bookblog.ro

---

Bookfest 2010: Titluri şi lansări SF

Scris de • 15 June 2010 • in categoria Altele

ROMEXPO, sâmbătă. Pavajul fierbinte şi lipicios face să mergi din ce în ce mai încet. Am trecut pe lângă un bătrân care întreba încotro este ieşirea şi apoi a început să caute un autobuz, şi chiar dacă i-am spus încotro este prima staţie, nu cred că l-am ajutat cu adevărat. Mă îndreptam spre tabla de şah din faţa pavilionului central. Cristi mă aştepta deja acolo şi ne-am târât amândoi prin aroma de carne friptă, pe lângă piesele de şah încinse - albul părea că va ieşi câştigător, doar pentru că piesele sale străluceau mai tare.

Eu cu o agendă şi un pix gata să notez tot ce-mi trecea pe la ureche, Cristi cu aparatul de fotografiat, niciodată mulţumit de pozele pe care le făcea, un Hunter S. Thompson şi un Spider Jerusalem ai SF-ului românesc, înaintam vehemenţi dorindu-ne o bere. N-am primit bere. Am primit în schimb o sumedenie de pliante, cum am intrat, de la nişte fete prea zâmbitoare ca să fie cu adevărat vesele, şi, mulţumind aerului condiţionat, ne-am făcut loc prin mulţime către primul eveniment SF&F.

Editura Nemira

Nemira nu ne-a aşteptat cu o lansare propriu-zisă, ci mai degrabă cu ultimele noutăţi şi oferte.

Domnul Mihai Dan Pavelescu a început prin a ne vorbi despre ciorba de burtă. Nu-mi amintesc cum a ajuns apoi la apariţiile SF, dar a menţionat că nu va discuta despre singularitate sau metafizică şi ne-a îndemnat să-i punem întrebări despre planurile editurii Nemira. A încurajat abordarea cu oferta "Primul care pune o întrebare primeşte o carte gratis!" - şi s-a ţinut de cuvânt. Am aflat astfel că Nemira are în perspectivă alte reeditări ale lui Isaac Asimov, alături de două titluri care nu au apărut încă în România. Nu ni s-au specificat care vor fi acele titluri aşa că am plecat de acolo cu gândul să caut publicaţiile româneşti ale lui Asimov pe Internet. Nu am început să fac asta, şi probabil nu voi începe prea curând, însă lansarea Nemira m-a făcut curios. Mai mult, aflăm că George R.R. Martin îşi va încheia seria, urmând a fi invitat, conform spuselor domnului Pavelescu, la standul Nemira din cadrul Bookfest-ului anului viitor. Sunt destul de entuziasmat în această privinţă - suficient ca până la anul să mă gândesc serios să cumpăr cărţile.

Mi s-au părut atrăgătoare pachetele de cărţi, cu oferte de la 60 RON (cele două antologii Best Fantasy&Horror) la 200 RON (volumele George R.R. Martin), legate frumos cu fundiţă şi întinse pe rafturi, dincolo de un băieţel-zombie.

După părerea mea, morţii-vii nu sunt folosiţi suficient în marketing, aşa că mi-a plăcut să văd această abordare originală a editurii şi, mulţumit că nu este doar un produs al imaginaţiei mele, l-am rugat pe Cristi să îl pozeze mai îndeaproape. Nu s-a prea mişcat de pe scaunul pe care stătea şi mă gândesc că-l deranja lumina, pentru că ne arunca priviri agresive. Romanul dintre degetele scheletice este Cartea Cimitirului a lui Neil Gaiman (recenzată şi de Cristi aici).

Alături de Neil Gaiman, am găsit publicaţii precum 2010: A doua odisee a lui Arthur C. Clarke şi cele două volumele Olimp ale lui Dan Simmons. Iar pentru cei care nu s-au îndurat să înfrunte căldura, Nemira aduce Bookfest-ul online - ofertele valabile în cadrul Bookfest-ului le puteţi găsi şi pe site, până pe 21 iunie.

