Comments on: Man in the Dark http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/man-in-the-dark/ cartile care conteaza! Fri, 19 Mar 2010 19:49:25 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.1 hourly 1 By: secession http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/man-in-the-dark/#comment-88128 secession Sat, 28 Feb 2009 07:04:15 +0000 http://www.bookblog.ro/?p=2303#comment-88128 Cititorul ingenuu există, dar nu trăieşte mult. :) Cititorul ingenuu există, dar nu trăieşte mult. :)

]]> By: Mihaela Butnaru http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/man-in-the-dark/#comment-88056 Mihaela Butnaru Fri, 27 Feb 2009 11:49:31 +0000 http://www.bookblog.ro/?p=2303#comment-88056 Poţi să îl iubeşti pe Auster fără a-i citi toate cărţile, fără a-l cunoaşte, dar şansele să îţi placă scad dramatic dacă începi cu <b>Travels in the Scriptorium</b>. Cît despre <b>Man in the Dark</b>, părerile sunt împărţite, pentru mine nu a fost o revelaţie, dar vorbind, cum spui, din perspectiva expectanţelor create, cărţilor anterioare. Nu pot evita să ajung la o viziune integrativă. Hm, am îndoieli că există cititor ingenuu :) Poţi să îl iubeşti pe Auster fără a-i citi toate cărţile, fără a-l cunoaşte, dar şansele să îţi placă scad dramatic dacă începi cu Travels in the Scriptorium.
Cît despre Man in the Dark, părerile sunt împărţite, pentru mine nu a fost o revelaţie, dar vorbind, cum spui, din perspectiva expectanţelor create, cărţilor anterioare. Nu pot evita să ajung la o viziune integrativă.

Hm, am îndoieli că există cititor ingenuu :)

]]> By: secession http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/man-in-the-dark/#comment-88042 secession Fri, 27 Feb 2009 07:03:13 +0000 http://www.bookblog.ro/?p=2303#comment-88042 "Călătoriile acestea reprezintă un index interesant al personajelor şi motivelor austeriene, un instrument cu puţine şanse de a trece drept fermecător în faţa unui cititor care se află pentru prima oară în faţa unei cărţi de Paul Auster." Nu prea mă 'întâlnesc' afectiv cu argumentul acesta când citesc/când e vorba de o carte. L-am primit când a fost vorba despre viziunea mea 'îngustă' asupra Bucureştiului: ca să-l iubeşti, trebuie mai întâi să îl înţelegi. Yeah, right. În compensare ;), înţeleg însă când un cititor de Auster (nu zic fan, că nu ar fi prea onorant, ar suna pop) prezintă fiecare lucrare a acestui autor ca pe o reuşită, nimic nu e, carevasăzică, ratat. Recunosc rezonanţa: aşa mi se întâmplă mie la Kundera şi la Roth. Well, nu prea cred în obiectivitatea noastră... La a 5-a (de exemplu) carte produsă de autorul nostru preferat, deja citim cu ochii expectanţelor şi ai experienţelor anterioare şi nu cu cei ai cititorului ingenuu. Cum ar fi: îl citim deja pe Auster, nu atât cartea (dincolo de filele cărţii) - şi aici am putea redeschide nesfârşita discuţie despre oportunitatea şi 'trecerea', ca reţetă, a autoficţiunii, autoconfesiunii. :) Dar eu mi-am propus să comentez aici exclusiv argumentul, nu şi cartea de faţă, pe care nu o voi putea ţine în mână prea curînd, din păcate, lipsind traducerea. “Călătoriile acestea reprezintă un index interesant al personajelor şi motivelor austeriene, un instrument cu puţine şanse de a trece drept fermecător în faţa unui cititor care se află pentru prima oară în faţa unei cărţi de Paul Auster.”

Nu prea mă ‘întâlnesc’ afectiv cu argumentul acesta când citesc/când e vorba de o carte. L-am primit când a fost vorba despre viziunea mea ‘îngustă’ asupra Bucureştiului: ca să-l iubeşti, trebuie mai întâi să îl înţelegi. Yeah, right.

În compensare ;) , înţeleg însă când un cititor de Auster (nu zic fan, că nu ar fi prea onorant, ar suna pop) prezintă fiecare lucrare a acestui autor ca pe o reuşită, nimic nu e, carevasăzică, ratat. Recunosc rezonanţa: aşa mi se întâmplă mie la Kundera şi la Roth. Well, nu prea cred în obiectivitatea noastră… La a 5-a (de exemplu) carte produsă de autorul nostru preferat, deja citim cu ochii expectanţelor şi ai experienţelor anterioare şi nu cu cei ai cititorului ingenuu. Cum ar fi: îl citim deja pe Auster, nu atât cartea (dincolo de filele cărţii) – şi aici am putea redeschide nesfârşita discuţie despre oportunitatea şi ‘trecerea’, ca reţetă, a autoficţiunii, autoconfesiunii. :)

Dar eu mi-am propus să comentez aici exclusiv argumentul, nu şi cartea de faţă, pe care nu o voi putea ţine în mână prea curînd, din păcate, lipsind traducerea.

]]>