bookblog.ro

---

Aceasta dulce povara, tineretea

Scris de • 15 August 2007 • in categoria Altele

Autor: Cella Serghi
Rating: Cella Serghi - Aceasta dulce povara, tineretea rating - recenzii carti

Cella Serghi - Aceasta dulce povara, tineretea - recenzie cartiAm obiceiul ca din cand in cand sa mai arunc cate o privire prin biblioteca familiei (care nu cuprinde cartile cumparate sau "rapite" de mine). Nu este Biblioteca din Alexandria, nici macar nu ocupa o camera intreaga, dar de fiecare data gasesc cel putin un titlu pe care nu imi amintesc sa il mai fi vazut. La fel s-a intamplat si cu Aceasta dulce povara, tineretea; nu mai citisem de mult un autor roman, iar titlul m-a dus cu gandul la Ileana Vulpescu; am deschis de doua ori cartea, in doua locuri diferite, mi s-au parut destul de bune frazele pe care le-am gasit acolo, astfel ca am "plimbat-o" pe Cella Serghi pana la mare si inapoi.

Nu cred ca marea a fost motivul pentru care cartea mi s-a parut slaba, mai ales ca subiectul pare promitator: naratoarea, care este chiar autoarea, avand in vdere ca face referire mereu la unul din romanele ei, se afla la un sanatoiu din Mangalia unde o cunoaste pe Patricia, alintata Cita, o doamna destul de in varsta, care nu mai are foarte multe zile de trait. Fiind o admiratoare a scriitoarei, si vrand ca dragostea pe care a trait-o sa nu fie pierduta pe vecie, ii da naratoarei un numar impresionant de scrisori, schimbate cu Ion Berezeni, un psihiatru de succes insurat, acum singurele marturii ale unei iubiri aproape ireale.

Autoarea o asculta pe Cita povestind, si decide sa ii indeplineasca dorinta, lucru pe care il face insa dupa destul de mult timp, cand un cutremur darama cutia in care pastrase scrisorile. Astfel ca asterne pe hartie foarte multe din epistole, impletite pe alocuri cu cateva dialoguri scurte sau comentarii proprii. Aflam astfel de copilaria trista a Patriciei, de lipsa de dragoste din viata sa, de o casatorie ratata, si despre relatia ei din timpul razboiului cu doctorul Berezeni, trimis pe front.

De ce nu mi-a placut romanul? Pentru ca este in mare parte compus din scrisori, care insa in afara de faptul ca exprima sentimente mistuitoare de dragoste si dor, nu exprima nimic altceva, parca timpul ar fi stat in loc, si nu s-ar fi intamplat nimic altceva, nici macar in viata celor doua personaje. Probabil ca o dragoste atat de mare este o povara dulce, cu atat mai mult cu cat isi gaseste si sfarsitul.

"M-am obisnuit atat de mult cu scrisorile Tale, incat in zilele in care, prin capriciile postei, scrisoarea Ta intarzie, ma simt stingher, deposedat, fara rost. A fost astazi o atare zi, goala de continut."

"Iubitul meu, dragul meu, as vrea mai intai sa iti scriu marunt pe patru pagini ca te ador. Nu stiu ce altceva voi izbuti sa iti spun din cate as vrea. Sunt infinite sentimentele, gandurile mele pentru tine (...)"

Aveam dreptate insa, stilul este asemanator cu cel al Ilenei Vulpescu. Intreband in stanga si in dreapta, am aflat ca Mirona si Panza de paianjen ale aceleiasi autoare ar fi de fapt operele ei de arta, pentru care a si fost sustinuta de scriitori ca Liviu Rebreanu si Camil Petrescu. O asemenea sustinere te face sa te intrebi...

O recenzie de: Raluca Alexe





Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. gabi spune:

    Cella Serghi este una dintre cele mai mari scriitoare interbelice. Ea nu a avut numai sustinerea lui Camil Petrescu, pe care l-a iubit si care a iubit-o, a lui Mihail Sebastian si a lui Liviu Rebreanu, ci si a altor mari nume ale culturii romanesti, precum Eugen Lovinescu, Hortensia-Papadat Bengescu, Mihail Sadoveanu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius si altii. O asemenea sustinere ar trebui sa te faca sa te intrebi… Citeste-i si celelalte carti poate iti schimbi parerea.

    raspunde

  2. Aytana spune:

    Cred ca nu e corect sa tragem concluzii asupra Cellei Serghi avand drept reper “Aceasta dulce povara tineretea”.
    “Panza de paianjen” este o carte remarcabila si de suflet pe care as pune-o alaturi de “Fiul risipitor” al lui Radu Tudoran sau al “Accidentului” lui Mihail Sebastian.
    Recunosc faptul ca si eu am fost dezamagita de cartea prezentata in aceasta recenzie insa Raluca te sfatuiesc sa citesc “Panza…” si “Mirona” (daca nu cumva ai facut asta intre timp).

    raspunde

  3. Raluca spune:

    Gabi, m-a facut sa ma intreb inainte sa imi spui tu si celelalte nume; o lista impresionanta, intr-adevar :) .

    Aytana, Gabi, nu am tras concluzii asupra autoarei, bazandu-ma pe aceasta carte; am tot intrebat in stanga si in dreapta de “Panza de paianjen” sau “Mirona”, dar nu am reusit sa dau de ele; oricum, sunt pe lista :) .

    raspunde

  4. liv spune:

    Am avut norocul sa imi pice in mana intai “Panza de paianjen”, apoi “Mirona” si abia la sfarsit cartea de fata. As fi preferat sa fie invers, ca sa descopar cu fiecare pagina in plus, ceva mai deosebit. In orice caz, Cella Serghi ramane una din autoarele mele preferate.

    raspunde

  5. madmozele spune:

    Vara trecuta am descoperit-o pe Cella Serghi in biblioteca mamei mele. Am rasfoit > cu sufletul la gura. Mi-a placut foarte mult personalitatea Dianei, m-am indragostit de ea. Pe viitor sper sa fac rost si de > ori de cartea de fata, ca sa-mi pot forma o parere mai ampla despre scriitoare.

    raspunde

  6. Iulix spune:

    Nu am citit aceasta carte insa am citit Panza de Paianjen si Iubiri Paralele,tot de Cella Serghi si am ramas profund impresionata.Este o autoare remarcabile si merita toata consideratia.Povestea Dianei m-a tinut cu sufletul la gura din primile pagini pna la ultimele,de asemenea si cea a lui Victor.As citi aceste doua carti over and over again.Panza de paianjen este destul de ampla ca si subiect si oarecum ma regasesc in trairile Dianei(mai ales in nehotararea ei),poate d-aia mi-a si placut.Iar Victor este uimitor.Felul in care o cucereste pe Voica,felul cum i se adeseaza si cum lupta(desi nu pana la sfarsit) pentru ea e chiar remarcabil.
    Oricum Cella Serghi ramane una dintre autoarele mele favorite.

    raspunde

  7. Pingback: Pânza de păianjen

  8. Alina spune:

    ce impresie am avut eu cind am citit’o pe Cella Serghi?.. ma influentat foarte mult! am citit mai intii “Pinza de paianjen”, apoi “Mirona”…Da, ea iubeste marea,iubeste sa iubeasca, si iubeste scrisorile…si ce e ineresant-multi dintre noi iubesc la fel de tare toate acestea…are o maniera de a scrie foarte frumoasa…kiar daca uneori personajele sale sunt lipsite de actiuni…in schimb se descrie uraganul de sentimente din sufletele lor..ceea ce este foarte important pentru a cunoaste pina la sfirsit personajul…imi place la nebunie Cella Serghi si ador lucrarile ei!!!!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro