Esti aici: bookblog.ro » Aventura, Cristina Teodorescu, Roman istoric » Acordorul de piane
Acordorul de piane
Trebuie să recunosc: Acordorul de piane m-a făcut curioasă din primul moment, şi asta poate pentru că în mintea mea acest personaj este întruchipat de un bătrânel prăfuit „exilat” în atelierul său. Şi atunci am fost curioasă să văd cum ar putea un astfel de caracter deveni personaj principal într-un roman scris de Daniel Mason. Şi uite că se poate!
Edgar Drake, acordor de piane marca Erard primeşte sarcina de a călători până în Birmania, colonie englezească aflată sub asediu, pentru a repara un pian deţinut de un personaj atât important şi vital pentru Marea Britanie, cât şi un individ ciudat. De ce ciudat şi interesant? Asta pentru că maiorul-chirurg Anthony J. Carroll, pentru că despre acesta este vorba, a cerut în plin război birmanezo-britanic un pian Erard, ştiind prea bine cât de importantă este poziţia acestuia pentru Coroana Britanică, om care a reuşit să construiască un fort la Mae Lwin într-o zonă greu accesibilă armatei dar vitală pentru ocupaţie. Iar o astfel de cerere este cel puţin şocantă pentru Ministerul de Război britanic. Drake călătoreşte de la Londra la Mandalay, unde va lua contact cu civilizaţia shană, de care curând va fi cucerit. Datorită asediului asupra Mae Lwin-ului, Drake va fi nevoit să întârzie misiunea, ca mai apoi să fugă împreună cu Khin Myo la Mae Lwin. Ajuns la capătul călătoriei sale, Edgar Drake repară pianul în nici două zile şi cu toate acestea nu se întoarce acasă, rămânând încă trei luni alături de Carroll. Finalul este neaşteptat şi oarecum trist, însă experienţa lui Drake poate fi considerată iniţiatică tocmai datorită mutaţiilor pe care acesta le suferă în cele câteva luni petrecute afară din lumea în care a trăit.
Acordorul de piane atrage de la primele pagini care i se înfăţişează cititorului şi asta datorită scriiturii atât simple cât şi încărcate de date de origine istorică. Aşa cum recunoaşte şi autorul în postfaţa cărţii, multe dintre evenimentele şi numele utilizate în roman sunt reale, pentru a crea un cadru cât mai veridic poveştii unui englez tipic plecat de acasă pentru a repara un Erard. Ce mi-a plăcut la acest roman este îmbinarea muzicii cu istoria, sunetul fiind cel care legă civilizaţiile într-un spaţiu atât de depărtat de tumultul Londrei. Apoi, civilizaţia shană este cu adevărat impresionantă din descrierile lui Mason, iar ca cititor parcă trăieşti alături de Egdar Drake fiecare răsărit şi apus de soare.
De fapt aceasta este şi tema acestui roman: muzica universală care uneşte oamenii, iar experienţa lui Drake este una iniţiatică; şi anume, de la un simplu acordor de piane care nu a părăsit niciodată ţara natală ajunge să devină un pianist care ajută la buna desfăşurare a tratativelor de pace dintre birmanezi şi britanici.
Un personaj controversat rămâne Carroll care nu este nici militar, nici doctor, este un pacificator care încearcă să construiască o lume mai bună. Cu toate acestea, este mereu învăluit în mister, iar acţiunile sale nu se ştie de cine sunt impuse ori dacă acesta acţionează în numele său. Dovada acestui fapt este întrunirea dintre prinţii shani şi Carroll la care Drake ia parte fără să fi aibă nici un rol. Finalul nu îndepărtează ceaţa care acoperea acest personaj, întrucât nu se ştie dacă într-adevăr acesta este un trădător, ori doar armata britanică doreşte să se descotorosească de el.
Acordorul de piane este cu adevărat un roman savuros, unul dintre acelea pe care nu ai mai vrea să-l laşi din mâini şi ajungi să te întrebi mereu ce se va întâmpla mai departe, dacă Drake se va întoarce vreodată acasă, va rămâne cu Khin Myo, ce se va întâmpla mai departe cu pianul Erard, dacă Carroll va reuşi să unifice prinţii shani şi să încheie pacea şi aşa mai departe. Îl recomand cu căldură pentru că în final rămâne o călătorie pentru toţi, nu doar pentru acordorul de piane, ci şi pentru fiecare cititor în parte dornic de a vedea o altă lume diferită, muzicală şi exotică.
O recenzie de: Cristina Teodorescu






























Si mie mi-a placut romanul, nu l-am mai lasat din mana. Si mai ales, ca pe tot parcursul lui, am asteptat sa se intample ceva, pentru ca nu intelegeam, de ce-si dorea Drake sa ramana acolo. Ca sa moara, ca dr.-ul Carroll sa fie si patriot si tradator, iar Khin Myo, amanta unuia, seducatoarea altuia. Misterul de la inceput ramane acelasi pana la final, atata doar ca lucrurile nu sunt pretuite la fel peste tot.
Dragos, multumesc pentru comentariu. Adevarul este ca din momentul in care am pus mana pe acest roman… m-a captivat asa de mult incat l-am terminat intr-o seara.
Personal si eu mi-am pus aceeasi intrebare… de ce Drake nu pleaca acasa? pentru ca Khin Myo totusi ramane doar o iluzie pentru el, iar atingerile acestora au fost mai mult… sa le zicem asa.. conversationale.
Oricum, multumesc de trecere si de semn
te mai astept
@woodisor: sa stii ca m-am mai gandit la acest roman si nu cred ca este de categoria a doua, cum s-ar crede. Ar trebui recitit, cu insistenta pe anumite fragmente – cele cu Londra, cele cu calatoria, povestile auzite, interogatoriul dinainte de a fi omorat…
Am afirmat cumva ca este de categoria a 2-a? Nu cred
… are pasaje extrem de delicate, iar altele sunt atat de bine realizate incat ai impresia ca te afli langa Drake.
…sper sa nu-mi para rau ca am citit recenzia asta…trebuie sa-mi vina coletul cu aceasta carte saptamana viitoare si e pe lista pantru citit……..
Ana
… recenzia nu se poate compara cu cartea… crede-ma ca e mult mai mult decat ceea ce am zis aici. Sper sa-ti placa.
Spor la citit
Tocmai am citit aceasta recenzie si mi-am comandat si eu cartea. Abia astept sa o citesc
Labutze… spor la citit!