Autor: Charles Bukowski
Rating:

In cartea Femei de Charles Bukowski este vorba de Hank Chinaski, care este Charles Bukowski. Pentru usurinta referintelor de acum inainte, se va utiliza numele Chinaski pentru personaj si Bukowski pentru autor, insa am vrut sa fie clar faptul ca unul este alter ego-ul celuilalt.

Bukowski si Chinaski au inceput sa scrie tarziu, pe la 40 de ani, dupa ce fusesera postasi. Dupa un divort, amandoi au inceput sa scrie poezie si sa bea, lucru care le-a marcat traseul literar. Acum ne vom departa putin de Bukowski, despre care Chinaski nu a scris inca, si ne vom axa pe Hank Chinaski, despre care Bukowski a scris chiar 2 carti. Femei e una dintre ele. Si in ea e vorba de un poet de 50 de ani si femeile lui. Dupa a patra aparitie feminina incepi sa le pierzi putin sirul, iar dupa a paisprezecea esti deja obisnuit. Si putin ...provocat.

Impresia coplesitoare este de film american prost despre Beat Generation. Scriitor cu viata cvasi ratata si dezlanata, are un succes teribil la cititoare, care se insira pe ata si se raspandesc ca margelele in patul lui Chinaski. Care le culege linistit, obosit, beat, plictisit, mahmur, excitat, uimit, indragostit, cu putine alte variatii. Isi castiga banii din cititul public al poeziilor sale, si ii pierde pe bautura si curse de cai. Personajele care apar in povestea asta bahica sunt si ele de tipic al anilor 70, supurand caracteristici ale unei generatii pierdute, ale unei generatii obosite, boemi ratati, libertini ai vietii, o generatie « sex, drug, booze and " symphonical music »

"- Vrei o curva. Ti-e frica de iubire.
- S-ar putea sa ai dreptate.
-Da-mi macar un sarut. îti cer prea mult?
-Nu.
M-am întins lînga ea, ne-am îmbratisat. Gura ei mirosea a voma. M-a sarutat, am sarutat-o si eu. M-a tinut în brate. M-am desprins cît am putut de blînd.
- Hank, a zis ea, ramîi cu mine! Nu te întoarce la ea! Uite, am picioare frumoase!"
Lui Chinaski nici prin gand nu ii trece ca vrea o curva in loc de iubire, ci se desfata detasat in norocul picat in poala in toamna vietii : sa fie un scriitor adulat de femei dispuse sa i se dea neconditionat (pentru ca Femeile lui Chinaski au calitatea de a nu cere aproape nimic" Sau el are calitatea de a nu a avea nimic). Urmand un precept pe care Bukowski l-a declarat ca fiind un fel de crez artistic, "drink well, write well, fuck well", Chinaski exact asta face. Cel putin pe primele doua, cu excelenta. Acestea nu sunt congruente si cu a treia reteta de viata frumoasa, insa cantitatea si calitatea nu sunt niste lucruri care sa il intereseze pe Chinaski. Decat poate ca o frantura de gand pe trei sferturi beat:

"Apoi s-a pus pe treaba. N-avea absolut nici un fel de tehnica. Nu stia nimic. Era o chestie simpla de supt si miscat capul înainte si înapoi. Ca idee pur grotesca, era în regula. Dar era greu sa-ti faci treaba bazîndu-te doar pe un grotesc pur. Bausem si nu voiam sa-i ranesc sentimentele. "

In ciuda impresiei de monotonie, cartea e plina de viata. Cam aburita si cu gust de voma, cu burta atarnand peste chiloti, putin pornografica si nu prea originala, mecanica si pofticioasa. Sunt rare momentele de o adancime pensiva, stilul variind intre dialoguri scheletice:

"- Inca îl iubesc, Hank. Dar nu mai suport.
- Desigur.
- Nu stii cît de mult înseamna pentru el faptul ca ai venit aici. Obisnuia sa-mi citeasca scrisorile tale.
- Porcoase, a ?
- Nu, amuzante. Ne-ai facut sa rîdem.
- Hai sa ne futem, Cecelia.
- Hank, acum îti faci jocul.
- Esti ca o jucarie grasuta. Lasa-ma sa ma scufund în ea.
- Esti beat, Hank.
-Ai dreptate, las-o balta. "

" momente naratorice fara brizbrizuri scriitoricesti

"Am apucat-o de par si am mai sarutat-o o data, violent. Avea ochii închisi, gura fara viata. M-am urcat iar pe ea. Afara lumea statea pe scarile de incendiu. Cînd soarele începea sa apuna si aparea un pic de umbra, ieseau afara ca sa se racoreasca. Cetatenii New York-ului stateau acolo si beau bere, sifon sau apa la gheata. Indurau si fumau. Doar sa ramîi în viata era o victorie. îsi decorau scarile de incendiu cu plante. Faceau si ei ce puteau."

" si rarele monoloage interne stil constatare

"Era aproape dezamagitor, caci atunci cînd stresul si nebunia dispareau din viata mea zilnica, se parea ca nu prea mai ramînea mare lucru pe care sa te poti baza.

Exista atît de multa tristete, peste tot, chiar si atunci cînd lucrurile functionau. "

* Pe piatra funerara a lui Bukowski scrie « Nu incerca »

Reviewer: Zeeny