Cămara diavolului
Scris de Cristina Teodorescu • 7 februarie 2008 • in categoria Cristina Teodorescu, Lit. contemporana
Autor: Jim Crace
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
La prima vedere, Cămara diavolului nu m-a atras sub nicio formă. Şi asta poate pentru că modul de prezentare al cărţii nu are nimic incitant la suprafaţă (coperta este de-a dreptul ternă). Jim Crace nu îmi spunea nimic, era un autor complet necunoscut mie. Şi poate aşa ar fi rămas dacă nu aş fi luat Cămara diavolului de la Schimb de cărţi.
Compusă din 64 de povestioare, cartea lui Crace aminteşte despre "bunătăţile ascunse" poftelor umane, despre ceea ce poate părea imposibil de "digerat". Şi asta pentru că personajele din Cămara diavolului au pofte greu de satisfăcut, devin oamenii instinctelor. Şi nimic nu este mai incitant decât un secret descoperit.
Dacă la prima vedere Crace ne introduce în universul unei cămări pline de măncăruri ce pot fi explorate şi încercate, la o analiză mai profundă am înţeles ţinta autorului: mâncarea este transpusă în planul secund în momentul în care intervin emoţiile umane şi interacţiunea dintre acestea. Mâncarea este doar un instrument care trezeşte simţurile, tentaţiile, vina, deziluzia, frica etc. Tocmai acele simţuri pe care marea majoritate nu le simt atunci când mănâncă.
Chiar dacă nu sunt fana unei supe făcute dintr-o poşetă veche de piele, nu poţi da la o parte mâncarea abundentă care literalmente îţi poate lăsa gura apă. Dar tocmai surpriza, incertitudinea a ceea ce pot mânca personajele face din Cămara diavolului o carte "delicioasă"!
Desigur, îmi vine greu să descriu ceea ce se ascunde în spatele coperţilor şi a celor 163 de pagini. Dar mereu mă cuprinde un sentiment ciudat când mă gândesc la ce compune Cămara diavolului, un sentiment de vină dulce şi totuşi o plăcere pe care aş parcurge-o încă o dată. Şi cu ce am rămas în urma lui Crace? Cu reţete care să-mi spună dacă o să fiu o bună bucătăreasă, vecină ori soţie. Cu gustul unor sosuri care pot deveni şi cu mâncăruri care îţi trezesc imaginaţia.
Nu-mi rămâne decât să vă invit să deschideţi şi voi, la rândul vostru, Cămara diavolului şi să alegeţi de pe rafturile sale o cutie, conservă ori mâncare. Sunt sigură că veţi găsi aici ceva care să fie pe gustul vostru.
Scrisă de Cristina Teodorescu
Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Gabriel Nita spune:
Recunosc că de mult timp nu am mai citit nici o recenzie de pe bookblog, chiar dacă feed-ul site-ului mi-a rămas în Reader. Senzaţia mea e că site-ul a pornit de la o idee bună (sau foarte bună), însă probabil că la un moment dat s-a optat pentru o dezvoltare cantitativă în defavoarea unei dezvoltări calitative. Cu alte cuvinte, multă efervescenţă online şi offline (multe posturi, mulţi vizitatori, multe întâlniri, multe titluri de cărţi) şi în continuare foarte puţin conţinut relevant şi foarte puţini comentatori în măsură să scrie o adevarată recenzie sau măcar un text interesant despre o carte.
“Recenzia” de la Cămara diavolului vine din păcate să îmi confirme astăzi opinia negativă. Jumătate din text e o repetiţie de “poate”, “la prima vedere”, “în spatele coperţilor”, “desigur, îmi vine greu” şi “nu-mi rămâne decât să”. Cealaltă jumătate e compusă din formulări pline de sens şi de savoare precum: “cu gustul unor sosuri care pot deveni”, “nu poţi da la o parte mâncarea abundentă care literalmente îţi poate lăsa gura apă”, “acele simţuri pe care marea majoritate nu le simt atunci când mănâncă”, “să alegeţi de pe rafturile sale o cutie, conservă ori mâncare”.
Pot spera la texte scrise într-o limbă română fluentă şi care să conţină idei, nu blabla-uri pe marginea unei cărţi? Citeşte cineva tot ceea ce se publică pe site? Există “standarde de calitate”? Se vrea mai mult? Chiar credeţi că acesta e nivelul fanilor bookblog?
-
Andrei Rosca spune:
Sunt multi care au o parere diferita de a ta, Gabriel.
Oricum, multumim pentru comentariu / atentionare. -
Gabriel Nita spune:
Posibil. Nu am pretenţia să vorbesc în numele altora, ci numai în al meu.
Dar revenind la Cămara diavolului, tu ce punctaj ai da recenziei? Cât din cinci? Măcar cifra aia seacă ar fi relevantă ca un răspuns la întrebările mele de pe final. (Şi ţi-aş da şi un termen de comparaţie, dacă eşti amabil, respectiv Cartuşiera de cărţi. Sau… e deja prea mult?)
-
Andrei Rosca spune:
Gabriel, rolul meu aici este altul decat a judeca daca o recenzie e buna sau nu. Sunt persoane in bookblog care se pricep la asta mult mai bine decat mine.
Pe mine ma deranjeaza faptul ca generalizezi. Chiar daca asta sau chiar ultimele X recenzii ar fi, dupa parerea ta, proaste, asta nu inseamna ca pe bookblog nu se scriu texte fluente sau ca tot ce vezi aici sunt “blabla-uri pe marginea unor carti”.
Eu am sa ma opresc aici cu discutia asta. Multumesc inca o data pentru comentariu.
Victor spune:
7 februarie 2008 | 1:23 pm
E bunisoara cartea :D