Am citeva amintiri placute si nu prea placute dar puternice despre scoala pe vremea comunismului. Unele sint doar imagini, altele povesti.

Prima amintire este prima zi de scoala. Aveam un ghiozdan mare si rosu, mama vroia sa mi-l tina dar eu nu vroiam pentru ca eram mare, mergeam la scoala. Am intrat in clasa incolonati, tineam alta fetita de mina. Mi-a placut in sala de clasa, aveam abecedar si o floare pe el, parintii stateau pe margine si invatatoarea povestea ceva. Mai tirziu am inceput sa iubesc invatatoarea.

Imi mai amintesc cum intirziam la ore dimineata, mergeam singura la scoala si ma gindeam cum am sa ma scuz ca nu am auzit ceasul. Naravul asta il am si acum :)

La scoala generala in octombrie era campania de toamna la care participam si noi elevii. Cind eram mici mergeam la cules plante medicinale si fructe de padure. Dimineata devreme ne incolonam si mergeam peste dealuri si paduri dupa plante medicinale si fructe de padure, stateam pina pe la 4 si la intoarcere tin minte ca eram frinta de oboseala. La prinz ne intorceam la "cartierul general" unde profesorii faceau prezenta, sa verifice daca nu s-a pierdut cineva prin coclauri. Ei ne supravegheau dar copiii tot copii, unii mai dispareau. Ne intorceam la scoala unde dadeam pungile cu fructele culese, le cintareau. Cine avea cele mai multe fructe culese era dat exemplu pozitiv in fata clasei. Ziua cautam de colo colo fructe printre arbusti, mergeam in gasca de prieteni. Cel mai interesant era cind ne prindea ploaia prin padure dimineata, asteptam sa treaca si treceam la cules.

La liceul industial la care am fost - in clasa A, cu cei mai buni din oras - faceam 2 saptamini scoala si 1 saptamina practica. Practica o faceam in atelierul de lacatuserie, unde un mester batrin ne invata sa punem metal in menghina si sa pilim in forma de cap de ciocan. Aveam salopeta de muncitori. Mesterul se uita cu condescendenta la fete, nu ne cerea niciodata excelenta in domeniu. Tema de dat era de exemplu capul de ciocan. Eu duceam cap de ciocan gata cromat facut la cererea tatalui meu la uzina mecanica din oras, mesterul nu a avut niciodata nimic impotriva si nici nu mi-a cerut explicatii cum l-am putut eu croma :)

Campania de toamna la liceu era mult mai complicata. Mergeam cu trenul intr-un sat apropiat sa culegem porumb. La prima ora eram la gara, ne imbarcam si ne intorceam seara la 7-8 frinti de oboseala. Acolo culegeam stiuleti de porumb, cind ajungeam la capatul rindului ne stringeam si baietii spuneau bancuri. Eu aveam un baiat de care imi placea dar nu am indraznit niciodata sa ii spun sau sa il las sa inteleaga asta. Asa ca in capatul rindului eu cascam ochii la el si imi placea nemaipomenit.

Cel mai rau s-a intimplat intr-o zi cind eu am plecat de acasa la atelierul de lacatuselie, in pantofi si salopeta, si ne-au luat cu japca fara sa ne anunte la cules de porumb. Mi-au inghetat picioarele instantaneu in bruma de octombrie, am racit si am lipsit de la scoala vreo 2 saptamini dupa aventura asta.

Inca ceva: scoala era de luni pina simbata, doar duminica era liber.

Asa era scoala pe vremea comunismului.

Simona Irimie