Esti aici: bookblog.ro » Mihaela Butnaru, Roman psihologic » My Life as a Man
My Life as a Man
Autor: Philip Roth
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Philip Roth nu este un autor cuminte, care să scrie „frumos” pentru cititori şi critici; se află cu siguranţă departe de a fi un stilist, de asemenea nu dovedeşte mare încredere în rolul eliberator al scrisului, deşi nu are de ales şi îl foloseşte. Eu scriu faptele aşa cum sunt, pare să spună el, în termenii unui realism ale cărui fapte sunt cele interioare. Este vorba de nelinişti, temeri, vinovăţii ereditare, scenarii interioare incompatibile cu lumea dinafara propriei minţi, iluzionare, incapacitatea de a confrunta viaţa reală, prin urmare, omenescul pus sub lupă. Admirabil la Roth este faptul că observaţia nu se face cu răceală şi echidistanţă, ci cu patimă, incisiv, incorect, poate pentru unele sensibilităţi frustrant şi nedrept. Spun că este admirabil, fiindcă astfel scutură el, incomod, drama umană de toate teoriile care-i inhibă însemnătatea. Într-un scris atît de individualist există chiar pericolul ca, după rezistenţa iniţială, foarte mulţi cititori să se regăsească.
Astfel se întîmplă şi cu My Life as a Man, o meditaţie în trei acte asupra rolurilor pe care le învăţăm unii pentru ceilalţi şi, de aici, pentru propriile speranţe şi aşteptări. Peter Tarnopol, cu visele sale livreşti şi un model flaubertian despre cum se trăieşte şi cum se scrie, se trezeşte în furtuna unei relaţii bolnave:
„I wanted to be humanish: manly, a man. At the time when all this began, I would never have thought it necessary to announce that as an aspiration – I was too confident at twenty-five that success was all but at hand – nor did I foresee a career in which being married and then trying to get unmarried would become my predominant activity and obsession.”
Nu numai ironic, dar şi previzibil, tînărul Tarnopol este victima propriilor atitudini principiale, a unei etici paradoxale care o întîlneşte pe cea distructivă a lui Maureen, femeia de care ajunge să nu poată divorţa. Atît de bine pregătit pentru o viaţă fără surprize, cu lecţia învăţată din cărţi, trece, în confruntarea cu realitatea incontrolabilă adusă de Maureen, prin toate etapele neputinţei şi disperării. Faţă de vesela uşurătate a lui Portnoy, imaturitatea lui Tarnopol constă în contrariul ei: perpetua îngrijorare, centrată pe sine, încercarea de a fi demn şi onest, tot timpul în neconcordanţă cu lumea, ataşarea de reguli, fie ele şi nerealiste. Pentru mine, Peter Tarnopol este o imagine din care fac parte Portnoy, Zuckerman şi parţial Kepesh, imaginea complexă a acelui bărbat hăituit de rolul său, de o nepotrivire dintre ce se dă şi ce se cere, de aşteptările de la propria sexualitate. O mască pentru Roth însuşi, inteligent transpusă în fragmente discontinui, în poveşti a căror schemă simbolică nu se schimbă.
Şi romanul psihanalizei lui Tarnopol poate fi văzut ca o extindere şi aprofundare a analizei din Portnoy’s Complaint. Fără a-şi transforma personajul într-un caz, Roth îl trece prin iadul relaţiilor de dragoste cu aceeaşi energie şi încăpăţînare cu care l-a făcut pe Kepesh un veşnic nesatifăcut, căutător al plăcerii, temător de moarte. Pînă şi pentru obişnuiţii romanelor psy, My Life as a Man este o provocare în a descurca firul teoretic, în mare parte datorită puterii de atracţie a poveştii în sine şi de faptul că un cititor se simte părtinitor faţă de un personaj sau altul.
Sunt mai multe căi de investigat în ce priveşte My Life as a Man, de la raportul dintre viaţă şi artă, straturile de ficţiune care compun existenţa, de la ficţiunea bună (literatura) şi ficţiunea rea (minciuna) pînă la ce înseamnă nevoia de celălalt, la validitatea unei viziuni asupra vieţii de cuplu aşa cum o arată experienţa lui Tarnopol. Nu trebuie neglijat, de asemenea, umorul lui Philip Roth, între un surîs sarcastic şi scene de un comic absurd. Însă în final, oricît de tenantă şi de satisfăcătoare este investigarea, My Life as a Man merită citită şi gîndită cu tot corpul, scufundat în amintirile proprii, în luptele abandonate şi dorinţele neîmplinite. Cred că acesta este rostul ei esenţial: să îl facă pe cititor să se confrunte cu sine.
Scrisă de Mihaela Butnaru
A meritat sa-mi calc pe inima: foarte buna recenzia.
Mă bucur de apreciere.