Autor: Vladimir Makanin
Rating:

Mulţi dintre noi folosesc termenul "underground" atât de des încât îi uităm semnificaţiile iniţiale. Ei bine, Vladimir Makanin a ţinut să ne reamintească ce înseamnă underground-ul în romanul său Underground sau Un erou al timpului nostru. Şi ce putem vedea este viaţa Rusiei post-sovietice, începutul anilor "™90 într-o Rusie aflată în căutarea unei stabilităţi. Care este imaginea pregnantă a underground-ului? Căminele de nefamilişti care sunt locuite de zeci de familii. Iar personajul nostru principal, Petrovici trăieşte pe holurile unui cămin devenit peste noapte bloc, păzind pentru sume derizorii apartamentele celor plecaţi din Moscova.

Încă din primele rânduri aflăm de boschetarul-intelectual Petrovici, scriitor de 55 de ani care păzeşte apartamentele proprietarilor peregrinând pe coridoarele căminului. Makanin a reuşit să reconstituie anii "™90 printr-un limbaj frust oferit lui Petrovici care povesteşte diverse întâmplări actuale amestecate cu amintiri din trecut despre fratele său Venedikt, Venea cel internat la spitalul de boli mintale în urma "tratamentelor" KGB-ului.

Underground-ul este o viaţă trăită după anumite reguli, iar acesta a însemnat înainte de căderea URSS-ului suprimarea artiştilor şi a scriitorilor. Însă, după 1991, şansa le surâde reprimaţilor care scot de sub saltele romanele şi reuşesc să le publice; singurul care rămâne în underground, mândru şi protejând ceea ce înseamnă acest mod de-a fi, este Petrovici. Iar pentru aceasta este fie lăudat şi temut de către cei care au avut succes, fie este privit cu milă de către ceilalţi undeground-işti. Şi cu toate aceste, Petrovici este sincer cu el însuşi: nu vrea să publice, dar nici să mai scrie! Astfel s-a resemnat în starea de fapt.

Plimbările din cămin devin primejdioase pentru un boschetar, fie el şi intelectual, atunci când apartamentele încep să fie cumpărate de către locatari iar frica de a rămâne fără metrii p. (după cum îi numeşte chiar personajul-narator) îl obligă pe Petrovici să părăsească imobilul în care a petrecut mulţi ani din viaţa sa. Însă, înainte de a ajunge la spitalul de psihiatrie comite două crime, una pentru a se salva de la moarte, iar cealaltă pentru a-şi salva onoarea. Crima a doua trezeşte nenumărate coşmaruri pentru că omorârea unui informator al KGB-ului nu era necesară. Ajunge în acelaşi spital cu Venea şi după chinuri îndelungate scapă de acest calvar şi revine pe metrii p. ai căminului mult iubit ca şi cum s-ar fi întors acasă. Pentru că acele coridoare murdare ale căminului erau casa lui, erau viaţa lui. Şi chiar şi Petrovici recunoaşte: coridoarele întunecate şi luni reprezintă viaţa lui, cărări bătute şi totuşi care nu conduc înspre locuri mai însorite. Poate aceasta este şi imaginea Rusiei post-sovietice pentru Makanin, o lume care încă nu şi-a găsit rostul.

Petrovici are întotdeauna o femeie alături, o văduvă ori o femeie matură care are grijă de el fără să ceară altceva decât atenţie şi căldură sufletească. Întâlneşte şi o femeie din vechea gardă a nomenclaturiştilor şi cu toate acestea îi stă alături tocmai pentru că decăderea acesteia îl face să o iubească. Cum singur recunoaşte, Petrovici nu poate iubi decât o femeie decăzută, la fel cum a iubit-o şi pe Veronika.

Makanin a descris o paletă largă de personaje dându-le viaţă din perspectiva lui Petrovici, scriitorul care şi-a pierdut prenumele, dar nici nu mai vrea să-l găsească. Singura persoană faţă de care se simte responsabil este Venedikt, fratele flegmatic pe care nu l-a ajutat nicicum. Iar acum ar dori să-l scoată la lumină. Astfel Petrovici reuşeşte să-l reînvie pentru câteva minute pe pictorul Venea deşi acesta este pierdut pe vecie. Cu adevărat în Underground sau Un erou al timpurilor noastre Makanin a realizat o frescă a societăţii ruse după căderea Uniunii Sovietice, o lume cenuşie, ştearsă, cu probleme de zi cu zi, cu oameni decăzuţi şi murdari. Cu toate acestea nu am putut să nu citesc de la un capăt la celălalt romanul tocmai pentru că am fost atrasă de ce era dincolo de "cortina de fier". Pentru că, indiferent cum era, lumea rusă nu a fost prea minuţios descrisă de către scriitorii timpului, iar Makanin a pus lucrurile în faţa publicului larg aşa cum erau.

Underground sau un erou al timpurilor noastre de Vladimir Makanin este un roman pe care l-aş recomanda oricărui cititor care iubeşte realismul crud. Pentru că tocmai asta a realizat Makanin aici: o bucată de viaţă descrisă minuţios. Iar dacă romanul pare greu la prima vedere, credeţi-mă că vă va prinde imediat şi nu-l veţi mai putea lasă din mână ajungând să doriţi să ştiţi ce s-a întâmplat cu Venedikt, cu Petrovici ori chiar cu prietenii boschetarului-intelectual care rând pe rând dispar.

O recenzie de: Cristina Teodorescu