Autor: Jostein Gaarder
Rating:

Îmi recunosc vina! Atunci când am primit romanul Ca într-o oglindă, în chip întunecat... nu auzisem de Jostein Gaarder. Mai apoi am aflat că acesta a scris Lumea Sofiei, de unde şi ruşinea şi mai mare! Trecând peste acestea, totuşi mă aflam în faţa unui roman care m-a fascinat de la primele pagini.

Ediţia pe care am avut-o aparţine editurii Univers. Dar ceea ce m-a frapat a fost faptul că nu m-am aşteptat ca în spatele unei coperţi să se afle o lume atât de mare şi de surprinzătoare. Am ales să vă scriu astăzi despre romanul Ca într-o oglindă, în chip întunecat... şi asta pentru că se apropie şi de noi primii fulgi de zăpada. Pentru că romanul se petrece în preajma Crăciunului. Şi pentru că vorbeşte sincer şi simplu despre un lucru atât de înfiorător pentru unii, dar atât de interesat pus pe hârtie!

Cecilie este o fetiţă aflată în stagiu terminal a bolii, chiar dacă aceasta nu dă semne ale bolii. Într-o noapte, după Crăciun, este vizitată de îngerul Ariel, moment în care fetiţa va fi iniţiată în ceea ce noi numim lumea de dincolo, lumea din oglindă (de unde şi titlul). Pe parcursul conversaţiilor dintre Cecilie şi Ariel, ambii învaţă unul de la celălalt, fiecare personaj este un profesor pentru celălalt, chiar dacă îngerul Ariel avea o cunoaştere mai complexă.

Ca într-o oglindă, în chip întunecat... m-a uimit în primul rând cu personajele şi asta pentru că o fetiţă ca şi Cecilie poate să înţeleagă lumea într-un mod complex, fără aş pierde copilăria şi chiar mofturile specifice vârstei. Mai mult decât atât, mi-a plăcut faptul că autorul nu lasă loc de interpretări în privinţa bolii fetiţei.

Cred că aici stă farmecul scriiturii lui Gaarder, poate acest lucru m-a bucurat: Cecilie este bolnavă însă nu se comportă ca atare. Ea este bolnavă, dar nu vom şti niciodată de ce suferă, cum a ajuns acolo sau care poate fi evoluţia bolii acesteia.

Nu pot să-mi ascund afinitatea avută faţă de îngerul Ariel care este la rândul lui un copil care învaţă din experienţa Ceciliei. Mai mult decât atât, faptul că îngerul preia din comportamentul fetiţei anumite atitudini, idei.

Cecilie, când este cu îngerul Ariel, poate face ce doreşte, se poate ridica din pat, pleacă la săniuş cu acesta şi trăieşte din plin iarna frumoasă care o înconjoară. Deşi am impresia că simte că este bolnavă, Cecilie nu se comportă ca atare. Ea crede cu adevărat că după vacanţa de iarnă va merge din nou la şcoală şi-şi va relua viaţa normal.

Ca într-o oglindă, în chip întunecat... este cu adevărat o carte frumoasă pe care o recomand cu căldură. Unii ar spune că romanul este tragic, eu însă mă voi feri de astfel de aprecieri" este un roman trist, dar în acelaşi timp ai multe de învăţat din el!

Scrisa de Cristina Teodorescu