Autor: William Trevor
Rating:

William Trevor a scris o serie de povestiri care au fost foarte bine primite de public. Cel de-al doilea său roman a fost Colegi de odinioară (The Old Boys), fiind şi premiat cu Hawthornden Prize for Literature in 1964. Jaraby, Sole, Cridley, Nox, Turtle, Swabey-Boyns, Sanctuary şi Ponders au absolvit aceeaşi şcoală cam prin aceeaşi perioadă, cu mici diferenţe de ani. Tema romanului se "învârte" în jurul rivalităţilor şi geloziilor meschine ale grupului de gentlemani septuagenari incapabili să aleagă pe următorul preşedinte al Comitetului Foştilor Elevi. Despre personajele principale (în număr de opt) se poate spune că nu au părăsit niciodată şcoala cu adevărat, întrucât Comitetul este parte dominantă a vieţii lor, singurul loc unde mai au o autoritate.

Jaraby este convins că va fi ales preşedinte însă Nox, fostul lui pupil vrea să-i zădărnicească alegerea, nu neapărat pentru a fi la rândul său ales, ci pentru a-l face pe Jaraby să sufere pentru prima dată, o mică picătura pe lângă toate suferinţele îndurate de Nox pe parcursul anilor de şcoală, majoritatea datorită lui Jaraby. Personalităţile puerile a lui Jaraby şi Nox se întrec în a-şi urzi unul altuia noi intrigi şi motive de ceartă.

Totodată sunt prezentate şi vieţile private ale bătrânilor, de la oameni singuratici (Turtle şi Nox), la cei mai puţin singuratici şi mereu puşi pe şotii (Cridley şi Sole), până în interiorul vieţii casnice a familiei Jaraby, unde soţii se zvârcolesc asemenea lui Laocoon în strânsoarea unei căsnicii nearmonioase.

Fiecare întâmplare a septuagenarilor reuşeşte să te ţină alert, dorind să afli ce au mai făcut personajele, chiar dacă evenimentele descrise în Colegi de Odinioară sunt cât se poate de banale. Jaraby şi Nox nu au părăsit încă şcoala, Cridley şi Sole continuă să trăiască în ea însă viaţa la pensiunea Rimini le umple majoritatea timpului, în timp ce Ponders se gândeşte în permanenţă la retragerea din Comitetul Foştilor Elevi. Cred că personajul cel mai trist din această poveste rămâne totuşi Turtle, ramolit şi singur, care ajunge să fie bătaia de joc a tuturor.

Una dintre temele dominante în scrierile lui Trevor este dificultatea de a accepta adevărul sau de a-l recunoaşte şi de a-l comunica. Personajele preferate ale lui Trevor sunt marginalizaţii societăţii, de la copii, bătrâni, bărbaţi sau femei singuri de vârsta a doua sau cupluri nefericite. Cei care nu-şi pot accepta realitatea vieţii lor îşi creează lumi alternative în care se retrag.

Pentru scrierile sale şi pentru viaţa obişnuită prezentată, momentele de agonie înregistrate, William Trevor rămâne pentru mine un povestitor. Personajele create nu dispar în momentul în care romanul s-a terminat, ele le continuă pe cele din viaţa reală. Autorul nu a scris despre ceea ce a ştiut sau ce a văzut la suprafaţă, ci a explorat individualitatea prin imaginaţie, întrucât să nu uităm, ficţiunea este un exerciţiu de imaginaţie.

Pentru Colegi de Odinioară ofer 5 puncte, pentru modalitatea de prezentare a personajelor, pentru fluxul scrierii şi nu în ultimul rând pentru originalitate. Este unul dintre acele romane pe care-l pot recomanda oricui, fiind facil de citit şi umoristic, savurând cu fiecare fibră a fiinţei mele plăcerea întâmplărilor.

Reviewer: Cristina Teodorescu (Woodisor)