Esti aici: bookblog.ro » Mihnea Simandan, Poezie » Noaptea

Noaptea

Autor: Lucian Suciu
Rating:

“noaptea cerul deasupra
ma regaseste singur.
tipete de pescarusi”
Toate aceste cuvinte ne inspira singuratatea si noaptea pe care o vom regasi in paginile plachetei “Noaptea” de Lucian Suciu (Editura Mirador, 2000, Arad, 28 pagini).

Lucian Suciu s-a nascut la 23 octombrie 1956, in Arad si este unul din binecunoscutii poeti de haiku aradeni, autor a 12 volume de poezie: Lumineaza – Deschide – 1990, Memoria unui cuvant – 1992, Petale – 1993, Pamant – 1994, Ploua / Camera nemobilata – 1995, Umbre miscatoare – 1996, E ceva – 1997, Fin de siécle – 1997, Ceruri – 1998, O ceasca goala – 1999, O picatura de tus – 2000 si Noaptea – volum asupra caruia ne vom apleca in acest portret haiku.

Colaborator la numeroase reviste literare din tara si Arad, cum ar fi “Salonul literar”, “Haiku”, “Albatros”, “Orfeu”, “Relief” si “Arca”, Lucian Suciu a cunoscut scriitori, pictori, artisti, oameni din diferite sfere ale culturii. Cu toate acestea, o buna parte a activitatii sale literare i-a fost influentata de poezia haiku.

Intalnirea dintre Lucian Suciu si poezia clasica japoneza haiku s-a petrecut in anul 1989, cand a citit o antologie de haiku japonez. Din acel moment, viitorul poet s-a decis sa-si puna pe hartie gandurile, utilizand forma poetica sugerata de haiku. Trebuie inteles de la inceput faptul ca a fi autor de haiku nu presupune in mod special respectarea formei de baza de 17 silabe (5-7-5), deci nu este importanta imitarea in litera, ci imitarea in spirit a acestui gen de poezie japoneza. Regula silabelor, pentru un cititor occidental nu este atat de semnificativa, din moment ce, atat poetul cat si cititorul, nu poate benefica de reprezentarea grafica, adica a ideogramelor, in realizarea unui poem haiku.

Autorul ne prezinta o trista placheta de haiku, intitulata sugestiv Noaptea. Noaptea care, citind poeziile lui Lucian Suciu, ne urmareste, si implicit il urmareste pe autor, obsedant peste tot locul:
“noaptea ma atrage
spre ea
cu toate fotografiile”

Se pare ca Aradul, cu singuratatea lui, cu umbrele lui, cu luminile lui l-au marcat foarte mult pe poetul ratacitor al strazilor aradene:
“noapte cu luna.
ma cufund in orasul tacut
ca intr-o mare
*
singuratatea unei nopti de iarna
dincolo de flacari
o lume
*
acelasi plans
in fiecare noapte.
oras indepartat”

Poetul a incercat sa concentreze totul in micropoemul haiku, deoarece in el se simte mai putin risipit si se regaseste mai mult in filosofia lui:
“noaptea
furia ploii
literele unui vechi ziar
*
ploaia afara
manuscrise vechi murdare
in tomberon
*
stelele
pietrele din pavaj
ne privim straini
*
stigmatele bolii.
amintindu-mi de caietul vechi
in noaptea de toamna”

Noaptea haiku a lui Lucian Suciu este presarata cu cateva ilustratii, create de insusi autorul, totul incheindu-se cu … ganduri:
“Gandul in tine, tacut, isi ocupa locul lui, calm, in penumbra mintii…
*
Multe lucruri pe strada. Totul, in cateva linii…
*
Ma trezesc: cateva umbre in jurul meu si niste trecatori…
*
Inveti sa taci, pentru a patrunde mai usor in lumea interioara.”

Pagini triste. Tacere, interiorizare, apropiere de sine, meditatie. Iata ce ne ofera Lucian Suciu. Un poem al vietii insingurate, o noapte intr-un oras si mai singur. Toate acestea, impreuna cu lectura usoara a acestei mici colectii de haikuri, m-au facut sa acord rating 3.

Reviewer: Mihnea Voicu Simandan

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor