Esti aici: bookblog.ro » Cristina Teodorescu, Lit. contemporana » O istorie personală

O istorie personală

Autor: Ovidiu Cioclov
Rating:

Când vine vorba despre autori români contemporani am o oarecare reţinere. Şi paradoxul vine tocmai atunci când, în ciuda acestui sentiment, fiecare lectură a unui autor contemporan român îmi demolează ideea că literatura română contemporană nu ar fi captivantă. Un astfel de exemplu îl reprezintă cartea lui Ovidiu Cioclov, O istorie personală.

Darius, personajul-narator al romanului, povesteşte cum bărbatul vârstei mijlocii, cu familie şi o slujbă mediocră, ajunge să depăşească aceste graniţe prin intrarea în lumea plăcerii carnale. Darius este membru al Frăţiei Rozelor alături de ceilalţi membri (şi singurii de altfel) Ayan şi Elm, la acest trio adăugându-se şi cel de-al „treilea” muşchetar Carol. Cei patru prieteni cunosc într-o singură seară ceea ce se află în spatele uşilor închise din casele de pe străzile lăturalnice ale oraşelor. Astfel iniţiaţi în arta dragostei plătite, aceştia vor decinde de unii singuri în această lume a plăcerii, moment în care şi viaţa acestora se va schimba radical.

O istorie personală este scrisă la persoana întâi, motiv pentru care veridicitatea întâmplărilor pe care le trăieşte personajul-narator Darius nu mai poate fi contestată. Ceea ce frapează în scriitura lui Cioclov este tocmai această naturaleţe în a povesti despre decăderea unui personaj cu totul banal într-unul care îşi conduce viaţa pe principiile plăcerii. Ceea ce totuşi este diferit este faptul că Darius nu devine frivol ori nu urmăreşte să distrugă tot sistemul care l-a cunoscut până atunci. Dar nici nu va încerca să prezerve viaţa de dinainte.

Ce m-a frapat de la bun început a fost faptul că personajele din O istorie personală, în ciuda faptului că se declară cei mai buni prieteni, în final ajung să-l judece pe Darius numai datorită pierderii statutului de bărbat căsătorit, fără a realiza introspecţii personale. Mai mult decât atât, unul dintre lucrurile care m-a făcut să caut mai adânc în paginile romanului lui Cioclov a fost asemănările cu unele oraşe româneşti. Cu toate acestea, autorul nu lasă urmă de îndoială: oraşul, personajele şi întâmplările sunt simple ficţiuni.

Personajele din O istorie personală sunt pline de praf, sunt oameni maturi cu slujbe şi cu preocupări mediocre, cu trăiri repetitive. Deşi fiecare dintre cele patru personaje trece dincolo de vălul care le acoperea privirea, doar Darius trece cu adevărat dincolo de plăcerea carnală şi de simpla deţinere a unei femei pentru o noapte. Atât Ayan, cât şi Elm se pierd în aventuri cu diverse femei fără a încerca altceva decât trăirea hedonistă. Carol, spre deosebire de prietenii săi, este mai distant şi-şi păstrează o oarecare demnitate.

Desigur, m-am întrebat care a fost scopul autorului când a scris o carte despre decădere. Şi asta pentru că personajul Darius nu regretă nimic din ceea ce i se întâmplă, nici pierderea nevestei şi a calmului conjugal, nici faptul că nu mai are prieteni ori se întoarce mereu la o casă goală. Ba dimpotrivă, Darius se îndrăgosteşte de o tânără despre care nu putem afla prea multe. Iar domnişoara Mi va fi a lui, fără ca personajul-narator să-şi pună probleme etice („Am izbucnit în plâns cred că pentru a doua oară în viaţa mea, prima dată oricum fusese pentru ceva neînsemnat, aşa cum se întâmplă de obicei să irosim trăiri puternice pentru lucruri lipsite de importanţă. Am simţit palmele domnişoarei Mi peste tâmplele mele încercând să-mi aline suferinţa şi strângându-mă la piept cu un instinct matern cu care probabil se nasc femeile. O mamă goală ţinea în braţe un prunc supraconştient şi înfricoşător.”).

În final cartea lui Cioclov m-a entuziasmat într-atât să doresc să o recitesc şi asta pentru că felul de a scrie alături de întâmplările povestite de personajul-narator sunt atât de ieşite din comun şi totuşi atât de palpabile. Poate tocmai această zvârcolire în mediocritate şi ieşirea din aceasta prin intermediul dragostei carnale atrage. Şi cine ştie? Părăsirea banalului nu mai poate fi judecată atâta vreme cât ea se produce, poate nu va mai conta modalitatea şi mijlocul prin care Darius iese din Istoria sa personală.

Scrisă de Cristina Teodorescu

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor