bookblog.ro

---

Crima si pedeapsa

Scris de • 2 December 2007 • in categoria Altele

Autor: Fiodor M. Dostoievski
Rating: Fiodor M. Dostoievski - Crima si pedeapsa rating - recenzii carti

Fiodor M. Dostoievski - Crima si pedeapsa - recenzie cartiPentru cei care nu au citit inca Crima si pedeapsa, situatia mea este una putin ridicola, pentru ca cele mai bine fundamentate argumente pentru a lectura o asemenea carte apartin de fapt fiecaruia dintre cititorii ei si sunt cam nepotrivit de exprimat intr-un text de natura celui de fata. Dar, intrucat am auzit ca umbla prin cultura noastra cate unii care vor sa-l dea jos de pe soclu pe Dostoievski (probabil ca sa se suie ei in locul lui) si sa-l "demitizeze", am sa insir - cu senzatia ciudata ca demonstrez axiome - cateva motive pentru pus mana pe carte, urmand ca cei mai rabdatori dintre cititori sa suporte ulterior cateva note personale asupra lui Raskolnikov, asupra crimei, pedepsei, devenirii si salvarii lui.

Primul motiv care imi vine in minte - acela ca este imposibil sa nu fii capturat de lectura cartii: Dostoievski nu are spatii goale in arhitectonica romanului. Nu exista pagini de "umplutura". Si mai fascinante decat episoadele in sine mi se par uneori intermezzo-urile cu care autorul le imbina. Din acest punct de vedere, Dostoievski este inimitabil : are o tehnica a dozarii misterului, a investirii detaliului cu energie premonitorie, a desenarii in crochiu a unui personaj in absenta lui pentru a-i crea o intrare fulminanta in scena, pe care nu cred se mai poate regasi mânuita cu atata precizie la vreun alt scriitor. Ar mai fi capacitatea lui de a contracta si dilata timpul si spatiul in functie de intensitatea si imensitatea scenelor. Ar mai fi si senzatia sincera de nu-mai-pot pe care ti-o induce de la primele capitole. Si faptul ca te pune in situatia de a gandi si a simti concomitent (o raritate printre romane). Si faptul ca vizavi de Dostoievski nu poti fi neutru. Si alte cateva sute de motive pe care nu le mai insir, pentru a nu leza prea mult bunul-simt critic"

Dincolo de aceste detalii tehnice, "De ce a ucis Raskolnikov?" este cea mai fireasca si mai însemnata intrebare pe care si-o pune cititorul romanului. La un nivel minim, se poate aduce o simpla justificare clinica : un om bolnav, ipohondru, instabil psihic, stari agravate si de o alimentatie precara si un mediu neigienic de viata (se repeta deseori motivul "aerului inchis" din camera). La un nivel valoric nu mult superior s-ar putea sustine motivatia naturalista : Raskolnikov e o bruta innascuta, inapt de a se opune determinismului sau biologic, un material uman ideal pentru studiile criminologice ale pozitivismului contemporan cu Dostoievski. Apoi vin argumentatiile conditiei sociale, pline de arabescuri si artificii, sustinand in esenta ca Rodion Romanovici e un biet student sarman, care are nevoie sa se intretina (legenda marxista cu crima vazuta ca inocent protest comis in slujba luptei de clasa). Se uita astfel, pe langa episoade precum refuzul celor trei ruble date de Razumihin in schimbul unei traduceri, numeroasele solilocvii ale personajului in care invalideaza expres aceasta teza, si chiar o destainuire facuta Soniei Marmeladova:
"- Stii, Sonia, zise el cu un fel de insufletire, stii ce am sa-ti spun : daca as fi ucis numai din pricina foamei, urma el, apasand pe fiecare cuvant, si privirea lui, desi sincera, avea ceva enigmatic, as fi fost" fericit acum!" .

Cele mai rafinate sunt insa speculatiile referitoare la teoria separarii apriorice intre omul de rand - paduche, individ intr-o masa amorfa, al carui unic scop este de a se reproduce, si geniu - la inceputul vietii caruia se poate investi o crima sau un jaf pentru a primi apoi dobanda numeroaselor fapte bune care se pot face odata castigat statutul de "om superior". Deci, Raskolnikov ar fi un simplu empirist care vrea sa verifice pe propria constiinta teoria sus-numita : "Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu!" , "Am vrut sa fiu un Napoleon si de aceea am ucis" Acum pricepi?" .

Fireste, directiile de interpretare de mai sus nici nu sunt obligatoriu false, nici nu se exclud neaparat, putand fi combinate in proportii diferite de catre fiecare lector. In ceea ce ma priveste, am sa incerc mai intai sa fac niste precizari in legatura cu persoana lui Rodion Raskolnikov. Primul aspect se refera la excesul lui de ratiune. Poate parea un paradox ca un om cu ratiune atat de "ascutita" cum e acesta poate avea stari atat de oscilante. Asa-zisa labilitate psihica are insa drept cauza, printre altele (inclusiv eventuala predispozitie naturala despre cam faceam vorbire mai sus), tocmai fluxul insuportabil de ganduri contradictorii - "Si sunt, sunt indiscutabil un paduche ["] pentru ca eu sunt poate mai josnic si mai dezgustator decat insusi paduchele ucis, si fiindca am presimtit dinainte ca am sa mi-o spun dupa ce-am sa ucid! Oare se poate asemana ceva cu groaza asta?! O, ticalosie! ". Iata cum Raskolnikov, prin exces de ratiune, devine victima unui irationalism încâlcit si devastator :

"Ucigasul este o victima a cartilor, a teoriilor care circula; a aratat mare indrazneala la acest prim pas, dar un anume soi de indrazneala : aceea a omului care se arunca din varf de munte sau din turla bisericii", ii spune cu o intuitie geniala anchetatorul Porfiri Petrovici. (Acesta este, poate, cel mai nebunesc lucru din roman : a lua un om sfâşiat de teorii si a-l arunca intr-un vertij in care constienta nu se mai distinge de inconstienta, constiinta este abolita, iar neputinta de evaluare a responsabilitatii morale se amesteca exploziv cu spaima urmaririi si raspunderii penale.)

Raskolnikov mi se pare in aceasta lumina nu un ucigas, ci un sinucigas. Un sinucigas in doze mici:

"Am ucis pentru mine şi, în clipa aceea, desigur, îmi era indiferent dacă am să ajung binefăcătorul omenirii sau am să fiu toată viaţa ca un păianjen care îşi prinde victimele în plasă şi le suge tot sîngele!... N-a fost banul motivul principal când am ucis. Sonia, altceva m-a îndemnat... " . Profetica in simplitatea ei este in acest sens replica Soniei : "Te-ai departat de Dumnezeu si Dumnezeu te-a lovit, te-a lasat pe mana diavolului! " - ce poate fi mai crunt decat iesirea lui Dumnezeu din peisajul constiintei? Din cauza aceasta, pedeapsa incepe pentru el mult inainte de a comite crima, si se incheie inainte de ispasirea ei.

Parasit de sine, Raskolnikov este existentialism. Lupta lui este inauntru, in van, etansa si sufocanta. Este "L"™enfer c"™est les autres". Pana la Sonia, Raskolnikov nu are "nimic sfânt" (in sensul apocaliptic pe care-l reda Al. Paleologu acestei sintagme). Nici nu este de mirare ca problema expresa a prezentei lui Dumnezeu se pune pentru prima oara foarte tarziu si fara pregnanta (in partea a IV-a, capitolul al III-lea) si va pastra un caracter marginal pana aproape de final. Intuiesc aici un mare paradox: acela ca trebuie ca Imparatia Cezarului sa-l otraveasca pana la capat pe Raskolnikov pentru ca acesta sa poata renaste - si aceasta in ciuda faptului ca, demascand-o, Rodion este deasupra ei (chiar daca este deasupra ei, nu poate evada, cerul fiind inca inchis).

Deosebit de interesant pentru descoperirea identitatii sufletesti a lui Raskolnikov mi se pare faptul ca pe cat de "meschin", acid si imprevizibil reactioneaza in situatiile in care se simte haituit, pe atat de ferm ia atitudine in scenele in care victima e altcineva, mai "umilit" si mai "obidit" decat el. Este peste orice indoiala ca Raskolnikov are experienta daruirii - si banuiesc ca doar aceasta, potentata de harul Soniei, l-au facut sa evite soarta lui Svidrigailov (sunt in totalitate de acord cu ideea d-lui Ion Ianosi, conform careia "Svidrigailov este un ultra-Raskolnikov"). Se stie ca daruieste fara calcule prealabile douazeci de ruble pentru inmormantarea lui Semion Marmeladov (daca am sesizat bine, aici este primul semn de speranta - cam pe la finele primei treimi din naratiune) si este invaluit de senzatia "ca este viu, ca traieste si ca simte cu putere". Parca s-ar spovedi atunci cand ii spune Polecikăi (câţi copii-mântuitori la Dostoievski!) : "eu ma numesc Rodion ; roaga-te uneori si pentru mine" spune : "iarta si pe robul tau Rodion", mai mult nimic". Le apara cu patima pe Sonia si Katerina Ivanovna de manevrele lui Lujin. Si mai aflam la finele romanului ca Raskolnikov salvase inainte de crima doi copilasi de la un incendiu, ca a intretinut aproape jumatate de an pe un coleg de facultate sarac si bolnav de tuberculoza, si apoi chiar pe tatal acestuia pana cand a murit si el... Cred ca Raskolnikov trebuie crezut doar in acest gen de situatii-limita, in care nu mai gandeste ca gandeste, in acest tip de evenimente a caror viteza si tensiune ii depasesc ratiunea, il fac sa reactioneze a-logic, cu esenta firii lui, si in care "inima i se moaie, in sfarsit".

Ceea ce-i aduce Sonia in plan imediat este o indreptare catre verticalitate a zbuciumului. Ar fi facil, naiv si neadevarat sa ne inchipuim o Sonie Marmeladova perfect angelica, transfigurata in vreo credinta viciata de inertie, a carei simpla aparitie naste cataclisme interioare. Raskolnikov va capata, prin Sonia, verticalitate in lupta cu sine (sau cu absenta sinelui), dar nu in sensul unui iluminari instantanee si totale, ci treptat, neliniar, contradictoriu si mereu in plina spaima. In plan mediat, Sonia aduce ceva si mai tainic : daca Rodion Romanovici avea, cum spuneam mai sus, experienta daruirii, prin prezenta Soniei, el va capata, ca sa ma folosesc pana la capat de paradoxul steinhardtian, revelatia dobandirii.

Nu as vrea sa inchei aceste cateva idei fara a mentiona ca exista in Crima si pedeapsa o sugestiva crestere progresiva a calitatii actului marturisirii. Raskolnikov vorbeste prost si dezlanat in cea mai mare parte a romanului. Mi se pare insa uluitor cum, de pe la sfarsitul ultimei parti si continuand cu " epilogul, Rodion Romanovici capata din ce in ce mai multa forta si sinceritate, parca reabilitandu-si cuvantul. La finalul partii a sasea sunt relevante in acest sens episodul ultimei intalniri cu mama sa, Pulheria Alexandrovna si incercarea (esuata, ce-i drept, dar nu din vina lui, ci a obtuzitatii lumii) de a-si striga in public pacatul ; tocmai in epilog va ajunge, cu greu, sa inteleaga definitiv cum si cat o iubeste pe Sonia. Si pe ultima pagina abia, bietul Rodion Raskolnikov se va putea dezrobi de sinele hiper-rational si va ajunge in acea stare de regasire in care, in sfarsit, "viata inlocuieste judecata".

N.B. : Citatele au fost reproduse dupa traducerea Stefanei Velisar Teodoreanu si Isabellei Dumbrava, ed. Cartea Romaneasca, 1981.

Scrisa de Silviu Man





Citeste cele 32 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Dostoievski supara in globalism cum supara si in comunism. Nu e nici o diferenta. Dostoievski a intuit nu numai comunismul, ci si consumismul, omul economic. In fond , comunismul tot asta a vrut sa fie, dar nu i-a iesit, a esuat. Globalismul duce mai departe mostenirea comunista. Sa vedem ce o sa iasa de data asta…

    raspunde

  2. Eugen spune:

    “Crima si pedeapsa” este una dintre nuvelele mele favorite, o poveste despre o crima spusa din punctul de vedere al ucigasului. E ca un joc de-a soarecele si pisica intre un tanar criminal chinuit si un detectiv vesel si neiertator. O investigatie a fortelor ce imping omul catre pacat, suferinta si rugaciune.
    In fiecare cadenta, fiecare ton, in realizarea fiecarui personaj, nuvela isi arata impozanta.

    raspunde

  3. Gabriela spune:

    Este vorba de un roman…pe care l-ai citit la suprafata…substratul lasa-l pentru altii,Eugen.

    raspunde

  4. Vale spune:

    Recunosc ca am simtit nevoia sa recitesc romanul pentru a intelege ceva. M-am identificat cu Raskolnikov si am trait impreuna cu el toate evenimentele, toate framantarile lui. Aviditatea in balanta cu remuscarea, indoiala, dragostea si impacarea. Si l-as mai citi

    raspunde

  5. emma spune:

    eeee… monsiu man silviu . asadeci – ai scris o recenzie despre grandiosul dostojewskij ? nici nu am stiut . adica nu am observat . foarte bine pusa la punct este recenzia pe care o livrezi cititorului.

    roskolnikow se vede drept o exceptie . un adevarat übermensch – un fel de napoleon. de aici si substratul de baza este construit pe ideea de folosire a societatii peste morala – in favoarea triumfului.
    ideea criminala se doreste a fi legitima si de ordin filosofic . dar greata lui roskolnikow fata de propria-i persoana il intoarce de la gandirea materialista la o viata noua . in acest punct spun eu ca dostojewskij pune in lumina rampei spiritul negativ si imoral al societatii urbane axat pe valori materialiste si utilitariste . continutul psyhologic se doreste a fi unul salvatoric individului prin iubirea christica .

    cam greu scriitorul acesta de un format gigantic – pentru un tanar de 21 ani . inainte de 30 ani trebuie sa il recitesti . sa imi promiti ! in rest note bene !

    raspunde

  6. emma spune:

    uitasem : poate schimbi ( ar fi o onoare pentru raposatul dostojewskij )… categoria “ALTELE” in : literatura universala respectiv clasica .

    raspunde

  7. Silviu Man spune:

    da, fiind de un format gigantic, despre Dostoievski ar trebui sa tacem piosi. Si in compensatie sa comentam exhaustiv despre opera lui Corut.

    daca te uiti cu atentie, categoria aceea nu exista. pe cei inclasificabili sa-i lasam la “altele”. imi trecuse la un moment dat prin gand sa-l pun la “dezvoltare personala”

    raspunde

  8. “Dezvoltare personala”, sigur, SI ACOLO trebuie pus Dostoievski.

    Cum spune un savant roman: “Una este percepţia operei lui Dostoevski când ai doar 16 ani – o vârstă bântuită adesea de porniri nihiliste sau pulsiuni de autodistrugere – şi alta este relectură aceluiaşi scriitor în anii maturităţii, atunci când poţi identifica mai uşor trama politică a dialogurilor din romanul „Demonii” de exemplu.”

    raspunde

  9. emma spune:

    esti cam arogant monsiu – si acesta in detrimentul `mneatale . nu ar fi rau – sa fi putin casapit de proful ala de literatura … si da ! poate te ocupi mai bine de dezvoltarea personala – fara ghilimele… se intelege !

    raspunde

  10. emma spune:

    aaa, uitasem : daca nu ai reusit sa il clasifici pe cher D. – nu trebuia sa il “atingi” ! de aici si sfatul meu de a(l) reciti cand cresti mare !

    raspunde

  11. emma spune:

    …si ce e dom`le aia – exhaustiv ? imi proiectezi imaginea unui tanar ( geniu ) cu un grad inalt de dificultate !? tre` sa sun hotline-ul lingvistului de serviciu ?

    raspunde

  12. ileana spune:

    corect! si eu tre sa sun la hotlainu traducatorului de serviciu! ce inseamna cher D.?! Un fel de a spune: sa nu ne atingem de marele D si sa incercam sa-l clasificam, eventual in functie de accesibilitate, pentru ca altii au respect si se trag de limbile straine cu D.
    Cu aceasta ocazie cer organizarea unei conferinte pe tema: “O pasiune contemporana: critica fara argumente?”.
    Carevasazica sa nu ne atingem de carti pana nu crestem – mari (sau mici!) – si sa incetam cu democratia asta a neclasificatilor (si neclasificarilor)!
    P.S. in dorinta de a face bine cititorilor de comentarii pot oferi gratis linkuri catre anunturi cu meditatii la gramatica limbii romane. emma, ce zici? sau vrei sa fii casapit(a) de profu ala de limba romana?

    raspunde

  13. Andrei Rosca spune:

    EXHAUSTÍV, -Ä‚, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.

    conform DEX

    raspunde

  14. emma spune:

    na, uite, ca a sarit lenuta cu gramaticaru` . tulai doamne !… ca m-ai facut pulvere . oare cum sa supravietuiesc sfarsitul zilei, ce zici , leano ?! indicat ar fi sa nu raspunzi ci sa te conversationalizezi direct cu autorul recenziei . glas(s) klar ?

    cher andrei . merci ! ce ne-am face fara sursa noastra draga dexista !

    raspunde

  15. Gabriela spune:

    Recenzia imi place..no comment!!!Dar in ceea ce o priveste pe “madame” Emma nu ma pot abtine:”Madame”,dc nu stii sa interpretezi o opera lit,nu mai trage pe altii de urechi(si tocmai pe cei care scriu ce tb… stai in banca ta!),inainte de a comenta mai uita-te pe dictionare ortografice,ortoepice,gramatik etc… si apoi apuca-te de inovatii lexicale si de alte limbi straine(lb ro o faci praf,fr pulbere …si apropo, foloseste-le separat k e mai bine…de traia Caragiale te baga si pe tine intr-o piesa ).In ceea ce priveste remarca ta din care reiese k la 21 nu esti capabil sa-l intelegi pe Dostoievski sa stii k te inseli!De cand inteligenta creste direct proportional cu varsta…?Asta iti place tie sa crezi…si ce tot nu iti convine k nu a clasificat opera…decat k tine …la clasici..noroc cu tine k ai facut sapaturi literare si ai descoperit k D.era clasic si “ne-ai desteptat”,dupa cate stiu op. apartine doctrinei realiste,formula depasita prin modernism(analiza psihologik,autoanaliza etc.).Si,in fond a facut bine …k la cate grile de lectura are opera asta..n-ai u neuroni…e roman psihologig,metaroman,r. social,politist,filozofic,simbolic…Iar personajul principal(pe care tu l-ai inteles asa de bine …dk varsta iti permite!) ,nu tine cont de”valorile materialiste si utilitariste”,se autoiluzioneaza cand zice k a omorat pt bani,el e de fapt un obsedat de idei, o victima a ideii k ai voie sa ucizi in numele unui ideal si k exista oameni carora constiinta le permite acest lucru.(se crede un astfel de individ).Opera surprinde intregul sau traseu de suferinte care capata valente de renastere spirituala din momentul in care isi asuma crima.
    P.S. infatuarea insotita de nestiinta(formula eleganta pt o alta realitate) dauneaza grav sanatatii:)

    raspunde

    • O fata spune:

