Esti aici: bookblog.ro » Cristina Teodorescu, Roman de dragoste, Roman istoric » Furtuna din iulie
Furtuna din iulie
Autor: Henry Castillou
Rating: 
Dacă de multe ori căldura deranjează, moleşeşte, alteori vara nu mai este un element important pentru lumea în mişcare. Aşa se face că în romanul Furtuna din iulie, scris de Henry Castillou, căldura toropitoare a verii este doar o dantelărie a poveştii de dragoste înfiripate între două personaje principale, dragoste crescută în mijlocul Parisului ocupat de nazişti.
Anne, căsătorită cu Emmanuel Villardier, se îndrăgosteşte de Lucien Naucourt, unul dintre membrii Rezistenţei Franceze. Pe fundalul acestei întâmplări, fratele Annei este prins de ofiţerii SS încercând să fugă din Paris, drept urmare Anne este obligată să devină „informatoarea” lui Günter Frost pentru a-şi salva fratele de la moarte. Cu toate acestea, personajul principal începe un joc periculos de dezinformare a SS-ului, aliindu-se cu Lucien în lupta lui împotriva ocupaţiei naziste. În acelaşi timp, împotriva nazismului şi a lui Hitler intră şi o parte a armatei germane, inclusiv Gerhard Scheuber, care va deveni aliatul Rezistenţei Franceze. Complotul organizat de membrii armatei germane împotriva lui Hitler este un eşec, iar forţele de ocupaţie din Paris primesc ordin de lichidare a trădătorilor. Povestea are un final fericit, în ciuda aglomerării întâmplărilor.
Furtuna din iulie este un roman atât uşor de citit, cât şi cu părţi care necesită o mai mare concentrare. Dacă cititorul este şi un iubitor de istorie, atunci această carte va fi un deliciu pentru el, şi asta pentru că Henry Castillou a reuşit să împletească ficţiunea cu realitatea istorică. Aş putea spune că în unele părţi Furtuna din iulie este un veritabil document istoric, întrucât faptele prezentate în roman sunt istorie pură, cum ar fi complotul şi încercarea eşuată de ucidere a lui Hitler din 20 iulie. De asemenea, acest roman este şi unul de dragoste, de aceea încadrarea lui într-una dintre categoriile noastre este dificilă.
Anne este o femeie frumoasă şi inteligentă, o adevărată burgheză care s-a căsătorit din dragoste, dar răcirea relaţiilor dintre aceasta şi soţul Emmanuel, precum şi apariţia amantei în căminul conjugal, o conving că viaţa alături de Villardier s-a terminat, iar dragostea ei refulată pentru Lucien poate înflori. Aşa se face că iubirea înfiripată între aceştia trebuie protejată de ochii SS-ului, mai ales pentru că, aşa cum bănuieşte chiar Anne, Günter Frost nutreşte sentimente pentru ea. Astfel, Anne se vede nevoită să protejeze pe cei iubiţi pe mai multe planuri: pe fratele ei de SS dând informaţii eronate sau incomplete asupra complotului împotriva lui Hitler, iubirea faţă de Lucien nu trebuie aflată de Frost, mai ales pentru că primul făcea parte din Rezistenţa Franceză şi nu în ultimul rând îşi face o datorie din a proteja pe îndrăgostiţii Marie-Laure (fiica vitregă) şi pe Gerhard de naziştii care au ocupat Parisul. Nici nu îmi pot închipui ce presiune se afla asupra Annei încercând să protejeze atâţia oameni dragi, mergând până la a-l înfrunta de fiecare dată pe Frost, arătându-i că nu se lasă intimidată de acesta. Cred că reuşita ei s-a aflat mai ales în faptul că Frost era îndrăgostit de ea, astfel că nu a acţionat niciodată violent faţă de Anne şi nici faţă de protejaţii ei.
Un alt personaj care merită atenţie este Lucien, care o iubeşte pe ascuns pe Anne de mai mulţi ani şi numai când vede că relaţia dintre aceasta şi soţul ei se deteriorează îndrăzneşte să se apropie de ea. Mai mult decât atât, influenţa Annei asupra lui Lucien este enormă, având în vedere faptul că ea îl convinge să contacteze Rezistenţa Franceză pentru a forma o legătură între aceştia şi dizidenţii din interiorul armatei germane care doreau înlăturarea lui Hitler. Legătura dintre Lucien şi Gerhard este la început tensionată, ca mai apoi în final să se lege o prietenie care nu mai are în vedere apartenenţa la vreo armată sau vreo naţiune. Marie-Laure, fiica vitregă a lui Anne este un personaj interesant tocmai datorită apropierii de vârsta lui Anne (amândouă având în jur de 20 şi ceva de ani) şi asta pentru că dacă Anne se luptă pe mai multe fronturi pentru a proteja ceea ce iubeşte, în timp ce Marie-Laure este mai puerilă, îndrăgostită de Gerhard şi fiind preocupată de jocurile tinereţii.
Mi-a plăcut romanul lui Castillou tocmai pentru că a îmbrăţişat două teme pe care le iubesc: istoria şi iubirea. Astfel, dacă pe fundalul poveştii de dragoste dintre Anne şi Lucien se desfăşoară Al Doilea Război Mondial, în sufletul Annei se duce un război de amploarea celui real tocmai pentru că şi aceasta încearcă să împace două tabere astfel încât să îşi maximizeze interesele şi anume să-şi salveze fratele de la moarte şi să supravieţuiască ocupaţiei naziste. Este un roman document, o descriere a ultimilor săptămâni de ocupaţie nazistă asupra Parisului care îşi ducea viaţa într-un mod care se dorea normal în ciuda raţiilor şi a penuriei de gaze ori curent electric. Henry Castillou a reuşit prin scriitura sa să mă aducă în mijlocul Parisului şi să trăiesc alături de Anne şi de celelalte personaje întâmplările extraordinare la care au fost supuşi. Mi-a plăcut de asemenea subtilitatea dragostei dintre Lucien şi Anne, o dragoste care îşi avea rădăcini emoţionale mai mult decât fizice. Recomand cu multă căldură Furtuna din iulie, care cu siguranţă vă va ţine cu sufletul la gură pentru a afla ce au mai făcut personajele şi cât anume din complotul împotriva lui Hitler va afla Günter în următorul capitol.
O recenzie de: Cristina Teodorescu




























Cristina
povestea asta cu nazisti si rezistenti mi-a adus aminte de ceea ce spunea Monica Lovinescu – daca te apuci sa dezvalui ceva din ororile comunismului din Est, intelectualii francezi considera ca glumesti, ca de fapt aici nu a fost comunism, ci un fel de mascarada, ca le iei tinerilor speranta intr-o lume egala, dreapta, fara clase sociale, bla, bla, bla, dar in schimb daca ai cea mai mica urma de legatura cu fascismul te desfiinteaza fara drept de apel si te gratuleaza cu cele mai oribile porecle. Nici nu se gandesc sa identifice comunismul cu fascismul, lucru care la noi se face firesc,intrucat am suferit de fascism doar 4 ani, dar de comunism 45.
De aceea acest scriitor francez a avut succes, pentru ca a scris o carte corecta politic.
Una cu ticalosi comunisti nu ar fi avut cautare nici macar in propria lui tara.
Gabi, multumesc de trecere
adevarat graiesti cand spui ceea ce spui. Oricum, o carte cu un pic de istorie in ea are mai intotdeauna succes. Cat despre fascism… nu mai stiu ce sa spun… potrivit ultimilor studii, comunismul, mai bine zis marxism-leninismul din Rusia (Mama) :p era de fapt fascism generic… who knows?
Daca faceai o asemenea afirmatie in Franta, nu te-ar mai fi publicat niciun ziar important. Si tu in fond afirmi acelasi lucru – comunism = fascism. Asta e refuzat cu obstinatie acolo. Si persoanele respective nu dau doi bani pe ultimele studii. Ale cui? Tot ale unor persoane din Est…
Ah, Gabi, nu ma intelege gresit. Eu nu afirm asta… ziceam ca potrivit ultimilor carti marxism leninismul rusesc era fascism generic. Asta nu este afirmatia mea
este doar o informatie preluata 
ai si tu dreptate