Comentarii la: Scrisori din labirint

De către: Raluca D

Raluca D — Mon, 21 Nov 2011 21:58:22 +0000

Am avut deosebirea placere sa-l am ca profesor, a fost cel mai bun profesor pe care l-am avut si sincer mi-e foarte dor de el…Dumnezeu sa-l ierte!

De către: Enache Nicoleta Ramona

Enache Nicoleta Ramona — Fri, 25 Sep 2009 12:58:19 +0000

As dori din suflet sa cumpar cartea “Scrisori din labirint” scrisa de preaiubitul domn profesor si diriginte, Mihai Bardici….daca ma poate ajuta cineva…..mii de multumiri…

De către: ALEXANDRA

ALEXANDRA — Mon, 24 Dec 2007 23:49:06 +0000

Pentru mine a fost si va ramane mai mult decat un tata,un prieten,profesor sau diriginte…Iar despre ce a fost ca om in viziunea mea….totul e la superlativ!

De către: Lucian Ionita

Lucian Ionita — Tue, 18 Dec 2007 10:35:22 +0000

Si daca ramuri bat in geam
De se cutremur plopii
E ca in minte sa te am
Si incet sa te apropii

Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l
E ca durerea mea s-o impac
Inseninandu-mi gandul.

Si daca norii desi se duc
De iese in luciu luna
E ca aminte sa-mi aduc
DE TINE INTOTDEAUNA.

Poetul pe care el il iubea cel mai mult. Eminescu…

De către: Bogdan Ghenu

Bogdan Ghenu — Fri, 14 Dec 2007 21:42:51 +0000

“Peste vârfuri trece lună…”
prima fraza
prima propozitie scrisa pe tabla
prima lucrare
prima tema pentru acasa
si tot asa
toate in prima ora de romana
nu o sa-l uitam niciodata
Dumnezeu sa-l ierte!

De către: Cristian Voicu

Cristian Voicu — Fri, 14 Dec 2007 20:17:51 +0000

hm!, ce ironie! imi aduc aminte de o ora a d-lui Bardici, unde ne impartasea subtil o mare dorinta a sa, si anume, ca, ar vrea sa traiasca pe o insula pustie si sa fie inconjurat de foarte multe carti. Mi s-a parut absurda aceasta dorinta a lui, dar, abia mai tarziu i-am patruns “valul de mister”. L-am observat intr-o zi in statia de tramvai, era neschimbat si nerabdator sa ajunga la ore, parca sa impartaseasca din “nectarul” literar multilor si totusi, putinilor elevi care-l intelegeau si-l simteau. Und’te-ai dus BATRANE CALATOR? Nu-mi iau adio si nu-i voi pastra amintirea in minte, ci in suflet…

De către: Lucian Ionita

Lucian Ionita — Fri, 14 Dec 2007 15:45:35 +0000

Nu m-am mai simtit asa de cand a murit tata. Pacat de acest Mare Profesor si Om. Personal peste tot pe unde trec aduc aminte si despre sfaturile lui minunate de viata. Ramane ca noi sa ducem mai departe numele si renumele lui. N-am avut onoarea sa-l am diriginte, dar am avut placerea deosebita de a-l avea profesor la limba si literatura romana si un adevarat mentor in viata.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

De către: Catalina Matei

Catalina Matei — Fri, 14 Dec 2007 12:17:09 +0000

Rugaminte pentru Robert Zaharia: din ce ai scris aici, am inteles ca ti-a fost diriginte. Daca vezi acest mesaj, te rog, ia legatura cu mine: catalinamatei10@yahoo.com Multumesc!