      Oamenii din ziua de azi nu mai ştiu să scrie româneşte?

      raspunde

      • Ana spune:

        Pe noi ne intrebi?Daca ai capacitatea de a ajunge la o asemenea concluzie ia masuri,iar daca ti-e ‘sila’ de astia ‘analfabeti’,nu-ti pierde timpul cu ei si nu mai pune intrebari stupide,gandeste-te ca cineva ti-a citit intrebarea si a pierdut cateva secunde din cauza ta!Exprima-ti parerea in legatura cu aceasta carte si lasa criticile pt cei comeptenti!

        raspunde

  16. emma spune:

    @gheby – esti isterica si hyperventilata .

    @andrei ? acum poti sa ma trimiti pe esafod !

    raspunde

  17. Gabriela spune:

    nu stiu de ce m-am complicat cu “paduchele literar”(…de dragul lui Dostoievski) … dc eu sunt “hyperventilata” atunci u ai intrat la categoria “degradata”,un sfat pt u:esafodu’ e desuet,patibularea e la moda

    raspunde

  18. emma spune:

    te rog sa imi faci o favoare . una mica de tot. cauta sa te asezi de doua ori pe saptamana timp de cate o ora in fotoliul de piele din praxis-ul unui analist . daca vei fi consecventa iti promit la randul meu ca aceste disfunctiuni de ordin mental si emotional nu vor fi atat de insuportabile . nici pentru tine si nici pentru nenea fjodor michailowitch dostojewskij .

    ma opresc aici …spunand : sanatate !

    raspunde

  19. popa spune:

    explic teoria lui raskiolnikov prin cea a lui kirilov , iar inertia sa prin cea a omului din subterana

    raspunde

  20. popa spune:

    o idee chinuieste pe un om evoluat pentru ca trebuie sa ii afle cauzele primordiale si apoi sa actioneze . dar acelasi lucru face si un om spontan si militant , numai ca pentru el cauzele secundare si imediate sunt late drept primordiale . dar un om evoluat si inteligent stie ca odata ce ai descoperit o cauza primordiala aceasta atrage o alta si mai primordiala ………. iar rezultatul este inertia . de aceea” raskolnikov sta si sta si iar sta “dupa cum zice nastasia

    raspunde

  21. Pituc Claudiu spune:

    Am ramas placut surprins cand am vazut ca aceasta carte are rating maxim; stiam ca este o carte foarte buna care mi-a placut foarte mult, insa pe care nu o vedeam apreciata de majoritate. Felcitari dl-ului Silviu Man pentru recenzia facuta, unul dintre cele mai bune articole citite pe bookblog!

    raspunde

  22. musette spune:

    foarte reusita recenzie, chiar daca unii frustrati iti spun ca mai trebuie sa o citesti(cartea) si pe la vreo ‘spe ani ca sa ai o viziune mai ampla asupra lucrurilor!am cunoscut oameni de 23-25 de ani MUUUUUUUUUULT mai destepti, maturi si cititi decat altii cu dublul varstei lor!dar ce sa-i faci…..probabil cand vom fii si noi batrani o sa aruncam cu pietre in ceilalti(evident ,,motivat”)! deh!lipsurile astea!

    raspunde

  23. Pingback: Un mic Raskolnikov în fiecare dintre noi? « Amalia Lupăşteanu

  24. Melly spune:

    Marturisesc ca am vazut doar filmul insa a fost destul sa-mi starneasca curiozitatea si sigur o voi citi curand. Multumesc pentru recenzie!

    raspunde

  25. Pingback: TOP 10 cele mai bune cărți ale secolului XIX- Vinland

  26. firavu gheorghe spune:

    M-am distrat de minune citind comentariile asupra lui FMD si asupra recenziei.
    Comentatori dragi ! Sunteti din categoria “Adrian Mutu” – fotbalistul – care a zis ca “rezolv probleme de matematica si citesc Dostoievski”.
    Dreagilor, citirea romanelor lui FMD nu va face “intelighenti” !

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro