”:
http://chuckpalahniuk.net/reviews/indignation
«Nevertheless, this is a novel I recommend to those who have never read Roth, as well as to readers who had previously given up on him. Marcus Messner is a lovely character, a tragic creation, and the sort of narrator that more books should boast. This is a more mature, subtler ‘Catcher in the Rye’, for an audience whose disillusionment hasn’t yet spelled the death of hope for a more sensible American society.»