Ştirile de la Nemira ne-au stârnit apetitul pentru SF, aşa că am colindat Bookfest-ul sperând să mai dăm de ficţiune speculativă înainte de următoarea lansare. În treacăt am văzut o nouă apariţie semnată Joseph Delaney la editura Corint Junior - Coşmarul Vraciului - şi am fost cât se poate de mulţumit de cărţile la 5 lei ale editurii Paralela 45, printre care am găsit câte un William S. Burroughs (Oraşele nopţii purpurii) sau câte un roman al fraţilor Strugatski (precum Hotelul "La Crucea Alpinistului"). Ne-am făcut loc prin mulţime pozând tot ce vedeam în jur - personalităţi precum Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu sau Răzvan Vasilescu au trecut prin faţa aparatului până să ne hotărâm că trebuie să luăm o pauză. În pavilionul 13 (desemnat de Cristi ca "pavilionul cel mai bun") nu era multă lume, întreaga încăpere fiind dominată de publicaţii în spaniolă şi o scenă pe care dansau copii. Acolo am găsit lucrurile de care aveam nevoie, mai precis două scaune şi mai mult aer condiţionat.

Editura Millennium Press

O primire prietenoasă. Am ajuns la stand, unde ne-a întâmpinat cu entuziasm Horia Nicola Ursu şi am întâlnit autori precum Michael Hăulică, Mircea Opriţă, Ştefana Czeller sau Marian Coman. Lansarea a acoperit noul volum Dune: Bătălia Corrinului, un volum Norman Spinrad - Imagini la ora unsprezece - şi doua volume de povestiri româneşti: Mircea Opriţă cu Povestiri de Duminică şi volumul Povestiri  fantastice al lui Michael Hăulică. Ne-au impresionat coperţile - în special cele de la seria Dune, iar coperta volumului Povestiri de Duminică a fost menţionată pe SF Signal aici.

În acelaşi stil cu care ne-a obişnuit Millennium Press de-a lungul târgurilor, lansarea a fost plină de informaţii interesante - de data asta prin portavoce. Portavocea, după părerea mea, a marcat lansarea Millennium Press ca una dintre cele mai reuşite, din două motive: 1) un editor strigându-şi lansările prin mulţime este exact ce vreau să văd de la un târg de carte; 2) am fost nevoit să dau din coate şi, cu ajutorul lui Mircea Pricăjan, am ajuns în faţă, poate chiar am intrat într-o fotografie (cum, de altfel, ar trebui să facă orice jurnalist care se respectă). Nu s-a auzit bine, chiar şi cu portavoce - vecinii aveau microfon şi au insistat să ne acopere cu lecturile lor dintr-o care ce se voia "adevărată literatură". Cu toate astea, am primit informaţii interesante.

Ştefan Ghidoveanu a vorbit despre Bătălia Corrinului şi despre munca de traducător. Bătălia Corrinului este ultimul volum din trilogia Legends of Dune, din care mai fac parte Jihadul Butlerian şi Cruciada Maşinilor, amândouă apărute la Millennium Press. După seria de prequel-uri ce acoperea istoria marilor case (Atreides, Harkonnen şi Corinno) precum şi Legendele mai sus menţionate, Brian Herbert şi Kevin J. Anderson au scris două romane - Hunters of Dune şi Sandworms of Dune - care, conform însemnărilor lui Frank Herbert, sunt considerate a şaptea parte a seriei Dune. Ştefan Ghidoveanu ne-a anunţat că Millennium Press are în pregătire şi aceste două titluri.

Horia Nicola Ursu şi Mircea Pricăjan au vorbit apoi despre romanul lui Spinrad - Imagini de la ora unsprezece - o carte surprinzător de actuală, conform traducătorului Mircea Pricăjan, cu o premisă puternică în contextul mondial de astăzi. Horia Nicola Ursu ne-a spus că voia să aducă această carte pe standuri acum zece ani, iar dacă lucrurile vor merge bine vom avea parte de un volum ulterior, poate chiar o serie. Mai mult, aflăm de pe blogul său că publicarea s-a datorat în parte intermedierii lui Ion Hobana. Tot din postul respectiv găsim o listă cu titlurile Spinrad traduse la noi, utilă atât pentru cei care abia îl descoperă pe Spinrad cât şi pentru fanii mai vechi ce-şi doresc o recapitulare.

Următoarea apariţie, Povestiri de Duminică conţine câteva scrieri mai vechi, dar şi cinci povestiri noi ale autorului Mircea Opriţă. Cătălin Badea Gheracostea, care i-a scris prefaţa, a fost mereu impresionat de formulările autorului, de "teatrul provocat de cuvintele sale", iar antologia oferă o perspectivă de ansamblu asupra evoluţiei domnului Opriţă. Referitor la această evoluţie stilistică, domnul Mircea Opriţă remarcă nostalgic faptul că unele povestiri au o vechime, fiind recunoscător faptului că editurile aleg să publice şi scrieri mai vechi alături de cele noi. Personal sunt destul de curios cu privire la acest volum, mai ales fiindcă Mircea Opriţă admite influenţa perioadei actuale asupra scrierilor sale.

Michael Hăulică ne-a prezentat apoi antologia retrospectivă Povestiri fantastice - cu texte din 1974 până în 2009. Din cuvintele lui Radu Pavel Gheo, invitat şi el la lansare, aflăm că în această culegere de texte nu avem de-a face cu un gen anume. Fantasticul alunecă printre genuri, nu-l putem încadra în science-fiction, fantasy sau horror, iar atunci când vorbim despre antologia lui Michael Hăulică, vorbim despre o "carte a unui scriitor", un scriitor care ştie să te captiveze şi să spună poveşti frumoase.

La final, Horia Nicola Ursu a lansat oficial revista Galileo, care, după Dune, a fost volumul cel mai bine vândut. Despre primul număr al revistei, Cristi a vorbit aici, iar Bookfest-ul ne-a dat de ştire că vom avea parte de numărul 2 în decursul lunii iulie - puteţi afla ce va conţine următorul număr de pe ultimele pagini ale revistei. De asemenea domnul Ursu a anunţat versiunea online a revistei Galileo, începând cu 1 iulie. Va conţine "tot ce nu va intra în paginile revistei", respectiv recenzii şi articole updatate zilnic, astfel încât vom avea parte mereu de ceva nou pe Galileo Online.

Am mai colindat puţin, trecând pe la Editura Leda, care au început în forţă cu traducerile după Gene Wolfe - seriile Cartea Soarelui Nou şi Cartea Soarelui Lung, de care sunt interesat, pentru că îl consider pe Gene Wolfe ca fiind foarte dificil de tradus.

Ne-am regăsit locurile în pavilionul 13. De data aceasta pe scenă era un bătrânel care citea o poezie. Avea genul de voce care va rămâne de-a lungul timpurilor, lăsând o cicatrice adâncă în textura universului. Nu am zăbovit prea mult. Cu spiritul liric bătătorit ne-am cufundat din nou în mulţime, loviţi din plin de sudoarea românilor ahtiaţi după cultură şi din nou, către o nouă lansare, de data aceasta un roman gotic.

Editura Vremea

Lansarea cărţii lui Oliviu Crâznic a avut loc tot la standul Millennium Press, astfel încât cei doi jurnalişti SF nu au fost nevoiţi să alerge după noutăţi, ci au asistat la montarea camerelor de filmat şi microfoanelor pentru lansarea primului roman gotic românesc - ...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul.

Editorul Millennium Press, Horia Nicola Ursu, ne-a împărtăşit că literatura română duce lipsă de un asemenea gen, iar autorul însuşi a recunoscut că a dibuit o nişă în piaţa de ficţiune românească, o nişă tocmai pe gustul său - Oliviu Crâznic a fost pasionat dintotdeauna de mistere, citind cărţi precum Malleus Maleficarum şi direcţionându-şi romanul spre o atmosferă aparte. Scriitorul nu s-a făcut cunoscut prin povestiri scurte sau prin alte tentative de publicare, ci doar prin această primă scriitură de amploare, un lucru de apreciat, conform lui Horia Nicola Ursu, la un tânăr autor care a reuşit să producă literatură de calitate la prima încercare.

Michael Hăulică pune altfel aceeaşi problemă: autorul Oliviu Crâznic va trebui să înveţe să se autodepăşească, va fi nevoit, acum, să scrie o carte mai bună, pentru că odată cu acest prim roman, a stabilit un standard. Cât despre mine, scriind de zor la notiţe, l-am văzut ca pe un scriitor matur, ştiind ce caută publicul să afle de la o lansare şi oferindu-ne informaţii interesante fără a strica surpriza lecturii. Eu îi urez succes şi voi continua să-i urmăresc lucrările.

Cristi i-a promis că îi va citi romanul, probabil imediat ce va închide televizorul, calculatorul sau alte instrumente de la care află despre Cupa Mondială; l-am lăsat pe Cristi să discute cu Oliviu Crâznic şi m-am îndreptat spre standul Tritonic, ca să nu ratez următoarea lansare şi cea din urmă la care aveam să rezist.

Pixul deja scria de unul singur. Din păcate am ajuns prea devreme. La standul Tritonic se vorbea despre educaţie, un anumit decan şi multe lucruri care nu treceau de matricea mea neuronală setată pe SF. Am aşteptat. M-am aşezat ca orice jurnalist care se respectă fix în mijlocul drumului, gata să ascult orice ştire îmi trecea pe la ureche. M-am uitat pe notiţele din care abia dacă mai înţeleg ceva, lumea m-a împins, cred că am călcat pe cineva pe degete, şi pentru asta îmi cer scuze, dar aşa este în jurnalism.

Editura Tritonic

Ni s-a vorbit despre ultimul roman al lui Kelley Armstrong - A doua lună plină - precum şi doi autori români Claudiu Simion şi Oana Stoica-Mujea, care, alături de Bogdan Hrib ne-au prezentat noutăţile şi planurile viitoare. Romanul lui Kelley Armstrong, comparat cu seria Amurg a lui Stephenie Meyer, şi chiar s-ar putea dovedi o carte mai bună. Bogdan Hrib a dat cuvântul celorlalţi doi autori.

Claudiu Simion a făcut o prezentare extensivă. Volumul său Să iubeşti un înger pare a nu se încadra într-un gen anume. Bogdan Hrib a menţionat că putem regăsi elemente de thriller, fantasy şi romance, şi speră că lucrearea lui Simion va deschide un gen nou de literatură pe piaţa românească. Conform autorului, romanul este o "interpretare modernă a ce înseamnă să fii înger". Claudiu Simion a încercat să caute răspunsuri la întrebări fundamentale, iar cartea ar transmite trei mesaje importante - vorbeşte despre cunoaştere, şi cum aceasta este disponibilă dacă ştii cum să asculţi; tratează iubirea necondiţionată opusă iubirii ca exprimare socială; iar în final autorul încearcă să ne transmită că nimeni, nici chiar îngerii, nu pot avea "un monopol asupra adevărului". Dincolo de toate acestea, însă, cartea pare accesibilă şi uşor de citit, transmiţând, conform autorului "un puternic mesaj de dragoste". Din păcate, enervat de mulţimea care continua să se mişte în jurul meu, nu am reuşit să notez mai mult - nu ştiu ce li se pare aşa de anormal la un tip cu şapcă şi o agendă care scrie de zor în mijlocul unui târg, dar lumea îmi arunca priviri pe furiş.

A urmat Oana Stoica-Mujea, al cărei marketing agresiv mi-a mers la suflet. Autoarea nu a vorbit despre metafizică, despre tehnică narativă sau talent scriitoricesc, a spus pur şi simplu că romanele ei sunt foarte bune şi ne-a invitat să le cumpărăm. Cărţile în cauză se împart în romane fantasy - seria Dinastiilor, ultimul roman fiind Regina Arkudă - şi mystery fiction - Indicii anatomice. De la Bogdan Hrib aflăm că Oana Stoica Mujea oscilează între cele două genuri, fantasy-ul pierzând din păcate teren faţă de mystery fiction şi crime scene. Am avut privilegiul să o cunosc pe Oana înainte de apariţiile ei la Tritonic şi pot spune că acum, citind câteva pagini din Indicii anatomice, am fost surprins de evoluţia ei. Frazele sună mult mai natural decât la început, dând dovadă de acel element captivant fără de care nu poţi realiza un roman de mister reuşit. Îi urez multă inspiraţie în continuare şi sper că îşi va găsi genul literar în care să exceleze.

De asemenea, tot la editura Tritonic, proaspăt ieşit de la tipar, găsim romanul premiat al lui China Mieville - The City & The City. Am trecut în cursul zilei de joi încercând să aflu dacă zvonurile pe care le auzisem erau corecte, şi da, într-adevăr, The City & The City a ajuns la standul Tritonic chiar în ziua de vineri, iar sâmbătă Bogdan Hrib i-a făcut anunţul oficial, spunându-ne să aşteptăm şi cel mai nou roman al autorului, Kraken. Lansarea s-a încheiat cu un apel la scriitori, editura fiind deschisă la debutanţi - Bogdan Hrib ne-a împărtăşit faptul că publicul este greu de convins dacă nu ai autori în carne şi oase ca să îşi prezinte romanele. Lansarea Tritonic a fost suficient de scurtă cât să fie pe placul meu şi suficient de extensivă cât să am ce nota pentru acest articol.

***

Picioarele deja îmi transmiteau pe căi nu tocmai plăcute că trebuie să mă îndrept spre casă. Cugetând la cele lăsate în urmă, ajung la concluzia că ori nu mai apreciez cum se cuvine un târg de carte, ori târgurile româneşti au început să-şi piardă din haz. M-a enervat dezorganizarea, dar întotdeauna mă enervează dezorganizarea când este vorba de multă lume şi voci care vorbesc la microfon în acelaşi timp, aşa că poate sunt eu de vina. Am vizitat târgul de două ori: prima dată în cursul săptămânii (am fost joi) când nu era aproape nimeni şi puteam să mă plimb în voie printre cărţi; şi a doua oară în ziua cu cele mai multe lansări (sâmbătă), unde am salutat personalităţi din science-fictionul românesc. Mi-a plăcut abordarea asta şi o recomand oricui preferă să nu dea din coate pentru a ajunge la un roman de Asimov sau Huxley sau pur şi simplu la toaletă.

Pe măsură ce avansam deasupra pavajului aburind, înspre un metrou mult prea îndepărtat, mi-am dat seama că science-fiction-ul românesc îşi revine din moleşeală. A durat mult până când am avut un târg flămând după SF, dar literatura speculativă revine pe piaţa românească în forţă. Rămân plăcut surprins de fluxul de autori tineri, de felul cum editurile continuă să investească în debuturi şi de faptul că nu ne temem de un marketing agresiv. Dincolo de dezorganizare, de aglomeraţie şi de zgomot, am plecat de la Bookfest cu ideea că, într-adevăr, autorii români de SF&F au aceleaşi şanse să-şi pună amprenta asupra genului precum autorii străini. Mai mult nici nu puteam cere de la un târg de carte românesc.

Sfârşesc articolul kilometric cerându-mi scuze dacă am uitat să menţionez pe cineva,  mulţumindu-i lui Cristi pentru că m-a păsuit până la ora asta şi pentru că va edita cu măiestrie ce am scris eu aici.

De asemenea vă ofer următoarele link-uri:

Articolul lui Michael Hăulică - o prezentare pe scurt a târgului, menţionând şi câteva evenimente la care echipa Bookblog SF nu a fost prezentă.

Blogul FanSF acoperă Bookfest - pe zile, Bebe&Nicu vorbesc despre cum este să petreci zile întregi într-un târg de carte.

Părerea lui Cristi despre Bookfest - unde vorbeşte despre cea mai reuşită poză cu Liiceanu şi Cărtărescu, despre Cătălin Tolontan şi despre un Garfield uriaş.

Rock on!

de Robert Coller










Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: Bookfest 2010

  2. oliviu craznic spune:

    Multumesc pt prezenta la lansarea cartii si pt incredere!

    raspunde

  3. mvs spune:

    Pozele cu tipii la megafon sunt de-a dreptul hazli. Dar chiar asa, nu au putut strecura undeva in buget inchirierea unui microfon si a unei boxe? Megafonul da senzatia unui miting, nu a unei lansari de carte.

    raspunde

    • mihaela spune:

      un targ bunicel, cu multe noutati. am fost la lansarea lui Oprita si Craznic, f interesant, am luat ambele carti, nu am apucat insa sa le citesc. dar le-am rasfoit si mi se par misto. cred ca pt sf-isti a fost o treaba buna. ma gandesc sa iau si spinrad. o sa vad.
      felicitari pt articol, e bine scris!

      raspunde

  4. Assassin spune:

    “Am mai colindat puţin, trecând pe la Editura Leda, care au început în forţă cu traducerile după Gene Wolfe – seriile Cartea Soarelui Nou şi Cartea Soarelui Lung, de care sunt interesat, pentru că îl consider pe Gene Wolfe ca fiind foarte dificil de tradus.”

    Cartea Soarelui Lung e la editura Alexandria.

    raspunde

  5. Bear spune:

    @mvs: aveam microfonul pus de-o parte, ba chiar si spatiu de lansare. insa numai la modul teoretic, deoarece lansarea dinaintea noastra s-a prelungit cu peste jumatate de ora si cei care urmau dupa noi s-au infipt inainte ca noi sa apucam sa preluam stafeta. si uite-asa, datorita bunei dezorganizari a AER-ului, am ajuns sa fim suspectati de mitingism :)

    raspunde

  6. Pingback: Roman românesc cu vampiri, bazat pe arhivele Inchiziţiei (Oliviu Craznic, …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. …And Then The Nightmare Came At Last) | Oliviucraznic blog

  7. Pingback: Oliviu Craznic, …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Cap.16 – Infecţie « Oliviu Craznic's gothic novel

  8. antonio spune:

    Cam amuzanta lansarea la Millennium, cu portavocea aia, dar cartile au fost bune. Am luat Cruciada masinilor, si la sfarsit a mai ramas COSMARUL si Povestiri fantastice, si mi-au placut toate.
    Nene Horia, te astept la Gaudeamus cu noutati spectaculoase.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro